78 matches
-
așa hal? Splendid este singurul atribut ce nu ni se potrivește - nici ție, nici mie. Suntem multe altele - extraordinari, deștepți, presupun că putem să ne considerăm chiar strălucitori. Atragem oamenii, știm să creăm atmosferă, aproape că ne putem pierde sufletele celte În subtilități celtice, aproape Întotdeauna obținem ceea ce urmărim... dar splendizi - mai degrabă nu! Plec la Roma cu un dosar perfect și scrisori de recomandare pentru toate capitalele din Europa și voi stârni „nu puțină senzație’ când voi ajunge acolo. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Marele Război nu este decât un ultim episod din marea încleștare pe care străvechimea britanică o duce cu invadatorii din nord. Germanii primului Reich sunt avatarurile moderne ale saxonilor ce au distrus edificiul celt și roman al regelui Arthur. Țara celtă este în pericol, iar marinarul cu cercel în ureche devine Regele ciudat, cinic și romantic chemat să apere acest domeniu al strămoșilor săi. Din visele lui Merlin și ale Morganei, Corto intră în realitatea de mister și de enigme a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
femeie care îi oferă lui Corto propria sa Cruce de Fier, ca semn al ciudatei atracții resimțite față de marinarul ce îi aduce pierzania și moartea. Eroismul lui Corto este, și în acest vis prattian, echivoc și romantic. Trezit de divinitățile celte spre a le apăra patria lor, Corto nu va ști nici odată dacă vocea corbului care îl veghează la Stonehenge este cu adevărat a zglobiului Puck. Dincolo de Canalul Mânecii, acolo unde tranșeele sunt patria mâloasă în care șobolanii și soldații Marelui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
singurătate fremătânde de nedorința de a ne întâlni cu noi înșine, având a ne teme de pericol, invizibili regizori ai unei bine orchestrate cabale, menite a ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
trăit ceva infinit de prețios, că pentru o fracțiune de secundă te-ai întors, literalmente, în corpul feti ței care ai fost, sau poate și mai departe, printr-o memorie atavică: în corpul mamei tale, al bunicii tale sau al celtei, roxolanei sau sarmatei care ți-a fost stră-stră-stră-(...)-străbunică în adâncul timpurilor. Cred că ai colecționat și tu senzațiile acestea, spe rând că într-o zi le vei găsi sensul ascuns. În ceea ce mă privește, pe lângă multe alte ciudă țenii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă la Ryannon, zeița celtă ale cărei păsări aveau puterea să Învie morții și să trimită la moarte pe cei vii. Toate astea nu se bazează evident decît pe... Se Întrerupse, dîndu-și seama că ea nu mai asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peisajelor noastre, și poate că sentimentul de vinovăție i-a făcut să se Întoarcă la copaci În căutarea unui model pentru clădirile lor religioase - urmați apoi de epoca bronzului, de greci și romani, cu coloanele și porticurile lor, de epoca celtă a fierului, cu druizii și dumbrăvile lor sacre de stejari. Asemeni tuturor locurilor care izolează și tăinuiesc, au și ele ceva erotic; Însă pădurile sunt oricum niște lucruri nespus de senzuale. Poate că nu depășesc ca număr speciile altor habitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
furt - erau aruncați în mlaștini, să fie acoperiți de noroi. Uciderea unei preotese era însă o crimă teribilă - atât de teribilă, încât în triburile germanice, inclusiv în cel al batavilor, nu se cunoștea pedeapsa pentru ea. În popoarele germanice și celte, precum și în toate popoarele barbare care venerau femeile ca ființe aflate în contact cu divinitatea, nimeni nu ucisese vreodată o preoteasă. Preotesele erau omorâte de străini, iar în acele ținuturi străin însemna roman. În noaptea aceea cu lună plină, Velunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone), situată la sud-vest de Verona și la 25 km de Cremona, spre Ostiglia. Bracae: pantaloni strâmți din piele groasă de vițel; nu trebuie confundați cu bracae celte sau barbare, care erau mai lungi și mai largi. Aveau rolul de a-i apăra pe soldați de frig și, mai ales, de a-i feri de rănile cauzate de tehnica de ghemuire folosită în luptă, când își frecau genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Veche populație iberică din vestul Peninsulei Iberice, supusă de romani; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. footnote>, care formează grosul populației din nordul peninsulei Iberice, au trăit alături de celtiberi<footnote Triburi din nord-estul peninsulei Spaniei, rezultate din uniunea triburilor celte cu cele iberice, stabilite în Peninsula Iberică în secolele V și III î.d.Hr.. Tribul principal a fost cel al Averacilor. footnote>, cu care se învecinau și au dat naștere unei epopei foarte interesante, „Lusiada”, atribuită lui Luís Vaz
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
acest lucru nu au închis istoria Franței în sine însăși, că ea nu este doar a Franței. Dimpotrivă, a fost mereu replasată în cadrele internaționale în raport cu care își capătă semnificația. Franța sau ceea ce ar deveni Franța se luminează în interiorul lumii celte, al Imperiului Roman, al Creștinătății, al Europei Renașterii și a umanismului, în care ea este confruntată cu lumi noi pe care tocmai le-a descoperit. Apoi Franța s-a răspîndit ea însăși prin oamenii săi sau prin ideile sale în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Roma în 121 î. I.C. Înfrîngerea sa a însemnat sfîrșitul monarhiei arverne. În anii 80-70 î.I.C., arvernul Celtill încearcă să restaureze regalitatea, dar a fost ucis; el lasă un fiu, Vercingetorix. Puterea politică este recuperată de marile familii celte, pe care Cezar le numește equites, *cavaleri. Ei constituie o aristocrație care se adună în consiliu sau *senat, adunare a conducătorilor cetății. Magistrații, *vergobret, sînt desemnați de consiliu pentru a asigura permanența puterii. Această nobilime militară galică își întemeiază puterea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cultului imperial, la Saintes (document 2, p.58). Îl regăsim la Lyon, preot al celor trei Galii. Prin intermediul cultului imperial se pune atunci problema relațiilor și elementelor de coeziune dintre provincie, creație pur romană, și cetate, rămășiță a fostei civitas celte din Galia independentă. Forțele de coeziune Coeziunea sistemului provincial se bazează pe trei categorii de personaje. Soldatul. La început soldatul a fost instrumentul cuceririi, cu tot ceea ce semnifică acest cuvînt ca tulburare pentru Galia. Dar el participă foarte de aproape
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Monumentele religioase cele mai importante erau construite în acest forum: Casa Pătrată de la Nîmes sau Capitoliul de la Narbonne. Existau alte sanctuare și în afara forumului, amestecînd uneori tradițiile indigene și romane: turnul Vésone de la Périgueux este un templu circular de origine celtă. În sfîrșit, un întreg ansamblu de construcții este destinat distracțiilor populației. Mai întîi, monumentele de spectacol: *teatre (Arles, Autun, Lyon, Paris, etc.); circuri* pentru cursele de care (Arles, Vienne, Lyon etc.); *amfiteatre pentru luptele de animale și de gladiatori, dar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
wee-an, într-o scriere cuneiformă, termen care în scrierea hieroglifică era we-anas, în semitică wayn, în hieroglifele egiptene arp, în armeană gini, în limba svanilor gvinal, în georgiană gvino, în rusă vino, în mingreliană gwini, în limba ilirilor verë, în celtă gwinien. În greaca 12 arhaică, cu circa 2 200 de ani înaintea erei creștine, vinul se numea woinos, apoi oinos, în greaca clasică, vinum în latină și în etruscă (de unde viino în limba siculilor, vino în italiană și în spaniolă
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a faptului că toată teologia și liturgia celților era transmisă exclusiv prin tradiție orală, de la o generație de druizi la alta. Dar Însăși existența acestor personaje, ca administratori și protectori ai specificității culturii celte, nu era compatibilă cu inserarea lumii celte În mediul imperiului roman, druizii ajungând obiectul unor măsuri soldate cu dispariția lor. Inițial, Augustus a interzis cetățenilor romani practicarea a ceea ce Suetoniu (Claudius, XXII) numea „religia druidică”: astfel, galii care intenționau să obțină cetățenia romană trebuiau să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un discurs despre religia celtică veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a fost scris În limba indigenă; la rândul lor, irlandezii și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corespondentul său indian (b•hatș) este epitetul obișnuit pentru Aurora (u̳s) În textele vedice pe care uneori o substituie. Plecând deci de la biografiile târzii ale sfintei putem reconstitui cu ușurință o filieră prețioasă pentru cunoașterea religiei precreștine: indo-europeană *h2eus½s „Aurora” › celtă *Brigantș (nume propriu derivat dintr-un epitet) › irlandeză (Sfânta) Brigit. Reconstruirea religiei celtice antice necesită deci o folosire conjugată a unui ansamblu de izvoare eterogene: a) mărturii ale autorilor greci și romani; b) materiale figurative indigene; c) mărturii epigrafice indigene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar pentru că acesta Îi corespunde zeul galic Lugusxe "Lugus", atunci Mercur = Lugus, cu toate particularitățile funcționale evidențiate mai sus. Totuși, combinațiile de acest tip sunt rare. Trebuie să se țină cont Însă că, cel puțin În unele cazuri, identificările zeităților celte cu cele grecești și romane nu se făceau pe baza unor afinități funcționale, ci mai degrabă pe baza unor elemente exterioare. Din acest punct de vedere, poate fi dat de exemplu cazul lui Ogmiosxe "Ogmios", care În Herakles de Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de celți, dar pe care le-au cunoscut și criticii lor și pe care, În unele cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru a reconstitui, În istoricitatea lor, unele elemente ale religiei și religiozității celte. 5. TĂIEREA CAPETELORTC "5. TĂIEREA CAPETELOR" Posidonis din Apamea, care a locuit mult timp printre celți și le-a studiat obiceiurile cu obiectivitatea și detașarea unui etnolog modern, a avut de mai multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cezar, reducând o metempsihoză cu adevărat cosmică la dimensiuni mai „raționale” și, În consecință, mai acceptabile pentru cultura clasică. Mai mult, va trebui să subliniem faptul că, după toate probabilitățile, obiceiul de a tăia capetele nu exista doar În religia celtă, ci era mai degrabă supraviețuirea unei credințe mai vechi - despre care se poate spune că provenea chiar din epoca indo-europeană - ale cărei urme palide se pot observa chiar și În lumea clasică. După părerea noastră, nu este o Întâmplare faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
coincidență materială: coincidența constă doar În conștientizarea ororilor care Îl așteaptă pe om după moarte. Dar, după cum lumea greacă, alături de ororile din Erebxe "Ereb", cunoștea și Insulele Fericiților - despre care vorbesc deja Homer și Hesiod -, la fel și În lumea celtă, alături de destinul sinistru bine simbolizat la Tarasque de Noves, se prefigura o ipoteză mai Încurajatoare despre destinul ultim al omului. Informația despre acest lucru ne-a parvenit Într-un mod foarte special. Creștinarea Irlandei a făcut imposibilă orice conservare explicită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultura indo-europeană regele - deși, ca să fim realiști, ar trebui să vorbim despre șeful de trib - nu era doar deținătorul puterii politice și militare, ci și o figură de natură esențialmente sacră; acest caracter al său s-a conservat În lumea celtă cu o fidelitate impresionantă, până În epoca istorică. Un cleric englez care a trăit la cumpăna dintre secolele XII-XIII, Gerard de Cambrai, l-a Însoțit pe principele Ioan Într-o expediție În Irlanda și a schițat, În urma acestei experiențe, o descriere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea sacrală; și, la fel ca În India sau lumea germanică, În confruntarea cu exponenții celei de-a treia funcții se realizează o alianță Între zeii primei funcții și zeii celei de-a doua funcții (cea militară). Așadar, și lumea celtă, prin mitul luptei primordiale dintre zeii funcțiilor „superioare” și cei ai funcției economice, dă mărturie În favoarea tripartitismului ideologic al indo-europenilor. BIbliografieTC "BIbliografie" Oferim câteva indicații bibliografice pentru cititorul care dorește să-și aprofundeze cercetarea; trebuie totuși să se țină cont
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
BIbliografieTC "BIbliografie" Oferim câteva indicații bibliografice pentru cititorul care dorește să-și aprofundeze cercetarea; trebuie totuși să se țină cont, pe de o parte, de faptul că nu există manuale deplin satisfăcătoare (Întrucât adesea este vorba despre specialiști În lumea celtă vag interesați de problematica religioasă sau de istorici ai religiilor care nu sunt experți În limbile celtice), iar de cealaltă parte, de faptul că multe studii foarte relevante au fost publicate numai În revistele de specialitate. Printre lucrările cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]