124 matches
-
al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al V-lea. a) Opere împotriva semipelagianismului După moartea lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestin I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Gallia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosper și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-au păstrat unele extrase. c) Tratatul Contra lui Nestorie O dovadă a diversității preocupărilor lui Cassian este și ultima sa operă, cu caracter angajat și conținut dogmatic, scrisă la cererea unui diacon influent la curtea din Roma a lui Celestin I, care va deveni ulterior papa Leon cel Mare. E vorba de întruparea Domnului, contra lui Nestorie (De incarnatione Domini contra Nestorium), în șapte cărți, compusă înainte de sinodul din Roma care l-a condamnat pe Nestorie în 430. în cadrul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întreținut raporturile cu celelalte regiuni ale Occidentului și cu curtea de la Constantinopol. Originar din Toscana, potrivit unei informații din Liber pontificalis, este, poate, acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A fost un diacon influent pe lîngă papa Celestin I (422-432) și, considerînd că e necesar ca și Sfîntul Scaun de la Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului de Constantinopol, prin scrierea Despre întruparea Domnului (cf. p. 000
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cf. p. 000). în 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Gallia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. în 439, Leon l-a convins pe papa Sixt al III-lea (432-440) să refuze comuniunea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
soției sale, Eudocia. Această strategie n-a obținut efectul sperat; împăratul s-a înfuriat, acuzîndu-l că vrea să provoace disensiuni în familia imperială prin scrisori trimise separat diferiților membri ai acesteia. în schimb, Chiril a găsit înțelegere la episcopul Romei, Celestin, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorie (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul) și făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
predicile lui Nestorie (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul) și făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de Constantinopol i-a scris și el lui Celestin, care însă, indignat de calda primire făcută de Nestorie unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorie; acesta trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se unește divinul cu umanul în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorie (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), scrisă în vara aceluiași an, cu prefăcută cordialitate și blîndețe, Chiril spune că a primit din partea papei Celestin sarcina de a verifica temeiul informațiilor privitoare la ceea ce propovăduiește Nestorie, informații care (trimise, firește, chiar de Chiril) provocaseră un mare scandal la Roma. în reacția hotărîtă a lui Nestorie (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau. Fr. Loofs publică zece scrisori complete ale lui Nestorie și fragmente din alte cinci. în documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestin, unde Nestorie protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sînt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, dintre care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorie (din vara
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori, păstrate numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sînt compuse cînd dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sînt în plină desfășurare (a doua cînd Nestorie este deja arestat). Dinainte de Efes datează o a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorie. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începînd cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian, după Proclus, și continuînd cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și „tîlhăria” de la Efes din 449, pînă la înscăunarea lui Leon, după Celestin, ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (p. 000) cu care autorul Cărții lui Heraclid declară că este întru totul de acord. Această ultimă parte conține multe interpolări ale unui nestorian care a vrut să demonstreze că prin condamnarea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale sale. Semnalăm epistola trimisă lui Nestorie în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia, pe care Ioan le primise de la papa Celestin și de la Chiril al Alexandriei (cf. p. 000). în termeni măsurați, dar fermi, Ioan îl sfătuiește pe Nestorie să nu nesocotească aceste proteste, care pot duce la o ruptură în sînul comunității bisericești, și să renunțe la combaterea termenului Theotokos
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autoapologia scrisă de Nestorie (cf. p. 000) și folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, ultima consacrată tratativelor de pace dintre orientali și Chiril. Irineu îl ataca mai ales pe Chiril și deplîngea faptul că acesta se adresase papei Celestin, pe care îl considera incapabil să înțeleagă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
W.Walter, Concise Dictionary of English Etymology, Wordsworth Reference Series, London. ȘĂINEANU, 1922: Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ediția a IV-a revăzută și adăugită, Institutul de Editură "Scrisul Românesc", Craiova. VPPP, 2012: Vocabulaire panlatin des pneumopathies professionnelles, Tina Celestin, Xavier Darras (coord.), preparare manuscris Denis Godbout: 2012, Quebéc, Office Québécois de la langue française. ZAMFIRESCU D., MIHĂILĂ G. (coord.), 1970: Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, studiu introductiv și note de Dan Zamfirescu și G. Mihăilă, Editura Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a întreținut raporturile cu celelalte regiuni ale Occidentului și cu curtea de la Constantinopol. Originar din Toscana, potrivit unei informații din Liber pontificalis, este poate acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A fost un diacon influent pe lângă papa Celestin I (422-432) și, considerând că e necesar ca și Sfântul Scaun din Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului din Constantinopol, prin scrierea Despre încarnarea Domnului (cf. p. ???). În
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Domnului (cf. p. ???). În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Galia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. În 439, Leon l-a convins pe papa Sixtus al III-lea (432-440) să nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
experimentale. Din travaliul școlilor și al orientărilor pedagogice s-au născut metode care au contribuit esențial la redimensionarea fundamentelor instrucției și educației. Proiectul de cercetare, portofoliul sau jurnalismul școlar, promovate de personalități marcante ale pedagogiei universale, ca John Dewey sau Celestin Freinet, au devenit modalități principale de exprimare și manifestare a creativității individuale și de grup în diverse sisteme educaționale. Pornind de la dialogul cu pedagogia europeană și americană, teoreticienii români, Ștefan Bârsănescu, Constantin Narly sau Dimitrie Gusti, au demonstrat necesitatea raportării
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
a temei alese, iar la sfârșitul programului rezultatele activității erau dezbătute cu întreaga clasă. Declarându-se împotriva planificării și a disciplinei, caracteristice instituțiilor de învățământ, sistemul lui Cousinet oferea elevilor o libertate de acțiune exagerată. Metodele de învățare propuse de Celestin Freinet, apropiate instrucției sistematice, au însemnat un nou tip de abordare a învățământului. Fișele de instruire programată, fișierul, jurnalul școlar, textul, desenul liber, radioul, și tipografia școlară au devenit, în sistemul educațional Freinet, modalități fundamentale de exprimare și manifestare spontană
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
populației Irlandei, clienții familiilor nobiliare. O ultima categorie socială minoritara era alcătuită din servi și sclavi proveniți din rîndurile prizonierilor de război. Primul șoc major suferit de Irlanda celtica a fost începutul procesului de creștinare. În 431 d. Hr., Papa Celestin l-a trimis în Irlanda pe Palladius, pentru a converti locuitorii insulei, insă misiunea să nu a fost încununată de succes. Cel care a determinat adoptarea creștinismului a fost Sfîntul Patrick, apostolul Irlandei. Tînărul briton Patricius, fiul unei familii înstărite
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de viață și a unor forme de sociabilitate care sunt în mod necesar apanajul unei minorități. Cel mai înalt grad de exclusivism îl întâlnim la elitele ce prezintă anumite trăsături tipice castelor, așa cum au fost ele puse în evidență de Celestin Bouglé (1908): ierarhie, ereditate, repulsie. În această privință, Tocqueville, reflectând asupra factorilor care au dus la Revoluția Franceză, a semnalat un contrast net între aristocrațiile franceză și engleză de la sfârșitul Vechiului Regim. Prima avea tendința să adopte comportamente de castă
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ales cu ocazia grevelor, și de sprijinul unei Papalități care află astfel un mijloc suplimentar de a face ca autoritatea sa să învingă în fața puterilor locale. Mișcarea începe încă de la sfîrșitul secolului al XII-lea. La Paris, în 1194, Papa Celestin III acordă corporației studențești primele sale privilegii. La acea dată, magistrii și elevii începuseră să părăsească curtea interioară a catedralei, preferîndu-i pantele colinei Sainte-Géneviève sau abatia Sf. Germain-des-Pres: ei considerau apăsător controlul exercitat de agentul episcopal, cancelarul, căruia-i revine
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
191, 192 Carol Martel 25, 28, 71, 72, 73, 75, 101 Carolingieni 74, 89, 95, 98, 100, 106, 117 Cassiodorus 12,21,36,37,250 Cathari 217, 218, 219 Cazimir al Poloniei 203 Cazimir Renovatorul 204 Celți 13, 20, 91 Celestin III 226 Chanson de Roland 104 Chartreux 107, 125 Childeric 22 Childeric III 73 Chiril 41, 43, 58, 59 Chosroes I 44, 52 Chrétien de Troyes 221,235,236 Clairvaux 125 Clement III 133, 134, 138 Clothar I 23 Clothar
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și aprecierea calitativă a artei); educația multiartistică; experiențele pedagogice ale lui Celestin Freinet; curriculumul ca teatru; curriculumul ca spectacol (spectatorial curriculum); relațiile dintre „tehnic” și „estetic” în curriculum și în viață; relațiile dintre „formă” și „experiență” în curriculum; currere și cunoașterea corpului (knowledge of the body); currere și vulnerabilitatea profesorului; dimensiunile estetice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
marele apologet creștin Tertulian vorbea despre regiunile Marii Britanii spunând că ele au fost "inaccesibile romanilor, dar au fost accesibile lui Cristos", Evanghelia Sa pătrunzând mai întâi în Scoția. La începutul veacului al V-lea a fost convertită și Irlanda, Papa Celestin trimițând în anul 431 primul episcop, Palladius, urmat de Patricius (Patrick), mort în anul 461, când Irlanda era deja acoperită de biserici, mănăstiri și de un cler numeros. În veacul al VI-lea, Irlanda va fi o adevărată insulă a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
scrisoare a sa adresată orientalilor (apud Athan. Ap. 2) lasă să se înțeleagă că Grigore cel din Scaunul Alexandriei ar fi fost un intrus: quia nec multis notus, nec a presbyteris, nec ab Episcopis, nec a populo postulatus fuerat. Sf. Celestin I: Nullus invitis detur Episcopus (Ep. 2). Sf. Leon: Qui praefuturs est omnibus, ab omnibus eligatur (Ep. 14). 254 Sentința solemnă a întregii antichități: ex presbyteris ejusdem ecclesiae, vel ex diaconibus optimus eligatur. (Sf. Leon, ep. 14). Inocențiu I, în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
agățate peste piept, așa cum poartă turiștii binoclul. Nu se mai plimbaseră niciodată atît de mult amîndoi. De la nouă dimineața erau afară și, În afara comisionarilor, doar ei mergeau pe străzile liniștite din cartierul unde locuiau, cartierul France, nu departe de Izvoarele Celestinilor. La cîteva minute de hotel se găsea o grădină pentru copii, cu o piscină nu prea adîncă, balansoare, jocuri de tot felul și chiar un teatru de marionete mai mare decît cel de pe Champs-Elysées. Aveți biletul, domnule? Plătise fiecare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]