502 matches
-
albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul, aplecându-se asupra picturii, ca un ceasornicar, ce privește de foarte aproape mecanismul pe care-l repară. Citește a suta oară data În care a fost pictat și silabisește cu evidentă emoție semnătura marelui artist.,, Fiul care s-a născut cincisprezece ani mai târziu, avea aceeași ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
repetiție sau unde Își făcuse armata Iulian Visa ori Bogdan Berciu. Avea optzeci de ani și nu urcase Încă pe o scenă adevărată. Zâmbi. Crezuse că acolo ajung doar cei aleși, ființe pasionale și nicidecum creaturi prudente și migăloase precum ceasornicarii din a căror breaslă făcuse și el parte până acum zece ani, când s-a retras la sfatul unui oftalmolog de la Spitalul Militar Central unde ajunsese grație fostei doamne Măran. Se apropie de scară. Din lemn masiv, de o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o singură noapte o făcuse să-și uite toți foștii amanți. Așa m-am născut eu, printr-un fel de exorcism. Apoi a venit accidentul tatei și mama s-a văzut obligată să refacă vechi legături. Tata era un ceasornicar priceput și era foarte căutat. De fapt el se trăgea dintr-o familie veche de ceasornicari și orlogieri. Cât a trăit el, am fost un copil vesel. Râdeam tot timpul. Apoi, m-am schimbat. Bunica l-a iubit mult. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu, printr-un fel de exorcism. Apoi a venit accidentul tatei și mama s-a văzut obligată să refacă vechi legături. Tata era un ceasornicar priceput și era foarte căutat. De fapt el se trăgea dintr-o familie veche de ceasornicari și orlogieri. Cât a trăit el, am fost un copil vesel. Râdeam tot timpul. Apoi, m-am schimbat. Bunica l-a iubit mult. Amândoi au murit fără regrete. 43. Nici un cuvânt despre Klaus, ușor de recunoscut: În fotografia mărită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alergând cât mă țineau puterile, așa încât cineva să mă vadă și să-mi demonstreze că sunt o persoană în carne și oase, să cheme un doctor sau pe cineva care să mă poată pune înapoi la locul meu, așa cum un ceasornicar montează la loc toate acele angrenaje minuscule înăuntrul unui ceas stricat. Însă mă stăpânea o teamă la fel de mare că, dacă aș face asta, dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru libertatea omului. Partizanii necesității absolute afirmă contrariul: că Dumnezeu ar fi mai rău decît un meșteșugar orb, care lucrează în întuneric, dacă, după ce a creat această lume, n-ar fi știut ce avea să se petreacă în ea: un ceasornicar, spun ei, cunoaște acțiunea celei mai neînsemnate rotițe din ceas, că ea face acea mișcare anume plănuită de el și care-i este destinația pentru care a fâcut-o; în timp ce Dumnezeu, această Ființă infinit de înțeleaptă, ar fi doar spectatorul curios
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
duceți și pe mine cu voi. Putem a purcede Într-o săptămînă. A mai pus condiția ca banii să-i țină ea, iar bărbații să-i poarte tot timpul de grijă. Nu le rămînea decît să fixeze ziua plecării cînd ceasornicarii vor reveni să vadă cum merge pendula. PÎnă În ziua aceea, a mai deșertat o dată perna În ulcea ca să măsoare volumul dolarilor. Mai sporise. I-a luat foaie cu foaie și i-a cusut În haine, lăsînd cîte ceva și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pășești pentru Întîia oară Într-un loc necunoscut, bine-i să-ți iasă Înainte un om, nu o muiere. În așa-zisa temniță, au mai fost ținuți o noapte. — Unde ne-ai adus, nană dragă, se văicăreau din cealaltă Încăpere ceasornicarii, ce-ai făcut cu noi? — Io v-am adus, io v-oi duce și de-amu ncolo! — Sloboziți-ne la America, striga ea și bătea cu pumnii-n ușă, nu ne țineți Încuiați ca pe tîlhari, am dolari, vi-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a expus planul său: femeii Îi va găsi ceva de făcut În local. Ungurul să mai dea pe acolo, va primi plată pentru asta, ca să mai aibă Floare cui să-i spună păsurile pînă o prinde un strop de limbă. Ceasornicarii vor căpăta bani ca să meargă la Chicago și să-l găsească pe „Mr. George, Mrs. Flory’s husband“, domnul George, soțul doamnei Floare, pe care să-l aducă la New York să-l cunoască și el, domnul Bailey, pe capul perechii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei să știe că ea era pe drum. Ajunsese poate la New York Înaintea oricărei scrisori de la ai ei, pornită spre Chicago. Numai că Încotro anume să-i Îndrepte mai Întîi pe ceasornicari? Chicago era nu nu mai un oraș mare, dar se lățise mult În ultima vreme, se ridicaseră numeroase fabrici, imigranți cu nemiluita, business peste business. Tălmaciul a cercetat-o și el pe Floare cu vreo două-trei Întrebări cu privire la bărbatu-său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
semn de binecuvîntare asupra tuturor. De aici Încolo, povestea americană a lui Mrs. Flory curge o vreme ca orice apă tulbure din timpuri de pionierat. Curge ea nelimpezită pînă cînd, la un prag nevăzut, izbucnește din nou ca un gheizer. Ceasornicarii au plecat spre Illinois În căutarea lui Mr. George, iar Mrs. Flory, tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asemănătoare. Dacă străbuna ar fi avut har muzical, chiar și urechile mele nedestupate ar fi captat cît de cît corect din glasul ei refrenele Midwestului dinainte de primul război. Căci În Midwest, la Chicago, a ajuns Floare În cele din urmă. Ceasornicarii s-au Întors din Illinois cu Mr. George cu tot și, potrivit Înțelegerii, i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum a făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare să scoată vreo vorbă. Soții regăsiți au luat trenul spre Chicago a doua zi, petrecuți la gară de cei doi ceasornicari. De muiere avuseseră grijă ca de sora lor pe tot drumul pînă pe coasta Americii, iar de urma bărbatului ei dăduseră și i-l aduseseră. Le purtaseră noroc amîndurora, dar de această dată voiau să se despartă de ei, rămînÎnd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e ceva serios și o să-i dea drumul... În timp ce vorbea, ușa încăperii alăturate se deschise fără să scârțâie și din dosul ei apăru, în mod neașteptat, chipul binecunoscut al lui Mișu Leibovici. Era o surpriză, pentru că Stelian nu știa că ceasornicarul din Calea Văcărești se cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apăru, în mod neașteptat, chipul binecunoscut al lui Mișu Leibovici. Era o surpriză, pentru că Stelian nu știa că ceasornicarul din Calea Văcărești se cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se trase cu un pas înapoi și-l măsură zâmbitor cu privirea. Ei, cum vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ei, așa, așa..., încuviință el, mângâindu-și barba, care între timp i se făcuse mai albă și mai lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele său. O-ho-ho, și încă cum! spuse Mișu Leibovici cu o anumită mândrie. Noi suntem prieteni de pe vremea lui Adam-Babadam!... Nu-i așa, domnule Teodorescu?... Cilibi Moise ne-a fost dascăl la amândoi... Într-un fel se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la liceul de muzică... și ginerele meu, Eugen... Poate ați auzit de el...Aici vocea ceasornicarului urcă puțin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la liceul de muzică... și ginerele meu, Eugen... Poate ați auzit de el...Aici vocea ceasornicarului urcă puțin, cu o nedisimulată mândrie. Medic internist la Colțea și asistent la facultatea de medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la liceul de muzică... și ginerele meu, Eugen... Poate ați auzit de el...Aici vocea ceasornicarului urcă puțin, cu o nedisimulată mândrie. Medic internist la Colțea și asistent la facultatea de medicină... De curând și-a trecut și doctoratul... Iar acum așteaptă amândoi să plece în Israel... Eugen Gutman, se prezentă tânărul medic, întinzând mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră actele pentru emigrare în urmă cu câteva zile și că era stabilit ca să plece împreună cu familia lui Iorgu, dar că arestarea lui Valentin punea plecarea lor sub semnul întrebării. 3 Așteptarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui Aronică să intervină în favoarea lor... Doar este fiul dumitale! interveni Stelian, nedumerit că lui Mișu Leibovici nu-i trecuse prin cap această idee salvatoare. Ceasornicarul oftă, clătinând din cap, și îi destăinui atunci că Aronică nu le mai putea fi de nici un folos, pentru simplul și bunul motiv că, după căderea Anei Pauker, fusese și el dat afară din serviciul său de la Securitate... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
această din urmă dorință. Remarcând că Aronică lipsea, Stelian vru să-l întrebe pe Mișu Leibovici dacă fiul său avea cumva vreo problemă care îl împiedicase să fie și el de față sau de vină era situația lui din prezent. Ceasornicarul se întristă și dădu să-i răspundă, când ușa de la intrare se deschise și în prag se ivi chiar cel despre care vorbeau. Fostul colonel de securitate purta niște haine modeste, în care statura lui masivă parcă se micșorase, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul ceasornicarului deschise ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându-se încet pe alee, apoi poarta metalică de la stradă se închise în urma lui cu un geamăt metalic. 6 A doua zi se sculară cu toții foarte devreme. Împreună cu Stelian, Iorgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casă a lui Iorgu rămânea pustie și tristă, în așteptarea noilor stăpâni. Era o dimineață însorită, dar rece, și crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie. 7 În tramvaiul care îi ducea spre centrul orașului, ceasornicarul își aduse aminte de Aronică și îi propuse lui Stelian ca, înainte de a se despărți, să-i facă împreună o vizită la el acasă. Stelian, care avea de gând să mai stea la București pentru o vreme, nu avu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viață. În schimb, se plângea că îl urmăreau în vis tinerii sioniști ajunși la închisoare și spunea că ar fi vrut să poată trăi destul, ca să-și răscumpere greșelile. E încă tânăr, zise Stelian încurajator. Are timp. Da, adevărat, încuviință ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]