303 matches
-
lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă mână. Mona, care stă la biroul ei din secretariat, nu a mai zis o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și mă împinge înapoi, depărtându-mă cu un pas de biroul ei, și zice: — Ia uită-te! Și stă așa, cu mâinile apăsate pe tâmple și ochii închiși. Ce-ar trebui să se întâmple? întreb. În secretariat, Mona închide telefonul. Ceaslovul deschis pe biroul lui Helen se mișcă. Un colț se ridică, apoi se ridică și colțul opus. Începe să se închidă de unul singur, apoi se deschide, se-nchide și iar se deschide, din ce în ce mai repede, până ce se ridică deasupra biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și lucios, care plutește sub tavan. Și stația de interceptare zice: „Către echipajul 17“, zice. „Vă rugăm să vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade și se lovește de birou cu zgomot. Tinctura de iod, amoniacul, oțetul și zeama de varză împroașcă peste tot. Hârtiile și cărțile alunecă pe jos. — Mona! țipă Helen. Nu o omorî! îi zic. Nu o omorî, te rog! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Apartamentul meu pute. Mi-a apărut poza în ziar pe o pagină întreagă. Toată ziua am stat ascuns în boscheții de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lumină, zâmbește și-și lasă capul pe spate, zicând: — Așa și trebuie. M-am îndrăgostit de ea. M-am îndrăgostit. De Helen Hoover Boyle. Pantalonii mei și fusta ei se adaugă grămezii de pe podea - cristalurile căzute, pantofii noștri, alături de ceaslov. Capitolul 38 La sediul agenției imobiliare Helen Boyle este încuiat și, când bat în ușă, Mona strigă prin geam: — E închis. Nu sunt un client, strig. Stă la calculator și scrie ceva. La fiecare două taste se uită la monitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
reține să nu te reclam pentru vătămare corporală. Poate faptul că ține la mine și la Helen, îi zic. Și Mona zice: — Nu, nu-i vorba de asta. Poate că n-o să se apuce să trâmbițeze pentru că încă mai vrea ceaslovul. Și Mona nu zice nimic. Se răsucește în scaun și-și ridică într-o parte bluzița țărănească. Pielea albă de pe coaste, sub brațe, e plină de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de unică folosință pentru cafea. Bună, zic. Și Helen își ridică ochii. Are o pată de cafea pe reverul verde. Ceaslovul e deschis lângă dicționarul ebraic. Și Helen clipește o dată, de două ori, de trei ori și zice: — Domnul Streator! O întreb dacă vrea să mergem să mâncăm. Trebuie să-l caut pe John Nash și să-l înfrunt. Poate-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
facă nevăzut, să zicem. Sau o vrajă cu care să-i controlez gândurile. Poate-mi dă ceva ca să nu fie nevoie să-l omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie de hârtie peste ceaslov, zicând: — Astăzi sunt cam ocupată. Așteaptă, cu un pix în mână. Cu mâna cealaltă, închide dicționarul. — Parcă trebuia să te ascunzi de poliție, zice. Sau să mergem la un film, zic. Și ea zice: — În weekendul ăsta nu. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
roz de după ureche. Deschide altă carte și o pune peste cartea ebraică. Își ține semn cu un deget într-un dicționar, ridică privirea și zice: — Nu că nu mi-ar plăcea de tine, dar acum sunt foarte, foarte ocupată. În ceaslovul deschis, într-o margine, se vede un nume. Pe o pagină e scris numele de azi, obiectivul care trebuie asasinat azi: Carl Streator scrie. Helen închide ceaslovul și zice: — Nu te supăra. La stație se anunță cod 72. O întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu mi-ar plăcea de tine, dar acum sunt foarte, foarte ocupată. În ceaslovul deschis, într-o margine, se vede un nume. Pe o pagină e scris numele de azi, obiectivul care trebuie asasinat azi: Carl Streator scrie. Helen închide ceaslovul și zice: — Nu te supăra. La stație se anunță cod 72. O întreb dacă vine să mă vadă în seara asta la vila Gartoller. Din pragul biroului îi zic că abia aștept să fim din nou împreună. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen a găsit o vrajă cu care să te prindă, zice Mona. Ești în puterea ei. Nu o iubești cu adevărat. Nu? Mona se uită în ochii mei și zice: Când te-ai gândit ultima oară să pui pe foc ceaslovul? Arată cu degetul în jos și zice: Asta e dragoste? Așa ți se pare? Nu-i decât o stratagemă ca să te domine. O mașină apare și parchează; e Stridie. Își dă părul din ochi și rămâne la volan, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer Baird și crapul, istoria e plină de oameni străluciți care au vrut să repare lucrurile și n-au reușit decât să le strice și mai rău. Eu vreau să ard ceaslovul. Îi spun ce mi-a spus Mona. Că m-a vrăjit ca să mă transforme în sclavul ei nemuritor, care s-o iubească de-a pururi. — Mona minte, zice Helen. Dar eu cum pot să știu asta? Eu pe cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-un hotel de lux. Jos, la picioarele Monei, e o cutie de carton. În cutie, deasupra, e ceva roșu, o carte. Ceaslovul. Traversez parcarea, și ea strigă: — Helen nu e aici. Pe stația de interceptare spunea ceva de un bar de pe Third Avenue unde murise toată lumea și pe mine mă arestaseră, zice Mona. Punând cutia în portbagajul mașinii ei, zice: — Tocmai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și zice: — Pur și simplu mi-a fost violat look-ul! Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de chili, îi spun. Ceaslovul, zic. L-am văzut. Pielea roșie de om. Tatuajul cu pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai are nevoie de el. V-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai are nevoie de el. V-am spus că era supărată. Plângea. Trage cu unghiile roz o hârtie împăturită din poșetă. E o pagină din ceaslov, pagina cu numele meu, și mi-o întinde, zicând: — Ai grijă de tine. Am impresia că cineva, din cine știe ce guvern, ar vrea să te vadă mort, zice Mona. Am impresia că vraja de dragoste a lui Helen s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen în brațe. Sângele meu și sângele ei s-au amestecat. Zăcând în brațele mele, Helen închide ochii și-și lasă capul în poala mea. Zâmbește și zice: — Nu ți s-a părut o coincidență stranie când a găsit Mona ceaslovul? Deschide ochii, rânjind, și zice: — Nu s-a potrivit totul prea frumos, cum am călătorit noi cu ceaslovul la noi tot timpul ăsta? Zăcând în brațele mele, Helen îl leagănă pe Patrick. Și iată că se întâmplă. Helen își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și-și lasă capul în poala mea. Zâmbește și zice: — Nu ți s-a părut o coincidență stranie când a găsit Mona ceaslovul? Deschide ochii, rânjind, și zice: — Nu s-a potrivit totul prea frumos, cum am călătorit noi cu ceaslovul la noi tot timpul ăsta? Zăcând în brațele mele, Helen îl leagănă pe Patrick. Și iată că se întâmplă. Helen își ridică privirea spre mine și zâmbește cu jumătate de gură, rânjind cu buzele pline de sânge și fiere. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice cu gura lui Helen: — Mona știa de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când a văzut agenda lui Helen. Doar că nu putea să-l traducă, zice. Eu, unul, sunt cu muzica, iar Mona e... ca s-o spunem pe-a dreaptă, Mona e cu prostia, zice Stridie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de dragoste. Deci sunt îndrăgostit de Helen cu adevărat. O femeie în trup de bărbat. Nu mai avem parte de sex sălbatic, însă, după cum ar fi zis Nash, nu așa ajung toate relațiile după un timp? Mona și Stridie au ceaslovul, însă nu au și descântecul. Pagina din ceaslov pe care mi-a dat-o Mona, cea pe marginea căreia era scris numele meu, este chiar descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
adevărat. O femeie în trup de bărbat. Nu mai avem parte de sex sălbatic, însă, după cum ar fi zis Nash, nu așa ajung toate relațiile după un timp? Mona și Stridie au ceaslovul, însă nu au și descântecul. Pagina din ceaslov pe care mi-a dat-o Mona, cea pe marginea căreia era scris numele meu, este chiar descântecul. În josul paginii scrie: „Și eu vreau să salvez lumea, dar nu ca Stridie“. E semnat „Mona“. — Nu au descântecul, zice dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și calomnie la adresa lui Ion Oșlobanu, căruia i-au aplicat poște, și a lui moș Chiorpec ciubotarul, căruia i s-a adresat cu injurii de tipul: ,, chiorpecul dracului!”; degradarea bunurilor publice și profanarea celor sfinte, prin uciderea nevinovatelor muște între copertele ceaslovului bisericesc; tulburare de posesie, prin dărâmarea casei Irinucăi și omorârea unei capre; abandonarea locului de muncă, prin fugă la scăldat, precum și alte fapte reprobabile: smântânitul oalelor, luarea în derâdere a fețelor bisericești etc. Are cuvântul acuzarea! Avocatul acuzării: Domnule Președinte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sprijini pe depozițiile unor martori oculari, dar mai ales pe însemnările făcute de acesta în jurnalul său intim, care dovedesc incontestabil gravitatea faptelor sale. Iată ce notează inculpatul la pagina 32: ,, În lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-două-zeci de suflete prăpădeam deodată - potop era pe capul muștelor!” Așadar, zece-douăzeci de suflete ale cuvioaselor muște pătimeau la fiecare închidere a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
intim, care dovedesc incontestabil gravitatea faptelor sale. Iată ce notează inculpatul la pagina 32: ,, În lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-două-zeci de suflete prăpădeam deodată - potop era pe capul muștelor!” Așadar, zece-douăzeci de suflete ale cuvioaselor muște pătimeau la fiecare închidere a sfântului ceaslov, la care se adaugă profanarea sfintei cărți, pătarea acesteia cu sângele unor ființe nevinovate. Mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]