2,337 matches
-
23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directă conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba
Jurnalist rus despre "aurul românesc": Suntem niște hoți by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55926_a_57251]
-
văzu pentru ultima oară cu prietenul său Alecsa. Bunica mea dinspre tată era născută Apostol. Un văr al tatei colonelul Pavel Apostol avea un fiu Daniel căruia i-am fost încredințat ca flăcău să-mi fac instruirea ostășească în tabăra Cazacilor zaporojeni dela Pragurile Niprului. Datorită lui am fost luat în seamă acolo de hatmanul Ivan Stepanovici Mazeppa care mă trimise cu încuviințarea tatei țarului Petru la Moscova pentru a urma Școala de Ofițeri. Profesorilor nu le eram binevenit. în schimb
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
luni mai târziu. Era în 28 Iunie 1709 la Poltava, după victorie. Eu luptasem acolo sub comanda contelui Golovin. După ce stătuse la masă cu generalii suedeji făcuți prizonieri, Petru I le restitui săbiile. Totodată dădu ordin ca să fie omorâți toți Cazacii lui Mazeppa căzuți în mâna Rușilor. Mai rămăseseră prizonieri o mie de Valahi care luptaseră alături de Suedeji. înainte de a hotărî soarta acestora țarul dori să pună câteva întrebări comandantului lor. Pe translatorul oficial Corbea, nu îl luase cu dânsul fiind
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
rușilor, atunci în 1940 și 1944, sperând că rușii nu-l vor ajunge din urmă nicicând. Degeaba. Au venit rușii după noi, au venit alde Chișinevschi, Vasile Luca, Dej, Teohari, au venit Bârlădeni, Bodnărași și Paukeri, sovromiști, consilieri calmuci și cazaci, ruși, ruși, dar și trădători de-ai noștri, vânzători de frate și de tată astfel că, oricât am încercat să fugim de ei, viața noastră a fost de fapt tot a lor. Dar să revenim. S-au strâns la acea
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
apărând cu arma de vânătoare sau cu furca trupul Sfânt al Basarabiei, Ion Ilie Cotruc de 30 de ani, lăsând orfani de tată doi copii, precum și Iacob Niculai Muntean, omorât în floarea vieții când avea 28 de ani. Se coborâseră cazacii lui Smirnov de pe dealul Plop-Știubeiului să treacă de Cârnățeni și mai apoi să treacă peste toate râurile României ca să ajungă iarăși la Berlin. Cei din Cârnățeni au sărit cu arma dar și cu furca și-au apărat ce-aveau de
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
că am un asemenea nepot, sunt mândru de el ca și cum ar fi fiul meu. - Spune-mi, îl întreb, cu ce fel de amintiri ai rămas din războiul transnistrian? - Am rămas cu gâtul... sucit. Când cu ochii înainte, înspre Nistru, înspre cazacii care trăgeau cu mitraliera-n noi, când cu gâtul înapoi, înspre Prut ca să vedem dacă vin românii să ne-ajute. Și românii n-au venit. Asta-i! La școală nouă ...Vestonul lui de care-i prinsă decorația se află atârnat
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
o primește cam pe la 25 de ani, când deja își înjghebase un taraf, cam în perioada când se află în localul „La Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri ce erau specifice”cazacilor (zavaidocilor) Căpătase deja porecla „Zavaidoc”. Împreună cu fratele Vasile înjghebează un taraf, taraful Zavaidoc, care ia drumul capitalei. Tenorul operei române, Mihăilescu Toscani, a încercat să-l îndrume spre opera. În același timp era dorit și de Dimitrie Cutavas în trupa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
recunoscută de nimeni, chiar nici de Rusia. Eu, în 1992, știu cu cine am luptat, - cu Forțele militare regulate ale Federației Ruse. Că Federația Rusă a mai cooptat la aceste lupte sângeroase și a mai format niște unități paramilitare de cazaci, pușcăriași și trădători locali, - o privește... Dacă Federația Rusă este impusă de Comunitatea internațională să părăsească teritoriul ocupat din Republică Moldova, așa zisul conflict se rezolvă într-o ZI! Dacă ținem cont de angajamentele asumate de Rusia la Summit-ul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Tiraspol și îndeosebi activitatea sa în perioada de război, nu se cunosc; · Din surse militare rusești se cunoaște că Ilie Ilașcu și unitatea să specială luptând în spatele frontulu au adus mari pierderi Armatei a 14-a rusești și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria. M-am răcorit și am ieșit în grabă din baie. În fața oglinzii, Olesya parcă privea dincolo de ea. Totuși, aveam impresia că mă așteaptă. M-am apropiat și am luat-o în brațe. Ne uităm unul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-am vrut să tai capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu zic ba, frate Parnasie! - grăi Cancioc după o clipită de tăcere. Frumoasă, da’ parcă nu-i de pe la noi. Că ce-ai văzut tu putea vedea și-un turc ori un polak, ba, de se uita mai bine, și-un cazac. Eu zic că rânduiala noastră, a povestitorilor, e să păzim poveștile noastre, să nu le amestecăm cu poveștile venetice. Să povestim numai ce-i pe la noi, să știe cel ce-ascultă: asta-i curat poveste valahă! Că dacă începem a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chip. Dar poftiți, ședeți, nu stați în picioare! - și le arătă trei cadâne care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta - reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a sculat prostimea? — Ba nu, luminăția-ta, mai rău. Am fost maziliți. Nu se poate! - se indignă viziriul. De cine? — De luminăția-ta - zise timid Barzovie-Vodă. — De mine?! - făcu viziriul. E peste putință! — Ba uite că se poate - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
maica Ravena, pe numele ei adevărat contesa Danuta Wodynska, o mândrețe de femeie, foarte credincioasă, că de-aia și intrase la mănăstire: se ruga o dată la castelul ei și s-a pogorât un înger, dar dimineața a văzut că era cazac, și încă ortodox. La opt ani puteam traduce din Tit Liviu, la nouă spuneam pe de rost toată slujba, iar la zece știam unde-și ține stareța cheile. Așa am putut citi, după ce adormeau maicile, „Ars Amandi” a lui Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ci, așezați undeva la umbră pe dealul Copoului, îi vom aștepta să intre în urbe, aruncându-ne asupra orașului o blândă, pioasă privire. Vă leato șapte mii și ceva, Iașul, poreclit de tătari „Târgul de foc” din cauza deselor incendii, de cazaci „Târgul celor o mie de cărări” din cauza excelentului vin alb, de turci „Târgul suspinelor”, din cauza deselor maziliri, și de moldovenii înșiși „Dulcele târg” din cauza deselor giupânese văduvite de o amară istorie, Iașul, deci, era o așezare liniștită. Situat la întretăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
partea răsăriteană a Moldovei, pe de altă parte, partea apuseană a Moldovei, orașul era un important punct strategic pentru turcii care voiau să treacă spre nord, leșii care voiau să treacă spre sud, tătarii care voiau să treacă spre vest, cazacii care nu prea cunoșteau corect punctele cardinale, ba chiar și pentru localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pierdere a vederii, fusese unul din cei mai străluciți strategi ai Moldovei acelor timpuri și ca atare era foarte respectat. Știa zeci de bătălii pe de rost, cunoștea toate tipurile de amplasament ale oștilor turcești, toate vicleniile de atac ale cazacilor, toate formațiunile de relief dintre Dunăre și Kiev, importanța fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare. întors în Moldova cu această experiență, îi bătuse pe cazaci la porțile Sucevei de trei ori la rând, prin aceeași schemă de învăluire pe flancuri, făcându-l pe înțeleptul lor hatman Iaroslav să exclame admirativ, așa plin de noroi și sânge cum era: „Gospodi, ori noi suntem proști, ori Samoilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile Neaoșu, zis și Urechilă deoarece cu vreo trei ani mai înainte când oștile turcești intraseră în Iași gonindu-i pe cazaci, Basile le ieșise înainte țopăind de bucurie și strigând cât îl ținea gura „au venit frații noștri, oameni buni!”, iar turcii, necunoscând bine limba și crezând că face agitație antiotomană, îi tăiaseră brusc urechile, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, om cu frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văzători. Și cum vă spuneam - continuă Samoilă vorba începută - era ceață. Dacă-ți întindeai puțin mâna, n-o mai vedeai. Să atac așa orbește nu-mi venea la socoteală. Să mă apăr nici atâta. De retras, cum să mă retrag? Cazacii ne-ar fi auzit, că eram la doi pași și-atâta așteptau, să ne găsească. Ce să fac? Oamenii mei tremurau, caii legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încet. — Țț - făcu spătarul. — Păi de ce? — Am avut un accident când eram mic. Mă jucam într-o fâneață, când am văzut-o pe mătușa mea care m-a crescut, că eu n-aveam mamă, cum se-aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi?”. „Joi!” strig eu. „Atunci n-ajung ei departe. încotro au luat-o?”. „încolo!”, arăt eu. „Ciudat, zice unchiul. Au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică în stare să pască și-n locurile pe unde au trecut tătarii, cazacii, leșii și cine mai trece în general, pe la noi. Am zis bine? Tot mai bine, tot mai bine! - răspunseră boierii. Mulțumit, Sima-Vodă bău cu înghițituri lungi, apoi văzând privirea pofticioasă a paharnicului, îi dădu acestuia paharul să bea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit... e atâta deranj... poftiți, luați loc... — Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se plecă Macek de spate. Cu ce vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]