66 matches
-
Unul dintre răspunsuri se găsește în istoria recentă, dinainte de Web și Facebook. Rolul rețelelor sociale și al comunităților în totalitarism Evenimentele din decembrie 1989, pe care unii preferă să le numească Revoluția Română din Decembrie, au dus la căderea regimului ceaușist pentru că zeci de mii de oameni au ieșit în stradă ca să protesteze, întâi la Timișoara, apoi la București. Ceea ce s-a întâmplat atunci e cunoscut și drept „revoluția televizată“, pentru rolul jucat de canalul public de televiziune, intrat, într-un
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
puțin imaginea severă a regimului, oferind pe lîngă bucățica de cașcaval asezonată cu note consumeriste băștinașe și doctoria moralității deprinse în vecinătatea strungului și a directorilor de conștiință deghizați în profesori de filosofie. Dar pe cine mai interesează un retro ceaușist cu pionieri și uteciști, odată cu marea integrare în Uniunea Europeană, mai ales că o multitudine de subiecte de senzație bat la poarta marelui ecran? De ce aș mai (re)vedea filmul acesta și ce îmi spune el nou față de ceea ce știu din
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
Alternând între stilul realist și cel suprarealist, încorporând monologuri și rapoarte codificate ale informatorilor, întrețesând prezent cu trecut în secvențe de vis și coșmar, autorul surprinde continuu. Din Plicul negru cititorul învață mai mult despre duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice.“ (MARIA GREEN, World Literature Today, USA, 1996) * „Plicul negru este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani să-l considere kafkian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la unii optzeciști... Centenarul Urmuz. Apoteoza omagială Asimilarea scrierilor urmuziene de către canonul critic are loc odată cu ceea ce Marin Mincu numește „clasicizarea” avangardei interbelice. În condițiile unui regim totalitar precum cel ceaușist, asimilarea în cauză are însă niște date cu totul particulare. Recuperării „estetice”, „umaniste” și „marxizante” i se adaugă, la începutul deceniului nouă, o recuperare protocronistă tot mai accentuată. În numărul 3 pe 1983, apare sub egida revistei Manuscriptum o publicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rivalitate între națiunea română și alte națiuni. Ridicînd prețul unei totalități-finalități naționale, conducerea comunistă însuflețea prezentul, dar bloca întreg viitorul. Nimic nu mai putea să se întîmple: totul fusese deja reperat și codificat într-o lectură științifică, popularizantă, naționalistă. Naționalismul ceaușiștilor reprezintă o ideologie militantă de parveniți. Acești parveniți nu s-au putut desprinde de trecut. În afară de aceasta, adeziunea populară la acest discurs de valorizare conține ambiguitatea unei nevoi de încredere care caută însemne familiare: opinia publică îl poate urma pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu, de la PRM-iști la liberali) și să dea În vileag un dosar-două În care victima apare dedicată regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stînga Înseamnă a fi implicit ceaușist? SÎnt gata să bag mîna-n foc că, după 21 august 1968, ceaușiștii erau, de fapt, niște naționaliști puriști, niște protocroniști antisemiți, niște romantici reacționari - și nu „revoluționari”, cum avea să se spună În anii 1980, În raport cu tot ceea ce, tocmai Începînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dosar-două În care victima apare dedicată regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stînga Înseamnă a fi implicit ceaușist? SÎnt gata să bag mîna-n foc că, după 21 august 1968, ceaușiștii erau, de fapt, niște naționaliști puriști, niște protocroniști antisemiți, niște romantici reacționari - și nu „revoluționari”, cum avea să se spună În anii 1980, În raport cu tot ceea ce, tocmai Începînd cu acei ani, se afirma ca nou (muzică, ceva mai tîrziu literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reviste culturale și jurnale savante la anuarele academice - s-au lansat în imensul efort de a reîntemeia democratic spiritul nostru public. La început, lucrurile păreau simple: Noul prooccidental se angajează într-o luptă pe viață și pe moarte cu Vechiul ceaușist (adică protocronist, autohtonist, nomenclaturist). O luptă eventual de durată, în schimb foarte clară și legitimă, cu prieteni și dușmani bine separați, dar, la o adică, gata să-și schimbe tabăra, să le îmbrățișeze pe ambele sau să-și facă un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
doamnă, profesoară de literatură, își petrece serile făcând prăjituri din turtă dulce pentru nepoți. Ceaușescu își organizează viitoarele deplasări în străinătate: o călătorie în Iran, prevăzută pentru a treia săptămână din decembrie. La Praga, ambasadorul României, Gheorghe Homoșteanu, vechi comunist "ceaușist", muncitor care a urcat treptele promovării sociale, este disperat în zilele care urmează căderii Zidului Berlinului și declară, neputincios, că totuși îi atrăsese atenția tovarășului Ceaușescu să o țină în frâu pe Elena. Pentru că a o condamna pe Elena și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al 20 congres al PCUS din 1956. Racordat temporal mai degrabă la evoluția comunismului asiatic decât la cel est-european, cultul românesc al personalității ceaușiste a cunoscut o înflorire spectaculară cu mult timp după denunțul său pronunțat de Hrușciov. Debutul cultului ceaușist al personalității este convențional datat ca survenind în urma celebrelor "teze din iulie" 1971 pronunțate de noul secretar al Partidului prin care s-a pus capăt scurtei perioade de détente (relaxarea ideologică) cuprinsă între 1964 și 1971. Revenit din vizitele asiatice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai curând decât o dezvoltare fulminantă. În 1979, portretul lui N. Ceaușescu continua să fie plasat în partea de final a manualelor (la pagina 183), dominând faza istorică a construcției socialismului în România. Manualele anilor '80, pe fondul intensificării cultului ceaușist al personalității, îl aduc pe N. Ceaușescu pe prima pagină, dominând acum nu doar etapa construirii socialismului românesc, ci întreaga istorie a românilor petrecându-se sub personalitatea acestuia. De-a lungul anilor '80, portretul de pe prima pagină al lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi o capcană pentru adversarul său. Tăvălugul distrugător al puternicului eu, În contrast cu un tu debusolat, Își continuă acțiunea. Presupoziția următoare face parte dintr-o serie de lovituri decisive L-ai susținut pe Ceaușescu. Implicațiile posibile sunt zdrobitoare: Ai fost un ceaușist / Te faci vinovat de starea În care a fost adusă Țara / Ești parte a blestemului acestui popor ș.a. Reîntoarcerea la noi -ul presupozițional Unii dintre noi nu mai avem mentalitate de comuniști. este o altă capcană. Acesta este un noi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
stau lucrurile. Cum ar putea fi el altfel în cultură? Să mai adaug un detaliu: cultura costă bani. Mulți bani. Iar statul socialist a investit prea puțin în acest domeniu. în plus, într-un regim represiv, cum a fost cel ceaușist, foarte puțini au putut să studieze, să se formeze în cadrul unei mari culturi unde să poată deprinde stilul și disciplina muncii intelectuale de mare tradiție. Foarte, foarte puțini au putut beneficia de studii universitare complete în străinătate, de burse acordate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oferit o pondere tot mai mare. Se avea în vedere încercarea disperată de a obține sprijin popular pentru partid și pentru "construirea socialismului", succesul lăsându-se însă așteptat. Astfel, putem înțelege de ce, după 1989, naționalismul, atât "de sus" (recuperat de ceaușiști nostalgici), cât și "de jos" (adoptat de grupuri sociale care căutau să își definească identitatea în baza tradițiilor naționale, prezumtiv opuse comunismului pe care ultimul prim-ministru necomunist, Nicolae Rădescu, l-a numit "străin de neam și țară") a cunoscut
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
al 20 congres al PCUS din 1956. Racordat temporal mai degrabă la evoluția comunismului asiatic decât la cel est-european, cultul românesc al personalității ceaușiste a cunoscut o înflorire spectaculară cu mult timp după denunțul său pronunțat de Hrușciov. Debutul cultului ceaușist al personalității este convențional datat ca survenind în urma celebrelor "teze din iulie" 1971 pronunțate de noul secretar al Partidului prin care s-a pus capăt scurtei perioade de détente (relaxarea ideologică) cuprinsă între 1964 și 1971. Revenit din vizitele asiatice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai curând decât o dezvoltare fulminantă. În 1979, portretul lui N. Ceaușescu continua să fie plasat în partea de final a manualelor (la pagina 183), dominând faza istorică a construcției socialismului în România. Manualele anilor '80, pe fondul intensificării cultului ceaușist al personalității, îl aduc pe N. Ceaușescu pe prima pagină, dominând acum nu doar etapa construirii socialismului românesc, ci întreaga istorie a românilor petrecându-se sub personalitatea acestuia. De-a lungul anilor '80, portretul de pe prima pagină al lui Nicolae
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]