416 matches
-
Labirint, Gh. Lazăr, Zborului; casieria din Bd. Iuliu Maniu: străzile Cucului, Fraternității, Filateliei, Lacului, Fructelor, Verdi, Poiana Ruscăi; casieria din str. Ialomița: străzile Perlei, Leandrului, Irlanda; casieria din Piață Küttl: Bd. 16 Decembrie 1989, străzile Chiriac, Rusu Șirianu, Musicescu, Eternității, Ceferiștilor. Casierii externe: Icloda, Giarmata, Otvești. piața de mașini Dacia Logan (2005) - 7 600 euro, Dacia Solenza (2004) - 5 400 euro, Dacia 1310 L (2003) - 3 300 euro, Dacia 1310 L (2002) - 3 100 euro, Dacia Super Nova (2002) - 3 700
Agenda2006-06-06-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284736_a_286065]
-
să mă duc la căminul de copii orfani». A râs din nou, bună glumă, băiete! Mai ții minte că la Crăciunul din 72 ți-am adus jocul ăla cu dacii și romanii? Și purtam o șubă de blană întoarsă de ceferist, mai grea decât haina asta roșie, că pe vremea aia nu erau costume speciale de moș! Nu, nu mai țin minte...», m-am bâlbâit. S-a ridicat trist, să plece, ai grijă de ai tăi! Mi-e dor de tine
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
de lângă mașina staționată în colțul străzii. Te aștept unde vrei. Unde spui. Urcă-n mașină? Unde mă duci? La spital. Ah, da, făcu ea paralizată. N-ai vrut așa? Ba da, ba da. Cum era îmbrăcat? Prost. Cred că-i ceferist. Soacră-mea, care se pricepe, zice că-i mecanic de locomotivă. Hm! Să nu fie... Ce să fie? Nimic. N-are importanță. L-ai găsit pe Tom? Nu l-am găsit. I-am lăsat vorbă la Comandament. Desigur, făcu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ai și mai presus de toate pentru inima ta. Inimă cum are românul nu mai are nimeni." Păi da! Că asta l-a și dat gata! Asta l-a prăpădit. L-am văzut, că se vedea pe el că-i ceferist, mecanic, avea locomotiva băgată-n piele și-n oase și când a dat ochii peste cap ca o găină m-am gândit ce-o fi cu tine, dragu mamii, și-am început să caut semnele visului. Unde lovește visul? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
regim unitar. Pare o societate ideală.O societate utopică? De 15 ani sunt acțiuni de protest.Trai decent. Salarii mari.Demnitarii fac lobby. Nemulțumiții sunt din ramura mineritului,din domeniul învațamântului,din domeniul sănătații și mai nou...din lumea fotbalului. Ceferiștii ne-au obișnuit cu grevele spontane... anunțate din timp.Guvernul cedează mereu doar pentru cei care „țipă” mai tare.Pentru ceilalți: fericire și adrenalină?! Nu! AP(Apă de ploaie)! Într-un cămin studențesc de fete din Iași exista o cameră
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
D. Călin, din Ciohoreni, fostul județ Baia, care a avut câteva întâlniri cu Const. Mitru, e de părere că ei se și înrudeau, prin alianță, întrucât mama vitregă a scriitorului era din Ciohoreni, din familia Puiu, iar tatăl viitorului mitropolit, ceferist în Pașcani, își avea obârșia tot în același sat. E de demonstrat. Cu dovezi scrise. Un fapt rămâne sigur: prietenia dintre marele prozator și Mitropolitul Visarion, "criminal de război" - încă -, deși complicată de vremuri, a fost statornică până la sfârșit.
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
un întemeietor, atunci primul stăpân al locului, invidiat și respectat ca atare. Dar mai mult decât atât, el e martorul extinderii mahalalei: Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese cârciumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier mecanic și ucenic; semăna
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
treilea capitol, Lume, lărgește perspectiva la întregul peisaj social al mahalalei. Camera de imagine se rotește cinematografic, fluxul de cadre ale prezentului este întrerupt de proiecții nostalgice spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în Cuțarida ceferiștii plini de copii, precupeții olteni ocupați cu grădinăritul, chivuțele care adună sticle și cârpe, apoi tramvaiștii, zidarii. După marea plebe vin frizerul, croitorul, brutarul etc., când cârciumarul Stere prinsese bine cheag. În sfârșit, preotul și biserica aduc așezării un oarecare
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
dragă, de ce ți-e sufletul așa de îngreuiat? Spune, hai spune! Mama ei tăcu iar un timp, își privi cu duioșie fata și apoi continuă: În anii tinereții mele, eu trebuia să mă mărit cu un alt bărbat, tot un ceferist, pe care și părinții mei îl cunoșteau și l-ar fi dorit de ginere. Era un flăcău chipeș, un om delicat în purtări și vorbe. Venea pe la noi, stăteam seara târziu la poartă unde sporovăiam vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de șef de brigadă întreținere spații verzi din stații. Era lipsă în anii '50 de locuri de muncă pentru persoanele calificate din mediul rural, așa că ai mei s-au mutat temporar la oraș, la Vatra-Dornei. După ce am intrat în Clubul Ceferiștilor încă înainte de a mă naște, club la care sunt bine primit și astăzi, toamna anului 1951 a adus pe lume un prunc predestinat unei vieți patriarhale, dar zbuciumate, pe un pământ străvechi și magic. Am fost crescut și îngrijit de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și societăți, fiecare gîfâia mai abitir, pentru a-și crește, în timp cât mai scurt, profitul. Cui i-ar fi putut trece prin cap, că, vor fi comercializate și arme nucleare, ori, componente ale acestora? Nimănui. și, totuși,...Când acel ceferist descoperi că ușa unuia dintre vagoanele de marfă era deschisă, iar,din locul lor, lipseau, după aprecierile sale, patru lăzi mari cu focoase atomice, se alarmă foarte. Imediat anunță faptul la 112; la numărul poliției, deci! Alarma se răspândi cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alarmă foarte. Imediat anunță faptul la 112; la numărul poliției, deci! Alarma se răspândi cu viteză. Garnitura de marfă se afla în ultima stație de pe teritoriul României. Un pas mai încolo, ieșea din țară, intra în Bulgaria, și, se cutremură ceferistul, la un gând. Poate surveni o boroboață foarte mare. Sosiră la fața locului cei solicitați. Constatară lipsa a patru lăzi, în care ar fi trebuit să se afle optzeci de focoase, de mare putere, și-i căutară, de îndată, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste gură. Uite, mă bat,dar, cu asta, tot nu se rezolvă nimic. Hai la vagon. Să trecem la cercetări. Hai. S-au dus. Adevărul era cel reclamat de ceferist. Patru lăzi mari cu focoase erau lipsă. De aici a început o întreagă desfășurare de forțe, pe fronturi largi, interne și externe. Filtre peste filtre. Căutări peste căutări. Vigilență civilă, vigilență militară, vigilență politică. Puțin le păsa, celor de la televizor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe care le punem în circulație aparțin locotenentului (r) Ioan Arhire, fratele eroului nostru, ce datează de la 3 martie 1989, precum și de la sergentul major (r) Ioan C. Enache, veteran de război, de la 11 aprilie 1989. Ștefan Arhire este fiul muncitorului ceferist Grigore Arhire, care locuia în cartierul situat în preajma gării din municipiul Huși, din a cărui familie au mai participat la operațiunile de război Constantin, revenit acasă din cauza bolii, Ioan Arhire și soția sa, infirmieră-soră la Crucea Roșie. Sergentul major Ștefan
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
de instituție din oraș. Mi-am atras oprobriul multor trântori ai orașului Huși. Astfel că într-o zi tot în prag de anul nou, eram cu mașina poliției la poarta cazărmii unității de chimie militară unde m-a interpelat un ceferist care nu mă cunoștea, spunând că vrea să vorbească ,,cu comunistul ăla de Șapcă”. Eu lam întrebat pentru ce este supărat pe Șapcă, dânsul spunând că nu trebuia menținut în funcție șeful stației CFR. A mai pronunțat că merge să
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
totul de strîns de pe cîmp, și cum sfecla e încă în pămînt... Lasă, cumpăr vodcă... răspunde Mihai, atent la becul roșu, să apuce să-și ia rămas bun, că i s-au terminat fisele. Alături, la ghișeul de informații, un ceferist răspunde mereu la telefon că toate trenurile merg normal. Aura scoate o plăcintă din geantă și începe s-o mănînce, bucuroasă că a rămas singură în compartiment. Își descalță pantofii și-și întinde picioarele pe canapea, strîns lipite, aproape încordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușoară dat fiind faptul că transporta În chip de tranzistor un aparat „Delta” cândva cumpărat În rate. Ninsoarea scăzuse În intensitate. Zăpada măsura o jumătate de metru, pe alocuri chiar mai mult. Bazele noului anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șinele de cale ferată se Înălțau drept În sus, trăgând și traversele după ele, arătând tuturor calea, precum Scara lui Iacov. A doua explozie n-a mai venit, Însă, așa că lumea Își recapătă pulsul normal și respirația firească. Doar un ceferist de la revizie a rămas cu nasul În țărână chiar și după ce În jurul său se făcuse un cerc destul de mare de curioși: omul mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcu de câteva ori mișcările astea, urmat Întocmai de cei din jur, toți În căutarea unei explicații. După o tăcere Îndelungată, se auzi năucitoare Întrebarea șefului: Cum p... mă-sii? Și dacă nimeni nu găsi un răspuns la această Întrebare ceferistul de la revizie găsi În schimb o formulă consolatoare: Bine că n-o fo' esplozie pă față, don șef! Chiar așa, Îndrăzni un altul. Sunteți un om norocos, don șef. V-o ferit Dumnezău de esplozie mai ales pă față. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de esplozie mai ales pă față. Îi mai greu de redresat, zise altul, om cu experiență, după cum dădea din cap. Să nu mai punem la socoteală ce s-ar fi Întâmplat dacă venea cineva din față ori din spate, Încheie ceferistul de la revizie. Șeful zâmbi. Părea fericit. Oamenii ăștia aveau dreptate: era un om norocos, dar roata trebuia cercetată cu competență de criminaliști. De aceea, va lucra cu mănuși. Ordonă cu tot respectul Împrăștierea, apoi scoase cricul și roata de rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pricepe, Dințișor: în cazul tău, concursul nu va fi corect. Tu nu trebuie să știi de 8-9, ci de peste 10. Decodat, perfect înțeles, trebuie să mănînci cartea. Mănînc-o". Așa și era. În '61 se mai concura cu "dosar". Fiilor de ceferiști, de șantieriști, de mineri, de colectiviști (ca să nu mai pomenim de copiii "aparatului") li se asigura loc la admitere; pentru ceilalți, fără "dosar", se scotea la concurs un număr infim de locuri. Concura o mulțime pe unul singur. Fișa fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bani cât să-mi ajungă până la Paris. Bunicul o luă de mână și, levitând câteșitrei, ajunseră la linia ferată care despărțea Cartierul Hipodrom de Cartierul Lacu Dulce. Acolo am stat eu acum 100 de ani, arătă bunicul o casă. Noi, ceferiștii, locuiam lângă gară. O duse pe Mioara pe linia moartă năpădită de iarbă. Iată caleașca ta spre Paris! îi zise el și îi arătă un vagonet răsturnat. Toate proiectoarele de pe scena vieții s-au aprins, luminând transportorul. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cultiva ceapă, fasole, castraveți și roșii dar vindea „marfa extra” numai În marile orașe, unde știa că sunt prețurile „crescute”. Cu transportul produselor - scump la acele vremuri - se descurca, folosea cu judecată abonamentul CFR, gratuit, ca urmașă a soțului ei, ceferist decedat În timpul muncii. Doamne, că bun om am mai avut, nu ziceai că-i frate cu hulpavu’ ista de Ghiță Ochiană, căruia nu-i mai ajunge pământu’ odată! Gheorghe (Ghiță, cum Îi spuneau oamenii satului) era cel mai avut și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]