343 matches
-
și conjuctural, ci se repetau în conformitate cu un model care a opus nordul regatului regiunii sale sudice, ceea ce oglindește un conflict de interese și de nivel economic. Limitele teritoriale erau imprecise, decurgând dintr-o fragmentare extremă și din absența unui nucleu centripet, capabil să genereze organe centralizatoare de guvernare ca în Franța sau Anglia. Datorită diversității și individualității pronunțate a structurilor teritoriale, apariția unui nucleu era imposibilă sau procesul de materializare necesită mult timp în condiții favorabile. Precaritatea bazei materiale a regalității
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
o aeronavă de formă discoidală concepută în anul 1943 de inginerul austriac Viktor Schauberger, bazată pe principiul și forța imploziei. Cele două modele Repulsin A și B, funcționau pe o separare a apei prin centrifugare, în mijloc sub acțiunea forței centripete ajungând oxigenul, iar spre margine sub acțiunea forței centrifuge, ajungea carbonul. Video
Programul spațial nazist () [Corola-website/Science/321494_a_322823]
-
de viteză între tipurile de rulmenți. Rulmenții plani operează de obicei doar viteze scăzute, elementele cu rulment cu role suportând viteze mai mari, urmate de rulmenții cu fluid și câmp magnetic, care sunt limitați în cele din urmă de forță centripeta ce depășește rezistență materialului. Unele aplicații aplică rulmenților încărcător din diferite direcții și accepta un joc limitat sau "pierdere" a rulmentului. De exemplu, pentru un ax de 10 mm într-o gaură de 12mm, gaură are joc de 2 mm
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
Deseori ca simptom inițial sau unic, tusea uscată poate fi întâlnită în insuficiența cardiacă, în anevrism de aortă și pericardită. Tusea uscată cardiacă este caracteristică în special bolii mitrale (stenoză mitrală), în care dilatarea atriului stâng determină iritarea fibrelor nervoase centripete ale arcului reflex tusigen. La copii, o tuse uscată, instalată brusc și rebelă la tratament poate fi expresia clinică a unui corp străin în conductul traheobronșic (nasture, monedă, boabe de porumb etc.) care a ajuns aici prin inhalare accidentală. La
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
perioada de oscilație a unui pendul depinde numai de lungimea sa, nu și de amplitudinea mișcării, ceea ce a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii orologiilor de mai târziu. Christiaan Huygens a studiat mișcarea circulară și a creat conceptul de accelerație centripetă. Alte probleme ale dinamicii de care s-a ocupat au fost: mișcarea de oscilație a pendulului fizic și legile ciocnirii elastice, pe care le-a dedus pornind de la teorema de conservare a impulsului. În a doua jumătate a secolului al
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
forța neechilibrată ce acționează asupra unui corp este: unde formula 30 este masa corpului, formula 17 este viteza lui și formula 35 este distanța față de centrul traiectoriei circulare și formula 71 este vectorul unitate îndreptat în direcție radială spre exterior. Aceasta înseamnă că forța centripetă neechilibrată simțită de orice corp este întotdeauna îndreptată spre centrul de curbură al traiectoriei. Asemenea forțe acționează perpendicular pe vectorul viteză asociat cu mișcarea unui corp, și deci nu modifică modulul vitezei obiectului, ci doar direcția acesteia. Forța neechilibrată ce
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
acesteia. Forța neechilibrată ce accelerează un corp poate fi rezolvată într-o componentă perpendiculară pe traiectorie și una tangentă la traiectorie. Astfel se obține forța tangențială ce accelerează obiectul fie mărindu-i viteza, fie micșorându-i-o, și forța radială (centripetă), care îi modifică direcția. Există forțe care depind de sistemul de referință, adică apar din cauza adoptării unor sisteme de referință neinerțiale. Asemenea forțe sunt forța centrifugă și forța Coriolis. Aceste forțe sunt considerate fictive, deoarece nu există în sisteme de
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
valoarea literaturii pentru existența umană. În Teoria secundarului 79, Virgil Nemoianu remarca, de pildă, că multe texte teoretice sau științifice au tendința de a deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. În același sens, Matei Călinescu nota că, în anumite contexte, „lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-a închipuirea poate fi, la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pătrunde într-o realitate prin excelență divizibilă, se conformează principiului sinecdocii: fiecare ansamblu de detalii, al cărui mozaic reprezintă un sector sau o porțiune a „realității”, tinde a se recompune în chiar momentul când părea a se dezagrega; predomină forțele centripete; fiecare detaliu este literalmente pars pro toto, element docil față de totalitatea căreia îi aparține și de care nu se desparte niciodată. Din punct de vedere retoric, studium-ul este o sinecdocă. Dar tot din real țâșnește detaliul imprevizibil - das Ding, Lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atunci nimic nu le împiedică - nici pe ele și nici entitățile pe care le conțin - să migreze de la un text la altul. Căci literatura în general, și mai cu seamă aceea a ultimelor decenii, se dovedește sensibilă atât față de forțele centripete, de stabilitate și echilibru, cât și față de cele centrifuge, subversive în raport cu o ordine canonică prestabilită. În ansamblu, ultima perioadă pare a fi adus după sine o preocupare constantă, consecvent susținută de critici și teoreticieni, față de problema lumilor și a transcenderii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
exaltată a cosmopolitismului, cândva temut, al celor ce elogiau decadența. Pentru acești propovăduitori, tranzacțiile cu aceste obiecte nu pot să ducă decât la o Îmbogățire a culturii occidentale În ansamblu și să contribuie astfel la eliberarea ei de tendința sa centripetă și prea degrabă „elitistă”. Putem la fel de bine să presupunem că aceastăîmbogățire este reciprocă și că de ea beneficiază și alte meleaguri. Într-o anumită măsură, pătrunderea producțiilor alogene, indiferent dacă este vorba despre artefacte sau despre scheme mentale, reprezintă Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
trebuie să cedeze locul unei culturi generice. Ceea ce presupune ca fiecare entitate politică (fiecare stat) să adăpostească o singură cultură. Se efectuează atunci „o reajustare profundă și absolut inevitabilă”: Începe un proces de omogenizare culturală caracterizat inițial de o tendință centripetă. Anumite grupuri refuză totuși să-și abandoneze cultura tradițională. Acestea Își transformă sfera privată Într-o „pungă de rezistență”. Promotorii culturii omogene nu renunță la pozițiile lor și, pentru a-și impune punctul de vedere, recurg la violență. Ei se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe, Într-un sens contrar, se opun acesteia, așa cum În natura fizică, forța centrifugă se opune forței centripete. Astfel, numeroase sunt motivele care Împing formațiunile juridice particulare să-și conserve și să desfășoare o autonomie proprie, rezistând astfel atracției unei sinteze unitare mai vastă și mai completă. De aici contrastele și eforturile permanente care disting și opun viața
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nimic nu este tăinuit sau incert compensează lipsa de claritate prin ardoare, în cazul Antoniei. Însuși faptul că o femeie, mai ales o femeie frumoasă, are asemenea convingeri este de natură să stârnească în jurul ei un val de forțe emoționale centripete care oferă astfel o verificare imediată și pragmatică a teoriei înseși; și, mai ales în primele zile, oamenii se îndrăgosteau de Antonia și erau veșnic dispuși să-și mărturisească necazurile în fața ei. Nu aveam nimic împotriva acestui lucru întrucât îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și nu pornea de la zero. O demonstrație care s-ar strădui să dovedească tocmai contrariul, că Țara Românească și Moldova, state satelite sau chiar provincii ale Imperiului otoman, au fost până în secolul al XIX-lea separate de Occident prin mișcarea centripetă care le atrăgea în sens contrar, ar întâmpina serioase dificultăți. Căci tutela otomană permitea o anumită autonomie care, oricât de îngustată ar fi fost treptat, era, din cauza situației periferice, în vecinătatea granițelor croite la Karlovci, Pozarevac, KucukKainardgi și Iași, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de măsurare a presiunii acestei norme de reciprocitate). În figura 24, unde am încercat să ilustrăm această reacție în spirală, observăm că avem de-a face cu o acțiune de tipul rezultantei între cumulul unor forțe similare celor centrifuge și centripete din fizică. Astfel, o concluzie parțială este aceea că individul poate percepe cererea secundară ca fiind o acțiune nouă și, astfel, și răspunsul său să fie diferit (doar așa poate depăși necesitatea de consistență cu propriile decizii). Tehnica obligațiilor irevocabile
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de fiecare dată foarte clară și bine fundamentată. Există însă și câteva distincții legitime și profitabile pentru prezentul demers. Din punctul de vedere al modului în care se produce învățarea în conext interdisciplinar, putem diferenția între (Legendre, 1993): a) interdisciplinaritatea centripetă: cu accent pe utilizarea în interacțiune a diferitelor discipline pentru explorarea unei teme sau pentru formarea unei competențe integrate; Figura 10. Interdisciplinaritatea centripetă b) interdisciplinaritatea centrifugă: mută accentul de pe disciplină pe cel care învață, punând în prim-plan tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
al modului în care se produce învățarea în conext interdisciplinar, putem diferenția între (Legendre, 1993): a) interdisciplinaritatea centripetă: cu accent pe utilizarea în interacțiune a diferitelor discipline pentru explorarea unei teme sau pentru formarea unei competențe integrate; Figura 10. Interdisciplinaritatea centripetă b) interdisciplinaritatea centrifugă: mută accentul de pe disciplină pe cel care învață, punând în prim-plan tipurile de achiziții integrate/interdisciplinare pe care acesta le va dobândi prin învățare. Figura 11. Interdisciplinaritatea centrifugă O altă distincție are la bază, drept criteriu
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
vii, un produs stabil și final, un reziduu ce supraviețuiește dezintegrării și, ca un precipitat, cade la fund: acesta e plumbul”. (L’existence poétique de Bacovia, Zürich, 1958, p. 16). Prin acest caracter de cădere la fund, prin sensul acesta centripet al poeziei sale, Bacovia se deosebește radical de simbolismul franco-flamand cu care e afin în prima instanță și de altfel în mod declarat. Deosebirea constă așadar în incomparabila profunzime a lui Bacovia și nicidecum, așa cum se tot spune din când
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a da mai multă credibilitate spuselor sale, Boccaccio citează nume ce reprezintă autorități ale vremii (Guido Cavalcanti, Dante Alighieri), care au acordat o importanță majoră imaginii feminității în operele lor (Vita Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
program dinainte stabilit, care ridică satelitul până la o anumită înălțime dinainte stabilită și îi imprimă în punctul E o viteză cu mărimea suficient de mare și cu direcția orizontală ( α = π/2). Pe orbita circulară, satelitul este supus unei forțe centripete de atracție , 2 12 Vr m r mMK = sau formula pentru viteza circulară: r KMV =1 gr= Mărimea vitezei circulare depinde de înălțimea h față de suprafața Pământului, deoarece g variază cu înălțimea și în funcție de latitudine, conform formulei: Viteza circulară pentru
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de la însuși criteriul propus de Arghezi: invenția personală activă. Expertiza unui corpus de texte argheziene complet ignorate până astăzi, precum și reevaluarea critică a celor clasate de critica anilor 80, presupune atât asumarea demersurilor exegetice asupra pamfletului publicistic, într-o formulă centripetă care cumulează punctele de vedere inedite și le abandonează pe cele stereotipe, cât și plasarea discursului polemic arghezian într-o altă prespectivă, și anume cea retorică, de la care se revendică, în fond, orice scriitor-gazetar. N-ar fi exclus ca însăși
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu numai înțelegerea, aprobarea, bunăvoința, ci și modificarea favorabilă a moralului întregului colectiv din care facem parte” (Floru, 1974, p.188). În acest sens, V.Pavelcu precizează: „Simpatia, afecțiunea, iubirea reprezintă forța centrifugă a personalității care se dăruiește și forța centripetă a partenerului care absoarbe, într-un contact sufletesc, hrana afectivă oferită de un altul, hrană care înseamnă acceptare, prețuire, cooperare, solidaritate, înseamnă substanță care alimentează sentimentul stabilității și echilibrului, este puntea spre conștiința de noi” (Pavelcu, 1970, p. 87). Fenomenul
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
cu mediul studiat; intrarea (n mediu; stabilirea cercet(torului (n mediul studiat; dezvoltarea rela(iilor; culegerea de date; redactarea notelor; codificarea (i prezentarea rezultatelor. "Observa(ia direct( impune o rela(ie social( cu mediul studiat; aceast( rela(ie este adesea centripet(, deoarece observatorul trebuie s( se adapteze la o lume social( pe care vrea s( o studieze (i în care se str(duie(te s(-(i g(seasc( un loc (...). Tensiunea (ntre necesitatea de a se implica (ntr-un mediu pentru a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
a începe. (inerea unui jurnal. Trei tipuri de note. 7. Codificarea (i prezentarea rezultatelor (vezi capitolul V). 2. INTERACȚIUNEA SOCIALĂ CU MEDIUL: OBSERVAȚIA PARTICIPATIVA Observa(ia direct( impune o rela(ie social( cu mediul studiat: aceast( rela(ie este adesea centripet( deoarece observatorul este cel care trebuie s( se adapteze la universul social pe care vrea s( îl studieze (i (n care se str(duie(te s(-(i g(seasc( un loc. (n mare parte, problemele pe care un anchetator ce
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]