293 matches
-
mai e în apele lui, de-o vreme-ncoace, nu-i așa? Lui Nene îi era greu să găsească un răspuns. Motivul pentru care dormea până târziu era acela că în fiecare noapte bea. Când bea acasă, după patru, cinci ceșcuțe se înroșea imediat și-și termina grăbit mâncarea. Apoi, își aduna veteranii și, pe măsură ce toți se înveseleau, beau până după miezul nopții, fără a le păsa de oră. Rezultatul era că adormea în camera pajilor. Într-o noapte, când mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
foarte mare. Îmi aduc aminte că mergeam și ne jucam acolo, mâncam mai mult ca acasă - Îmi plăcea să fiu cu mulți și-mi aduc aminte că acasă... — Prietenii erau români? — Da. Și țin minte că luam din bufet farfurioare, ceșcuțe, cu care mă duceam la joacă, tacâmuri, și se aduna acolo o Întreagă gospodărie, după care venea mama și le aducea Înapoi sau ne lăsa să ne jucăm acolo. Îmi aduc aminte că de sărbători mergeam la sinagogă cu părinții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se dea mâncarea și eu mă duceam și-i luam mâncarea, că ea nu putea... Din niște cârpe făceam păpuși, așa țin minte, și ne jucam cu ele... Nu țin minte de acasă, dacă am avut păpuși sau alte jucării, ceșcuțe și farfurioare, țin minte că luam din bufet, dar dacă am avut păpuși nu țin minte, nu-mi aduc aminte să mă fi jucat acasă cu păpuși sau alte jucării... Deci acestei fetițe Îi duceam și păpuși și alte jucării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Activistului etc., G. Călinescu. Între personalitățile încondeiate, în Cronica optimistului, cu sprijinul ideologiei realist-socialiste, se află și Constantin Brâncuși. "Masa tăcerii" este pentru Divinul critic "o masă circulară de piatră, înconjurată de niște scaune tot de piatră, în formă de ceșcuțe pentru ouă fierte. Aceste monumente pricinuiesc un sentiment straniu de dezolare. Nu sînt nici măcar arheologice și n-au un raport cu geografia locului". Nici Poetul național nu scapă de pana optimistului, autor al Operei lui Eminescu, acesta "privește femeia, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
yahoo.ie Subiect: Racey O’Grady Racey O’Grady stă în Dalkey, un cartier respectabil. M-a surprins. Credeam că toți capii mafioți locuiesc aproape unul de altul, ca să poată veni toată ziua, bună ziua, unul pe la celălalt, să împrumute o ceșcuță de gloanțe și să roage cealaltă persoană să fie cu ochii pe ostaticul lor cât timp ei dau o fugă până la magazin. Racey - fe dornic de intimitate - are o casă mare, propriul parc, porți electrice și ziduri înalte cu țepușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la Tbilisi într-o zi de toamnă luminoasă, sub un cer albastru și senin. După ce ne-am instalat în hotelul unde am fost repartizați, am pornit la drum cinci, israelieni avizi să descopere orașul și să se împrospăteze cu o ceșcuță de cafea, dar după cinci încercări deșarte în ceea ce ni s-a părut că sunt cafenele, am înțeles că la Tbilisi nu se servește cafea, ci numai ceai și cvas. Am renunțat deci și ne-am întors în camerele noastre
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
degivrare a parbrizului cu Pepsi Blue). Mătușile aduceau țigări și dulceață de nuci verzi, zaharisită, de anul trecut; veneau îmbrăcate în gri din cap până în picioare, ca niște controlori ITB. Scobeau dulceața cu o lingură groasă, trântind-o într-o ceșcuță de sticlă. Nucile nu puteau fi desfăcute din peltea, era ca și cum ai fi încercat să muști dintr-o valiză veche. Trebuia să aștepți să scufunde cineva borcanul în apă fiartă, cum proceda doamna Dinu înainte să plece. În rest, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
punea ceștile și farfuriile pe masă. Aveam fiecare lingurița lui și câte-un păhărel cu apă. „Ce anume?“ „Că dă dependență. Și că dependența asta n-ar fi chiar neprovocată.“ „Vreți să spuneți nevinovată.“, m-a corectat inginerul, sorbind din ceșcuță. „Nu. Neprovocată. Știți foarte bine ce vreau să zic.“, l-am stârnit, apoi am apăsat și mai tare pedala: „De-aia nici n-o să beau o cafea, aici. Nici măcar diluată cu spumă de lapte.“ Am împins cana deoparte, aburind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe de alta, prost și manipulabil. S-a dovedit că lucrurile n-au stat chiar așa.“ „Chiar deloc.“, am admis. Continuam să nu mă ating nici de tort, nici de cafea. Inginerul Grosescu a sorbit o gură din noua sa ceșcuță, după care a continuat: „Doi ani mai târziu, în decembrie 1963, România și Franța ridică reprezentanțele lor diplomatice la rang de ambasadă. Mai simplu spus, acordurile culturale și economice intră automat în vigoare, iar spionajul reciproc devine oficial și liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
continuă să ningă liniștit. Și ziua e frumoasă. O zi de iarnă calmă și ademenitoare pentru o plimbare la munte, pe sub cetina brazilor, într-o săniuță cu zurgălăi, pentru un popas la o cabană silvică, unde-ar putea fi o ceșcuță cu țuică sau un vin fiert... Între timp însă, următorul student se ridică și se uită întrebător spre catedră, încercând să capete de la profesor încuviințarea spre a-și expune subiectul. Moscovici continuă să-i explice lectorului Ienceanu ce se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
predării istoriei și orele de îndrumare a practicii pedagogice. "A! Foarte bine! Nici unul dintre noi nu era obligat să cedeze ceva, ci, dimpotrivă, putea să păstreze tot ceea ce avea. Perfect!". Secretara de la Rectorat a venit cu o tavă plină cu ceșcuțe cu cafele aburinde, ademenitoare. Am servit cafelele. Și noua noastră colegă ne-a dat unele informații despre dânsa. A terminat Facultatea de Istorie-Filozofie la Iași, la fără frecvență. A lucrat în ultimii ani la Cabinetul de științe Sociale al Universității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a uitat la mine, m-a măsurat atent, apoi s-a ridicat și mi-a indicat scaunul din dreapta, întinzându-mi mâna, politicos și privindu-mă serios, sentențios. A așteptat ca secretara să ne așeze fiecăruia în față farfurioara cu ceșcuța de cafea, apoi, după ce doamna a ieșit din birou, și-a început perorația, vezi nevoie mare, cu o întrebare, părând el însuși afectat. Ce ne facem noi, cu dumitale, tovărășele dragă?... Ce ne facem?... Am efectuat, în vara aceasta cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ci doar ură... Vreți să vă convingeți cum circulă această energie?... Dă-mi voie să pun mâna mea pe mâna dumitale, domnule dragă! Și zicând aceasta, cum aveam pe masă mâna dreaptă, cu care duceam cafeluța la gură, am pus ceșcuța în farfurie, iar el a așezat mâna lui peste dosul mâinii mele. În câteva minute am simțit, într-adevăr, un flux de căldură, ceva plăcut, care m-a străbătut din creștet până-n tălpi. Îl ascultam amândoi, într-un fel, nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
palmieri frumoși înfipți în grămezi de pietre albe. A intrat cu oarecare reținere și a bătut încet la ușă. Nu i-a răspuns însă nimeni. S-a uitat curios pe geam. A văzut o masă cu scaune 83din trestie, două ceșcuțe de cafea, o canapea tot din trestie cu câteva perne pe ea și cam atât. A remarcat totuși că era vorba de două persoane, apoi s-a retras stânjenit într-un colț cu gândul să plece, dar în clipa imediat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
din spatele teatrului „Tokyo“. Patru sau cinci grupuri de clienți stăteau la mese, într-o încăpere lungă și îngustă... de vreo douăzeci de tatami. Beau liniștiți. Domnul Uehara și-a băut saké-ul dintr-un pahar de apă, în loc să-l bea din ceșcuță pentru saké. A mai cerut un pahar și mi-a oferit și mie. Am băut două pahare pline, însă n-am simțit nici o amețeală. Domnu Uehara a băut și a fumat fără să scoată un cuvânt. Era prima oară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
era plin de draci: Ei bine, zgârcioabă bătrână, văd că tot de la nevasta portarului îți cumperi hainele! Las-o-n pace, i-a spus Charlotte tăios. Dar deodată Simon s-a aruncat peste masă, dând pe jos cireșele și răsturnând ceșcuțele de cafea. A înhățat-o de guler pe soacră-sa, băgându-și bine mâna în rochie și i-a sfâșiat-o până la brâu. Ea a țipat. Și iată sânii ei uriași și moi înveliți într-o fâșie de pânză roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
evreilor Încă Înainte de sosirea generalului, „cu mijloace improvizate, deasemeni și locuitorii din sat... dădeau evreilor diverse alimente pentru care ulterior după Înapoierea evreilor din lagăr am aflat dela unii din ei, că se cereau prețuri deajuns de mari pentru o ceșcuță de smântână (?) de exemplu”45. Împărțirea apei și vânzarea smântânii (?) În vagoane la Mircești XE "Mircești" s-au petrecut numai la ancheta din anul 1945. După părerea sa, el, Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" , a acționat cum trebuie: s-a grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
mine! Ghiță-mamelucul! Venalul! Vaaai..., dar se poate să nu serviți și-o guriță de bitter? Rețeta mea proprie! Insist! Vă rooog! se pisicește Domnișoara. Revenind cu privirile în direcția gazdei, cei doi prieteni înregistrează îndată alăturarea, ca prin magie, la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului de arțar învechit ori a chihlimbarului topit, de Baltica, o ambră savuroasă, cu unduiri șăgalnice, onirice, ușor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de acum nu are nimic de făcut. Duminica e ziua cea mai tâmpită, la fel și vacanța de vară sau Crăciunul. Din fericire, duminica asta este de serviciu la onorabilul. Apoi Înghiți pe furiș o pastilă și dădu peste cap ceșcuța de cafea. — Duminica, un tată trebuie să și-o petreacă În familie. Cei de la minister ar trebui să-mi trimită un tânăr la serviciu, comentă Elio. — De-acum, Îmi pare bine când sunt de serviciu În zilele de sărbătoare, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel american. Hai, mă, n-o să-i vezi pe nici unul din ei. Când ajungi, probabil că gagica asta, Jill, o să te ia de-o aripă și-o să te ducă În sala de conferințe și apoi o să vă invite la o ceșcuța de ceva scârbos și făcut din plante și o să-ți iei tălpășița. Ruby respiră adânc Încet. Probabil că ai dreptate, zise ea. Mă port ca o neghioabă. O s-o sun pe Jill McNulty. Aș fi sărită de pe fix să refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se Întâlnea cu unul dintre membrii săi, scotea vorbe de Încântare, le rostea gălăgios și părea nemaivăzut de fericit că i se hărăzise o asemenea frumoasă Întâmplare ce avea să-i Însenineze ziua. Primise cadou de la Învățătoarea sa două vechi ceșcuțe austriece din porțelan și farfurioarele lor, cu toatele cam ciobite, și pe care el le trecuse, În speranța unei bune despăgubiri, pe o listă În care Înșira autorităților militare pagubele provocate de un camion al Armatei ce-i distrusese casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abecedar unde era Înfățișată o fetiță Încruntată care striga auuu! auuu! pentru că un drac de băiețel ce călărea, alături de ea, În apa mării, un colac cu cap de lebădă o stropea rânjind răutăcios. Anchetatorii habar n-aveau ce era cu ceșcuțele acelea și nici nu s-au străduit să afle de ce ținuse atâta la ele profesorul dispărut fără urmă și nu făcuseră nici o legătură - de altfel, s-ar fi dovedit de prisos - cu Declarația În care ceștile erau menționate ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor, Însă e de presupus că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți, ar fi avut și timpul necesar și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui și chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și se Înfipseseră În sacul cu pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe și farfurioarele lor, iar În memoria viitoarei bunici vitrege a lui Ectoraș se păstrase uluitor de limpede glasul unei surori mai mici care anunța, jucându-se cu cioburile de porțelan, că bomba spărsese ulciorul. La Foiște ceștile poposiseră după ce Învățătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în fotolii, umblați pe oglinzi, intrați-mi în gură"; toamna, iepuri de angora îi "ronțăie cărțile-n tufele adânci de mărar". Realul, sursă de noutăți, e totodată obiect de de-construcție și irealism. Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o ceșcuță de ceai chinezească", spre "un blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă" deviază, la modul ingenuu, în fabulos. Discursul cu aparențe logice din Secretul lui Julien Ospitalierul dă utilizare intensă ludicului. Într-o dimineață tristă de toamnă, Ospitalierul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]