177 matches
-
ciberneutic: în localitatea Straja, o triadă de afaceriști veroși deschid o firmă de computere, iar narațiunile se ordonează după un algoritm al comenzilor virtuale. În rest, povestirile figurează un hinterland provincial în care distopicul se insinuează progresiv într-o atmosferă cehoviană. De pildă, în Preview/Previziune, lui Lori i se descoperă în clasa a șasea o miopie gravă, și băiatul e nevoit să poarte ochelari. Nu faptul în sine e spectaculos, ci consecința lui: ochelarii îl împiedică pe Lori să-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
Alcătuită din inși șterși, cărora S. le închină prima lui carte inspirată de monotonia vieții lor, Floare ofilită, acest mediu închipuie o lume fără orizont, condamnată la un trai rutinier, strivind, sub tirania mecanismului său repetitiv, aspirațiile omenești autentice. Narațiunile, cehoviene, dar cu trimitere și la Maupassant, părăsesc povestirea pentru schiță (O zi ca altele, Câinele, Balta liniștii), nuvelă (Haia Sanis, Faceri de bine, Însemnările lui Neculai Manea, 1907) sau romane (Floare ofilită, Apa morților, 1911, Locul unde nu s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
se observă mai ales în eseurile din prima parte a volumului (Vieți paralele), dintre care cel mai subtil este cel consacrat schiței Inspecțiune a lui I. L. Caragiale, unde motivele sinuciderii lui Anghelache sunt explicate ingenios printr-o comparație cu Belikov, cehovianul „om în carapace”, iar cel mai ambițios este cel despre romanul Adela de G. Ibrăileanu, unde Emil Codrescu apare drept prizonierul unui amour tristanien, a cărui intensitate e direct proporțională cu rezistența obstacolelor întâlnite în cale și pe care V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
a denumit pudelul francez "Googie", de la Gogol. Hecht, un filolog autodidact și pasionat de literatura rusă (Child, 69), în mare parte datorită moștenirii ruso-ebraice a familiei (și a celei de-a doua soții), poate fi considerat uneori și de influență cehoviană. De exemplu, în The Dagger Venus Hecht relatează povestea "marelui Salvini", un aruncător de cuțite din spectacolele de vodevil. În numerele sale, ținta cuțitelor este chiar conturul soției, Lucia, care stă lângă țintă în timp ce acesta aruncă. Problema lui Salvini este
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-l poate potoli. Ar fi la rândul lui obsedat de mâncare dacă și-ar petrece viața, an de an, ca țintă a cuțitelor nevestei? Sau există un alt motiv? Hecht nu precizează niciodată. În schimb, el concluzionează într-o notă cehoviană, printr-o dovadă de moment simplă, implicită (deși totodată obscură), care înglobează o mulțime de posibilități de interpretare: "Și marele Salvini și-a acoperit urechile cu mâinile în timp ce de la fonograf se auzea necontenit: "unu, doi, unu, doi, mai sus, doi
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere), la un pas de coșmar, inși copleșiți brusc de gândul morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
nimic nu este fals, nici bolnavii, nici relațiile lor cu lumea, nici evoluția lor, nici atmosfera, nimic nu poate fi altfel. Relativ recentul "Zbor deasupra unui cuib de cuci", operă contemporană (1950), nu se ridică la nivelul veridicității din "Salonul" cehovian. La Cehov, observațiile premerg știința, cu câteva decenii. Cât despre "Historia morbi" ("așa mi-a venit să scriu o historia morbi", mărturisește Cehov undeva), ("Călugărul negru") adevărul este încă mai direct. Este povestea unui tânăr asistent universitar care eșuează într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și dureros: azi le dai afară pe ușă, dar mâine Încearcă din nou să revină pe fereastră și reușesc, dacă nu ești vigilent. De aceea repetițiile cu Trei surori au fost unele dintre cele mai pasionante din tot repertoriul meu cehovian. Până a venit Beni Montresor. Chiar Înainte de premieră, Beni ne-a făcut o „surpriză“ care a schimbat planul inițial. Fiind angajat pentru costume, Beni s-a gândit că nu are destul de lucru și, cum Îi plăceau oglinzile, a adus de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un „sentiment parcă al datoriei neîmplinite, al vinovăției fără vină (pentru că vina e prea adâncă spre a o sesiza)“, fapt ce-l face pe pedagog să întrebe: „De ce-i este teamă copilului dumneavoastră?“ De aici până la angoasele regresive ale conștiinței cehoviene nu mai e decât un pas. I. Negoițescu a avut un temperament și un comportament de puer etern, toată viața lui e o succesiune de pubertăți, care i-au făcut farmecul nespus și i-au oxigenat mereu sensibilitatea artistică, menținută
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
adunătură întâmplătoare din care fac parte diferiți oameni. Chiar familiile cu copii trăiesc în așa fel încât parcă nu ar fi la ei acasă, ci ca și cum tocmai au sosit și încă nu au reușit să se adapteze. Mulți dintre eroii cehovieni se includ greu în noua lume care îi înconjoară pentru că ei nu se simt legați de ea prin nimic și acolo, în „insula suferinței”, fiecare este străin celuilalt, dacă nu chiar dușman. Privat de libertate, fiind constrâns să trăiască prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
jugul unor cumplite relații sociale și de a reîncepe viața de la capăt în soare și dreptate. Acest interes arătat marilor probleme ale timpului său și ale omului constituie puntea solidă care ne leagă de Cehov. Profund actual este mesajul operei cehoviene, convingerea că omul trebuie să caute și să găsească o idee nobilă, pe care să-și clădească viața. Drama eroilor săi, care constă în faptul că nu găsesc calea spre inima realității sau că, atunci când au găsit-o nu au
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
știut până acum. Totul vine prin descoperirea, inventivitatea individuală (comică). Adevărul de bază - plângi sau zâmbești cu fiecare personaj, emotiv, cu naivitatea de copil. Personajul trebuie „scenarizat” (eu voi căuta în spectacol). Trebuie aruncată o găleată de apă peste termenul cehovian. Fără nostalgie, tristețe. Curriculum Vitae al personajului (total). Ce se vede pe scenă - un crâmpei al vieții. Fiecare creează, și când creează, crede. Chiar dacă nu sunt valoroși. Patetism. Cred în perfecțiunea lor. Când s-a hotărât să pună acest Cehov
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la fel ca și Cătălin. Lucica Pușcașu își păzește motanul supradimensional, castrat și fără coadă. Cei de la mansardă au dispărut în ceață, cine știe pe unde, dar sigur lucrează pentru că altceva nu prea ai ce face. Este aici o atmosferă cehoviană, înnobilată de peisajul generos și liniștitor și punctată de mirosurile mâncărurilor îmbietoare pregătite de gazdele noastre. M-am așezat la masa din balcon, alături de Liviu și citesc sau scriu. Dacă intru în cameră sunt obligată să stau întinsă în pat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ați exprimat reținerea în privința obsesiei scriitorilor români contemporani de a fi traduși, înainte de a-și "epuiza" cititorii autohtoni. Care credeți că sunt germenii acestei obsesii? Nu știu, domnule. Zău că nu știu de unde psihoza asta. Un bovarism ca de eroină cehoviană. E ceva aproximativ similar fascinației pe care-o au puștanii pentru marii fotbaliști, nu fiindcă sunt mari mingicari, cum eram noi hipnotizați pe vremuri de Pele sau Eusebio, ci fiindcă le joacă-n fața ochilor milioanele de dolari prea intens
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Încordare ca aceea pe care au trăit-o literații, artiștii români, dar și ceilalți intelectuali ce respirau doar arareori, adunați fortuit Într-o sală de spectacol, cu paltoanele pe ei, tresărind și aplaudând feroce când, Într-o replică shakesperiană sau cehoviană, actorul făcea mai apăsat o aluzie la „libertate, bunul plac, prostia puterii” etc.! Da, Sorescu, cu care nu am fost prieten intim - Între el și Nichita exista un conflict surd pe care nu am putut să-l aplanez! -, În calmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
critică de film sau critică de teatru ; a ales o pe ultima, opțiunea lui fiind determinată de faptul că teatrul era o artă ce părea să se stingă, în timp ce filmul era în plin avânt : Am ales teatrul dintr-un sentiment cehovian, dorind să fiu de partea melancoliei... cam astea au fost cuvintele lui. Paradoxal, astăzi este exact invers (Dana Enulescu scria, în corespondența ei venețiană, că Peter Greenaway ar fi vrut să țină la Mostra o conferință cu titlul O artă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cauza vârstei?, din cauza insatisfacțiilor de tot felul ? - nu mă mai interesează și e rău. Nu fac nimic pentru a mă mai schimba puțin în bine, mă plâng ca prințul Mâșkin sau ca Liubova din „Livada cu vișini”. Sunt un personaj cehovian , dar de o anumită structură carpatină - cu o anumită duritate - și o lene balcanică. Mă îngrozesc ! Nu mă recunosc !! Dar să mă las în pace. Nu-s atât de importantă ! Mai bine să vă povestesc ce mai face proaspătul nostru
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și ratarea lui ca scenarist. Cu un ochi necruțător, atent la detalii, la pitorescul când absurd, când lugubru al realității românești, beneficiar al unei prize la real de tip gogolian, scriitorul este înzestrat și cu o atașantă și suculentă tandrețe „cehoviană”. Egocentric, el își trăiește cu nesaț experiențele amoroase, situate invariabil la limita dintre sublim și grotesc, dintre realitatea cenușie și fantasmele ultracolorate, dintre excentricitatea aiuritoare, ironia autopersiflantă și conștiința acută a propriei inutilități. Ins boem, figură notorie a chefurilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care autorul le-a făcut și prin teatru. Despre el, despre ceilalți, despre trecut și prezent, despre acumulare
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
criză de vîrstă"), ele capătă, de astă dată, o prospețime și o forță expresiva uluitoare. În scenariul generos al tînărului Alan Ball, în miezul unei povești specific americane, regizorul a intuit o aură de universalitate și, poate, un secret resort cehovian: "Nu știam nimic despre viața americană -, zice regizorul englez. Dar m-am gîndit la Schlesinger, cu Macadam Cowboy, la Polanski, cu Rosemary's Baby și Chinatown, la Peter Weir cu Truman Show - filme despre America făcute de străini. American Beauty
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
ai lui Kevin Spacey se citește toată amărăciunea eșecului. Iar Annette Bening, cu feminitatea ei dezarticulata, exprimă perfect ceea ce se cheamă "dezorganizarea sufletului"...Toți actorii sînt dirijați pe muchia dintre comedia pură și dramă intimista (poate în preajma zonei de "rîs-plîns" cehovian?). Despre fiecare personaj secundar s-ar putea scrie pagini întregi; fiecare e unic și reprezentativ, în felul lui; iar toate, împreună, evocă o întreagă "soțietate". Violență, ura, cinismul, cruzimea se întrepătrund, în film, firesc, cu aspirația, cu mirajul, cu nostalgia
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
tine" pe un trotuar pustiu, printre frunze ruginii, pe fundalul unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty e un film provocator și melancolic, care poate fi citit și că o modernă "comedie" cehoviana: traseul "omului care moare stupid, după o existență stupida", plictisul răzbunat în vorbe, nostalgia evadării; o comedie a "urîtului vieții", care nu vrea să demonstreze altceva decît că "Viața e frumoasă! (unchiule Șam!)"... Și iată cum i-a fost dat
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
existență stupida", plictisul răzbunat în vorbe, nostalgia evadării; o comedie a "urîtului vieții", care nu vrea să demonstreze altceva decît că "Viața e frumoasă! (unchiule Șam!)"... Și iată cum i-a fost dat unui regizor britanic să facă cel mai cehovian film american produs vreodată! Șam Mendes - care, acum, montează și o comedie muzicală la New York, Wise Guys - nu se sfiește să declare: Cînd toate astea o să se termine, mi-ar plăcea să mă întorc acasă"... Toate astea însemnînd, probabil, si
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
infinit sau în fundătură". Bineînțeles că majoritatea merg spre fundătură dacă ne raportăm la contextul istoric în care evoluează personajele. Nici o evoluție nu e de fapt cu putință, singura scăpare e doar fuga în lumea liberă. Sau... cochilia lui Pagurus. ("Cehoviana" de aici, sfîrșit de secol XX, este mai dură, prozaizată cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui prodest, eroismul?" În "odaia cu scară" au loc însă și "întîlniri miraculoase
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
fără îndoială unul dintre cei mai originali și seducători prozatori din generația optzecistă. Spre deosebire de mai toți colegii săi de contingent literar, Daniel Vighi are rădăcinile creației înfipte ferm în literatura mitteleuropeană. Acesta este dublat, în chip original, de un temperament cehovian, mereu capabil să intuiască adâncimile sufletului omenesc în gesturile cele mai banale sau în simpla enumerare a obiectelor care compun universul cotidian al personajului în cauză. Minunat povestitor în cărțile sale, dar și în viața de toate zilele, Daniel Vighi
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]