371 matches
-
în plin contrast cu civilizația tradițională romană, și pentru învățăturile sale morale, văzute drept o mustrare a conduitei sale imorale și delictuoase, Nero, considerând creștinii mult mai periculoși decât dușmanii săi politici, a apreciat necesară eliminarea acestora profitând de incendiul cazual și de ura pe care poporul o nutrea față de ei. Persecuția lui Nero are mai mult amprenta unei acțiuni de poliție; nu a fost o persecuție propriu-zisă și nu s-a extins spre toate provinciile Imperiului, după cum afirma eronat Orosius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a păstra expresia, așa cum se constată în cazul cuvîntului atom164. În morfologie, apariția unui procedeu nou elimină pe cel vechi, care se păstrează totuși de obicei în cazuri izolate, anume, în cele mai uzuale, așa cum demonstrează păstrarea unor diferențe cazuale în limbile romanice și germanice, deși în cele mai multe dintre aceste limbi ele au dispărut la sub-stantiv, fiind realizate în mod exclusiv cu ajutorul prepoziții-lor (analitic). Schimbarea în sintaxă165are unele trăsături care o fac similară cu cea care se manifestă în cazul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însă, mai ales atunci cînd se produce o schimbare a limbii și se trece de la o limbă la alta sau de la un tip lingvistic la altul, trebuie avută în vedere și producerea unor înlocuiri. Astfel, dacă latina avea un sistem cazual bine reprezentat de desinențe, avea deseori și posibilități de a exprima valori precum cele de genitiv sau de dativ cu ajutorul prepozițiilor și cu substantivul în cazul ablativ. Cînd sistemul desinențial s-a dezorganizat prin pronunțarea slabă (sau nepronunțarea) consoanelor finale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
această relație binară se cere cuvântului al doilea să fie la genitiv, iar primul cuvânt e substantiv, și nu verb). E bine să se rețină că în îmbinările spală rufele și spălatul rufelor conținutul relațional e același. Forma relațională „recțiune cazuală Acuzativ a verbului" îmbracă și alte conținuturi, ca în doarme ziua, unde substantivul arată când se petrece acțiunea. Când spunem așteaptă seara, conținutul relației nu e clar, de aceea spunem că forma ei este echivocă sau ambiguă. În propoziția Întoarce
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
substantivului”. Chiar dacă admitem că în determinarea tipului de raport sintactic este hotărâtor ,, mijlocul gramatical” de realizare a acestuia, în cazul relației subiect predicat, pe lângă acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și ceilalți modificatori verbali, direcția recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți determinanți verbali. Dat fiind că direcția acordului și direcția recțiunii cazuale
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și ceilalți modificatori verbali, direcția recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți determinanți verbali. Dat fiind că direcția acordului și direcția recțiunii cazuale indică sensuri opuse, se contrazic, pe baza lor nu se poate stabili ce tip de raport sintactic este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și ceilalți modificatori verbali, direcția recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți determinanți verbali. Dat fiind că direcția acordului și direcția recțiunii cazuale indică sensuri opuse, se contrazic, pe baza lor nu se poate stabili ce tip de raport sintactic este relația subiectpredicat. Trebuie să se apeleze la un alt criteriu în funcție de care să se soluționeze această problemă. Meritul principal al cercetătorilor care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
enunțul 16 subiectul este inclus: Seara (eu) citesc romane de aventuri. Pentru identificarea tipului de raport sintactic dintre subiect și predicat se poate apela la criteriul restricțiilor formale, deci de acord, care acționează de la subiect spre predicat sau de recțiunea cazuală care acționează cu direcția predicat-subiect. Un alt criteriu ar putea fi criteriul omisibilității termenilor relației (sau criteriul substituției cu zero), care, după părerea noastră, poate fi adoptat fără dificultăți de către gramatica tradițională ți în discutarea relației sintactice subiect-predicat, cu atât
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adică stabilirea unei relații privind unul sau mai multe concepte. Nu trebuie să uităm să adăugăm la propozițiile formulate în mod explicit cele care trebuie inferate (presupoziții și subînțelesuri). Enunțul (9) va fi descompus, într-o analiză semantică de tip cazual, după cum urmează: (9) Marchizul [N1] oferă un colier de perle [N2] marchizei [N3]. [[[ V + Obiect] Beneficiar] Agent] Proces N2 N3 N1 Factual benefic (acțiune) Un al doilea tip de analiză predicativă îi determină pe W. Kintsch și T. A. Van
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
conducere a lecțiilor, capacitatea de a improviza; tempo ridicat și inegal de conducere a lecțiilor; viteza de rezolvare a diferitelor sarcini pedagogice În timpul lecțiilor; folosirea tehnicilor variate de Învățare și metode de influențare pedagogică; comunicare de mare intensitate, de natură cazuală și promptă; utilizarea formelor diferite și a mijloacelor de comunicare cu executanții (umorul, gluma, mima, pantomima etc.); ton de adresare neuniform către executanți - trecerea bruscă de la calm la o formă crescută categoric; limbaj expresiv, emoțional, bogăția de gesturi și expresii
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
pe care le explicau. Uneori glosa Înlocuiește cuvîn tul autentic; e.g. Vergiliu, Buc., VI 40: ignotos, glosa din Pag, a Îndepărtat ignaros R. Uneori, cuvinte care nu au Între ele un raport gra matical sînt asimilate În mod, desinență personală, cazuală, În număr sau gen. E.g. Demostene, Phil., Δ45: tẁn eJautẁn codd., ta; eJautẁn Auger. Sursa unor erori și interpolări o poate reprezenta un arhaism rău Înțeles de copist. E.g. Plaut, Amph., 554: tu autem
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cu totul nou, însă spiritul acesteia plutește peste noua alcătuire, dovedind trăinicia principiului vital al gramaticii familiilor de limbi dezvoltate” (p. 223). Sunt comune acestor limbi, detașându-le de celelalte, delimitarea strictă a noțiunilor de obiect și raport, preluarea funcțiilor cazuale, detalierea și concretizarea lor prin intermediul prepozițiilor, forța coeziunii sintactice a verbului, diversitatea întrebuințării pronumelor, independența structural-semantică a părților de vorbire. Toate acestea pot fi lucruri adevărate din punctul de vedere al vorbitorului de limbă indoeuropeană. Însă se știe prea puțin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
opoziția care s-a creat între spațiul tracic, aflat în evoluție etnolingvistică, și civilizația grecolatină a rezultat, ca primă formulă de replică la cultura antică, limba Pe de altă parte, limbile albaneză și română, simplificând neutrul și eludând constituirea formelor cazuale sugerate de latină și susținute de materialul aglutinant autohton, au dezvoltat pentru ambele genuri (masculin și feminin), la singular și plural, opoziția nedefinit - definit: (një) mal, (un) munte - male, munți și mali, muntele - malet, munții; (nje) vajzë, (o) fată - (disa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza materialului propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea sensurilor de subiect obiect, de posesie și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
patriam. Aceeași lipsă de etimologie evidentă o întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului de declinare nominală din latină, din slavă, din albaneză și din română, excepție făcând formele cu articol hotărât postpus, care sunt recente. În plus, detalierea sensului cazual se face în aceste limbi prin prepoziții. Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații cazuale, care să sintetizeze funcția sintactică și să grupeze în jurul lor ceilalți determinanți ai cazurilor, și nici prepoziții al căror
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din albaneză și din română, excepție făcând formele cu articol hotărât postpus, care sunt recente. În plus, detalierea sensului cazual se face în aceste limbi prin prepoziții. Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații cazuale, care să sintetizeze funcția sintactică și să grupeze în jurul lor ceilalți determinanți ai cazurilor, și nici prepoziții al căror sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate decât ale prepozițiilor. O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular se folosește forma de bază: alma „măr”, ház „casă”, kert „grădină”; la plural se adaugă terminația -k (almák, házak, kertek), cf. lat. qui, sl. kŭ, rom. ce etc. II. Cazul genitiv. Sensul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
VIII. Cauzalul-finalul se formează cu -ért: egy eszméért „pentru o idee”, hatarsértésért „pentru încălcarea graniței”. IX. Temporalul, cu marca -kor: értékelésekor „la evaluare”. X. Modalul, cu formanții -képp sau -képpen și -ként: emlékeképen „conform amintirilor”. XI. Alte structuri cu aspect cazual: 1. Cu -nként se formează distributivul: „három hónaponként csak egyszer írt haza levelet” (doar o dată la trei luni el scria o scrisoare acasă). 2. Cu -stul, -stül se formează comitativul (cazul însoțirii): „Kidölt a fa mandulástul” ( S-a prăvălit copacul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-n sau -ban, -ben. Frecvența mare a acestui locativ în trecut este arătată de numărul postpozițiilor cu acest format: mellett „lângă, alături”, elött „în față”, allatt „sub” etc. și de cel al adverbelor: lent „jos”, fönt „sus” etc. 5. Formanți cazuali morți: -lan, -len: holtomiglan (holt-om-ig-lan) „până la moarte”; -nta, nte: havonta „lunar”, évente „anual”; -int, în postpoziția szerint „după, așadar, conform”. B. Postpozițiile (Determinanți neaglutinați) Echivalente ca valoare cu desinențele cazuale, cu prepozițiile și locuțiunile prepoziționale, postpozițiile sunt mijloace gramaticale analitice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cel al adverbelor: lent „jos”, fönt „sus” etc. 5. Formanți cazuali morți: -lan, -len: holtomiglan (holt-om-ig-lan) „până la moarte”; -nta, nte: havonta „lunar”, évente „anual”; -int, în postpoziția szerint „după, așadar, conform”. B. Postpozițiile (Determinanți neaglutinați) Echivalente ca valoare cu desinențele cazuale, cu prepozițiile și locuțiunile prepoziționale, postpozițiile sunt mijloace gramaticale analitice de exprimare a raporturilor: A cipö az ágy alatt van - „Ghetele sunt sub pat” (psotpoziția alatt stă după subst. ágy „pat”); A lámpa az asztal felett van - „Lampa este deasupra
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
guverna dup] un cod care se presupunea c] i-a fost dezv]luit de zeitatea suprem], dar care, în fiecare caz, reprezenta în mod clar o proiecție a eticii și practicilor sociale de atunci. Reglement]rile erau prezentate că legi cazuale de forma „Dac] un om...”. Zeul putea fi, desigur, consultat în probleme urgente prin intermediul prevestirilor f]cute de templu - sistem care învestea preoțimea templelor cu o putere extraordinar]. Templul funcționa într-un mod foarte similar cu o prim]rie modern
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
4.XII.2007), abțibilde (Radio 21, 14.XI.2007), coșmare (Radio Antena Satelor, 4.III.2008); și în forma articulată: azilele (Pro TV, 5.XI.2007). 3.2. Forme analitice 3.2.1. Exprimările analitice din limba populară ale construcțiilor cazuale apar și în registrul standard din mass-media; uneori sunt folosite spontan, alteori cu o intenție de familiaritate glumeață. S-au înregistrat mai ales construcțiile cu articolul lu(i) antepus, devenit marcă de caz pentru nume proprii feminine care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
JUXTAPUNEREA NOMINALELOR (NEMARCAREA RELAȚIILOR SINTACTICE DIN GRUPUL NOMINAL) 6.1. În texte scrise, uneori și în comunicarea orală, anumite grupuri nominale sunt construite prin juxtapunere de substantive în nominativ, deși relațiile sintactice de subordonare din interiorul grupului ar trebui marcate cazual sau prepozițional. Acest tip de construcție, în care elementele de legătură sunt suprimate, rămânând doar cele pline semantic (substantive și numerale, în general, mai puțin verbe), reflectă o influență a stilului administrativ, dar este probabil întărit și de modele străine
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
un adjectiv. În favoarea celei din urmă opțiuni - pentru îmbinare liberă - argumente ar putea constitui posibilitatea de a schimba persoana posesivului (a II-a cu a III-a), flexiunea celor două elemente componente (în genitiv-dativul Domniei Tale, amândoi formanții poartă mărcile cazuale), posibilitatea de a construi pluralul sintagmei (Domnia Voastră, Domniile Voastre). Pentru interpretarea ca locuțiune, cel mai important argument a fost acordul, realizat la persoana a II-a26 mai ales în scrierile vechi sau cu pretenția de a reconstitui limba veche: Măria ta ești
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]