85 matches
-
stegulețe tricolore din hârtie, cum sunt acelea care le poartă demonstanții la defilere. Aveau și acestea câte o gaură în locul stemei. Vandaxon a descuiat poarta și a început să împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi mari, clăpăuge, i-a fixat micul tricolor deasupra urechii stângi. Un corist a aprins lumânarea episcopului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
maidan, cu cine a dat ochii? Cu Nicolae. Parcă mai crescuse, și hainele de militar abia îl cuprindeau. Capul îi era acoperit de o capelă soldățească. Vântul îi bătea mantaua largă, închisă la gât. Purta cizme cu carâmbi înalți și centiron de piele galbenă, cu baionetă la șold. El n-o recunoscu de la început. Când se apropie, o strigă cu jumătate gură: - Lino! - Nicolae! Se priviră. Femeia n-a mai rostit nimic. Se uita doar înainte, liniștită. Soldatul a plecat repede
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca la militărie. - Taci! strigă, ridicîndu-se și răsturnând scaunul omul statului. Se proptise cu palmele pe masă. - Unde-s, mă, caii? urlă de zuruiră ferestrele. Caii, mă, caii căruțașilor, ăi de i-ați furat voi! Sergentul își strânse mai bine centiroanele. Se băgă în vorbă, ca unul care știa metehnele celui mai mare: - Spuneți, mă, până nu se supără dom'șef! 236 - Nu știu nimic! Să fie mama a dracului! se jură codoșul. - Zău! întări Paraschiv. Presarul se depărta de masă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aveam biștari să vă-ngrop, numai aur... Știau caramangiii. Mai auziseră povesta asta de o sută de ori. Sandu i-o reteză scurt: - Lasă, Treanfă... Pe urmă au venit comisarii, i-ati pus la masă, i-afi îmbătat și le-afi luat centiroanele, cunoaștem... Ăl bătrân s-a întristat. Nu-l mai ascultau. A dat din umeri și-a luat-o înainte. Noaptea de toamnă, luminoasă și caldă, abia începuse. Pe Calea Negustorilor treceau trăsuri și mașini. În urma lor rămânea praful. Ajunseseră. Prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omorârii lui Cezar, pentru a excita imaginația. Tot stimulat de lecturi istorice, un copil dintr-o nuvelă de Titus Popovici, Moartea lui Ipu, decapitează un curcan cu sabia. Personajele cazone ale lui A. Bacalbașa folosesc în aplicarea disciplinei militare pumnul, centironul, nuiaua. Sau, la distanță, la exercițiile de cavalerie, pietre aruncate în soldați. În caz de conflict, superiorul are totdeauna dreptate iar soldatul e pedepsit în moduri rafinate, între care mai original este „patru ceasuri cu cățeaua”. Evident, este vorba de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sângele fratelui său cu o armă de fier. Tot astfel Acta Archelai cum Manete ne descrie un episod petrecut în Mesopotamia unde, spre sfârșitul secolului III, mulți soldați convertiți la creștinism, pe când mai desfășurau încă această profesie, ar fi aruncat centiroanele militare. Primii obiectori de conștiință pot fi considerați creștinii care negau orice concesie idolatriei și, deși arătau respect și supunere față de legi, refuzau pretenția statului de a anula conștiința individului. Această atitudine nu desemna semnul vreunei răzvrătiri împotriva ordinii constituite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
le lipsea conștiința morală și asemenea lor, multor altora. Din acest motiv, considera util să clarifice cum, îndemnul lui Ioan Botezătorul: Să fiți mulțumiți cu solda voastră, nu-i privea numai pe soldații înarmați, ci pe toți militarii care aveau centiron, pe protectorii lor, pe mai marii lor și pe oricine era funcționar în administrația publică. Un îndemn aparte adresa și clericilor, vorbindu-le despre delicatețea misiunii lor: preoții din Torino erau sprijinul însângerat din inima episcopului lor, care se plângea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
epurare militară; nu protestau contra disciplinei soldățești, din moment ce oricum trebuiau să lase serviciul militar. Versurile lui Prudentius ne dau de înțeles că acești soldați martiri au fost obiectori tipici de conștiință; la un moment dat, din motive religioase, au aruncat centironul, refuzând să se mai supună poruncilor împăratului: Nu au trăit o viață străină cruzii oboseli Soldații, pe care Cristos la veșnica oștire i-a chemat; Virtutea războiului și a armelor deprinsă, lăcaș în templul sacru au aflat. Ale Cezarului steaguri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viață cu orice preț vechea înfățișare păgână a Imperiului. Aceștia erau conduși cu mult curaj de tribunii Valentinian și Valens, viitori împărați (364-375, respectiv 364-378), care nu doar creștini convinși ci chiar și cunoscători ai problemelor religioase. Deși au aruncat centironul, anterior constrângerii împăratului, nu au pătimit molestări fiind considerați utili și necesari statului. Apropiindu-se vremea purtării războiului împotriva Persiei, pentru strânge banii necesarii acțiunii militare, Iulian recurse la acest expedient: a impus o taxă creștinilor care nu voiau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fie soldați, să lupte și să ucidă. Noi nu vrem așadar să le încălcăm conștiința: să plece acasă. Odată cu militarii i-a destituit și pe toți guvernatorii creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni să nu poată lua centironul militar, dacă nu va aduce sacrificii zeilor. În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
furourile clevetirilor și bârfelor de gang, în noroiul și în maldărul de resturi de ziare aruncate în scenă ziare care seamănă unul cu altul până la exasperare. Totul devine în această lume de margine, cu pretenții de "onorabilitate", cu lustru de centiron și mundir cu epoleți, în această lume zbuciumată la nivel glandular, isterizată și pusă pe scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dar în special această comedie - este bântuită de magia hârtiei tipărite. Lectura în doi a ziarului este un ritual zilnic, așteptat cu nerăbdare. Înainte de a da semnalul de începere a lecturii, Jupân Dumitrache cere să i se aducă sabia și centironul, adoptând o ținută solemnă. Apoi dă semnalul de lectură lui Ipingescu, care, de când a adus Spiridon gazeta, a sorbit-o cu ochii pe toate fețele. Hei! Ia să vedem acu ce mai zice politica. Asta înseamnă că ceea ce urmează nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de asemenea viciată de infiltrarea perfidă a naționalismului în neo-europenismul francez, care, silit să cedeze Germaniei prim-planul economic, rezervă Franței rolul hegemonic de Călăuză politică și de Apărător al păcii, care veghează asupra turmei europene cu ciomagul atomic la centiron. Neîndoios, un foarte mare număr din referințele culturale care vor ieși de sub pana-mi vor fi franceze, însă diversele patrii culturale italiană, spaniolă, germană și rusă sînt prea adînc sădite în mine pentru ca să mai am de luptat împotriva vreunui galo-centrism
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în revistă diferitele piese de armament ale unui războinic, autorul ne prezintă războinicul în momentul în care se îmbracă pentru a merge la luptă, punîndu-și, pe rînd, diferitele piese ale echipamentului, într-o ordine "firească" a oricărui model de îmbrăcare (centironul, de exemplu, vine pus după platoșă). Astfel, nomenclatura tehnică "se naturalizează" conform unei imagini verosimile, în maniera "medie" de a se îmbrăca, despre care orice cititor mediu deține o competență (1981, pp. 22-23). Se observă aici că SCRIPTUL are drept
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pieziș pe genunchii săi ridicați. Ca de obicei notă data În litere, nu În cifre. Visase că izbucnise războiul. Decorul semăna cu Înălțimile Golan, doar că era ceva mai arid. Ca un peisaj selenar. Îmbrăcat În uniformă militară, dar fără centiron și fără armă, mergea pe un drum de țară părăsit, iar de o parte și de alta, știa bine, se Întindeau câmpuri de mine. Ținea minte mai ales că aerul era Îmbâcsit și foarte cenușiu, ca Înainte de furtună. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici nu mă preocupă protocolul în momentul de față, când am venit să-mi iau rămas bun, de la vechiul meu prietenă E în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține o frigare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul agățat de centiron: - Izicuți? Cu degetele tremurătoare, caut elementele. - Tun, foc! Se aude comanda sublocotenentului cu un genunchi la pământ. Detunătura m-a trezit din somn. Întind mâna prin întuneric, să mă conving că nu sunt mort și nu sunt singur. Femeia doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru în Jungvolk, o organizație din componența Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii cercetași“. Ca dar de Crăciun îmi doream uniforma cu tot cu șepcuță, eșarfă, centiron și diagonală. E adevărat că nu-mi amintesc să fi fost din cale-afară de entuziast, să mă fi înghesuit să ajung în tribune ca purtător de steguleț, să fi râvnit vreodată rangul unui conducător de formație împodobit cu fireturi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bătut chiar și de către aceia dintre băieți cărora mai înainte le făcuse cizmele lună: toți împotriva unuia. Prin peretele de scânduri care despărțea un dormitor de altul îi aud gemetele, fiindcă mi-au rămas întipărite în minte. Aud cum plesnește centironul de piele. Cineva numără cu voce tare. Dar nici bătăile, nici alte șicane cu care era amenințat, nimic nu-l putea obliga să apuce totuși arma. Când unii dintre băieți s-au pișat pe sacul lui de paie, vrând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum, inamic. Tumneafoastr are statut prizonir. Tumneafoastr, prizonir, rămâne rănit de război, hir in Șpital." Un gradat înalt i-a rupt, într-un cazon ceremonial, epoleții lui de caporal în Armata Română, înmânându-i ofițerului cu binoclu și pistol la centiron. Toată grupa plecă, apoi, în afară de un neamț bătrân, care s-a așezat oftând pe un scaun, alăturându-și, de coapsă, pușca veche, ca și el de veche. De atunci, lui Hugo, prizonierul român, nu i s-a mai servit slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reacția celor doi, dar se făceau că plouă. Așa cum plănuisem cu toții, am ieșit în fața careului și-am spus cu voce tare, cu timbrul vinovatului, că eu comisesem greșeala. Am cerut să mi se aplice 25 de lovituri la spate cu centironul și m-am culcat la pământ. Șeful, personal, mi-a aplicat pedeapsa. În timp ce primeam loviturile, întreg grupul, cam 150 de oameni, se depărta de cei doi, care începuseră să tremure. Atunci șeful nostru s-a îndreptat spre ei. „Poftiți la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
În toată Germania a fost o exaltare generală. Aci, o Înaintare de o sută de metrii era anunțată cu surle. Între Douaumont și Vaux, câmpul după 10 ani e plin Încă de sârmă ghimpată, de baionete frânte de gamele și centiroane, de măști individuale, de gropi imense de obuze. Nemții au cucerit fortul printr-un șiretlic, Îmbrăcând un batalion de-al lor În uniforme franceze. Iar francezii l-au cucerit prin bravura unui batalion de zuavi, sub comada contelui Nicolai. Pe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]