74 matches
-
pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma și se gândea... se tot gândea la nora lui, la fata lui, cum îi plăcea să-i spuie, simțindu-și sufletul tot mai apăsat de dor. Câte o tusă, în răstimpuri, îi scutura
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și ochii mângâioși, au fost farmecul lui dintotdeauna. Era scurt în mișcări, rar la vorbă și avea un fel aparte de a te privi că nu-l mai puteai uita. Când trăia Lina, baba lui, - de multe ori, acolo, în ceardac, îi prindea cântatul cocoșilor, lângă dereg, - uitându-se la cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
baba lui, - de multe ori, acolo, în ceardac, îi prindea cântatul cocoșilor, lângă dereg, - uitându-se la cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în depărtări, cuprins de un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda lui Lina pe undeva, printre stele... - Lina era firavă, ca o trestie, murmura bătrânul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca pustie, șî, când o adus-o Anton, pi Axinia, s-o luminat dintr-o dată, tătî casa... șî iar am trăit clipe de fericire. Moartea pândește tot ci ni esti mai drag pe lumi...! murmură bătrânul oftând. În grădinița din fața ceardacului, a înflorit unul din trandafirii sădiți de mâna ei,... bătranul îl privea și plângea. „Dacă zilele noastre de durere ar putea să fie la fel, ca număr, cu cele de bucurie, își zise el în gând, cât de dulce ar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frumos și fermecător, încât toate vietățile din jur o ascultau. Seara și dimineața cânta privighetoarea, iar cucul se striga mereu pe nume. Ca un fluviu, primăvara se revărsa peste întreaga ființă a naturii... Soarele s-a stins pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lumea se obișnui și cu gândul războiului... „Ce-a fi, a fi...!“ * ... Într-o zi de aprilie, spre seară pe la toacă, pe când Anton nu-și afla starea și-și făcea de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aștepte, și, era prea sigur pe mâna și pe ochiul lui; dar, întâlnirea cu turcu era altă treabă... - Apăi, măi Antoane, eu m-oi duci, că mai am mult di umblat!... Sănătati lu‟ Toma, tătâne-tu! Bătrânul Toma stătea în ceardac, rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-și mai răsucească o țigară. După ce și-o aprinse, continuă cu glas grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
primul asalt, a fost doborât și dom‟ maior Șonțu, comandantul batalionului 1 reg. 10 Dorobanți. Bătălia a fost așa de crâncenă că nici nu s-a băgat de seamă când trei batalioane de Vânători, au fost aproape date gata... În ceardac se făcu din nou tăcere, o tăcere ca de mormânt. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu. Nu se auzea decât foșnetul tainic al pădurii și glasul ușor tremurat al pădurarului. ...Dar, parcă n-ar fi fost destul... continuă Anton
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hodinească‟n paci!, murmură bătrânul Toma, cu ochii în lacrimi. În aceeași clipă, cu un strigăt ascuțit, o pasăre de noapte fâlfai pe deasupra, dinspre pădure. Domnica se ridică încet și merse în casă, să-și bocească în voie bărbatul... În ceardac se așternu o tăcere ca de cimitir. După o vreme... Anton continuă... Mi-aduc aminte, când mergeam cu dânsu‟ la câte-o pândă... Avea pasul ușor, ca de pisică sălbatică... Parcă plutea, lăsând în urmă doar un fașâit, abia auzit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-a dat ultima bătălie la Smârdan... Luptele pentru Plevna; capitularea lui Osman Pașa, vestitul general otoman, comandantul grupării de forță de la Plevna, împreună cu întregul său Stat major... Cucerirea Plevnei a însemnat un moment crucial din războiul de Independență. ...În ceardac se lăsă o tăcere grea și apăsătoare că ți se făcea teama. Anton continua să povestească.... - Am văzut de aproape cum Osman Pașa, cu întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Pașa, cu întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la Smârdan, chiar în ultima zi de război, frate-miu Alexandru a căzut spulberat de un obuz... murmura cu voce joasă Anton.. în ceardac se așternu o tăcere ca în fața unui mormânt deschis... Nici bătrânul Toma, dar mai cu seamă Anton n-ar fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic dintre frați. Toți făcură cruce și se închinară, pentru odihna
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vădană cu trei orfani de tată... O mulțime... o mulțime, și-au dat viața acolo!.. Și-au dat-o fără să clipească. Știau că-i pentru pământul strămoșesc, răzășesc... de la Tăcuta, Șuletea, Fălciu șî altele... Și, Anton tăcu... coborî din ceardac și se topi în întuneric... Sufletul îi atinsese prea-plinul... CAPITOLUL VI Anuca Trecuse demult de miezul zilei... Soarele scăpătase spre chindie... Vântul foșnea blând printre crengile copacilor... de undeva de sus, cobora cântecul gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
seamăn a început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac, cu mânuțele în poale, aștepta pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să-i iasă înainte cu brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un nod i se puse în gât. ...Ci-i cu tini, eu sânt draga tatii, eu sânt! se sperie el, că fetei îi scăpătase mintea. De atunci, din ziua aceea... n-a mai așteptat-o pe mămăica ei. Stătea în ceardac, cu mânuțele pe genunchi și, acum, aștepta pe tătăica ei... doar pe dânsul, când venea din pădure și-i sărea în cale ca o ieduță. - Tătăică... tătăică!... El, fericit, râdea cu lacrimi în două, și o îmbrățișa sub privirile umede
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se uite pe cerul plin de stele... „Cât‟îs di multi!...“, se minuna ea. Observa că unele sunt mai mari, altele mai mici... unele strălucitoare verzui, altele gălbui... „Oari, di ci nu‟s tăti la fel.. am
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și să se întoarcă acasă. Anuca se învățase să-l aștepte... și să-l ierte. * Încă o iarnă a trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și prietena lui, îl emoționa pe bătrân, dar și pe Anton, peste măsură. - Ioti, măi, că fiara e mai credincioasă ca omul! gândi cu voce tare bătrânul Toma. Cu nervii întinși sa plesnească, cu arma în mână, Anton îeși în ceardac și slobozi câteva focuri în văzduh, spre lizieră. Bubuiturile înmmlțite de ecoul codrilor, în tăcerea nopții înfiorară depărtările. Dar Suru, sub clar de lună, nici nu se clinti... rămase încremenit ca o stană, de piatră. - Du-te Surule... du-te
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
labele dinapoi, ridică botul spre cer și începu să urle. Era un urlet de jale, tânguitor, de dor. Fumul de pe hogeag se înălța drept în sus. De ore întregi stătea la marginea lizierei nemișcat, și aștepta s-o vadă în ceardac pe Anuca. Anton era în pădure... l-a văzut în câteva rânduri de departe. Dar chemarea din pădure, începu să sune mai poruncitoare ca oricând, înlăuntrul lui. Neliniștea îl cuprinse din nou și începu să fie chinuit de amintiri; pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
inima îl sâmțăști, pentru că și el, ca și omul, ari inima gre‟... trebuie s-o spuie cuiva! Anuca, își făcea de treabă, dar asculta, încordată și cu o privire ciudată. Fără nicio vorbă, fata ieși din casă, și‟n capătul ceardacului, își puse palmele la gură și începu să ăuie prelung și tânguitor, ..tulburător de tânguitor. Poate că fata plângea zărilor. Când tăcu, ecoul se prelungi de multe ori peste codrii până se stinse, și se făcu liniște, o liniște grea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se auziră pași... zgomot de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
platourile acoperite: aici aveți ciorbița, aici mămăliguța și smântânica, dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brîu-i roș lucește călimara; Îi mângâie bărbia costelivă; Obrajii-i dogorăsc, mai rău ca para, Îl ia-n răspăr, îl ia și din potrivă, Că-ntîi și-ntîi acuma el se rade! D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și pot ei să nu fie, Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]