99 matches
-
argumenta chiar că versiunea social-democrată a populismului anglofon, din perioada 1930 și începutul anilor '90, a susținut mai puternic regimul drepturilor liberale și a dovedit un mai mare etuziasm față de potențialul democratic al parlamentarismului decât oricare dintre celelalte două partide centriste mari. Acest model comportamental s-a schimbat odată cu apariția Partidului Reformei și cu primii săi ani de activitate. Începând cu 1982, democrația liberală Canadiană a asumat elemente de protecție constituțională a minorităților utilizând așa numita "diferențiere a drepturilor în funcție de grup
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
modalități de facilitare a construirii unei politici a formelor, Bourriaud abordează o serie de teme importante în contextul eforturilor teoretice de a înțelege arta recentă. Astfel, reconstituind o tipologie istorică a sistemelor vizuale, teoreticianul francez amintește de inventarea perspectivei monoculare, centriste, în Renaștere, prin care privitorul era izolat simbolic față de ceilalți, apoi de permisiunea artei moderne de a privi simultan din mai multe perspective, modalitate de a privi care exista deja în Africa și Orient, apoi de întrebuințarea privirii "conținute" (visual
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
tur cu comuniștii. Alegerile din 5 și 12 martie 1967 sînt marcate la primul tur printr-un puseu al candidaților care se reclamă din a V-a Republică, dar, la al doilea tur, abținerea sau votul pentru stînga a alegătorilor centriști, în cele 331 de dueluri care opun partizanii celei de-a V-a Republici și stînga, antrenează o creștere a numărului de mandate ale stîngii. Majoritatea cîștigă la limită. Din acel moment, guvernul cere să acționeze prin ordonanțe, pentru a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unirea Europei Celor Șase fără supranaționalitate. 31. A V-a Republică se consolidează. Post-gaullism și alternanță politică Fără criză instituțională se succed Georges Pompidou, continuator, în ceea ce este esențial, al lui de Gaulle, Valéry Giscard d'Estaing, care regrupează opoziția centristă ale cărei tentative de reformă se lovesc de criză, François Mitterrand. Alegerea acestuia la președinția Republicii antrenează o alternanță politică, urmată, după alegerile legislative din 1986, de o perioadă de "coabitare". Anii Pompidou Alegerile. Succesiunea lui de Gaulle, încercare pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Elysée. În același timp, opoziția de stînga socialistă și comunistă este unită de acum încolo într-un Program comun de guvernare. La alegerile din martie 1973, majoritatea, deși în scădere, cîștigă datorită spijinului, la al doilea tur, al alegătorilor centriști ostili Programului comun. Guvernul Messmer este remaniat: Michel Jobert, secretar general la Elysée din 1969, devine ministru al Afacerilor externe. Acest guvern se confruntă cu o situație de criză. Ea este determinată de dificultățile sociale (ilustrate de greva de la fabrica
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tur cu 54% din voturi. El îl desemnează ca Prim Ministru pe Michel Rocard, adept al unui socialism modern, și dizolvă Adunarea. Alegerile nu dau decît o majoritate relativă Partidului Socialist. Primul Ministru, care introduce în guvernul său unele personalități centriste raliate cu titlul individual și membri ai "societății civile", nu are majoritatea decît prin abținerea, sau susținerea, comuniștilor sau a centriștilor. Michel Rocard nu este deloc susținut de președintele Republicii. Sensibil la starea opiniei publice, el nu angajează deloc reforme
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nu se mai bazează pe voluntari pentru a face campanie in cartiere. Chiar mecanismele interne sunt acum afectate de voluntari, liderii simțindu-se sub presiunea celor mai activi (și mai radicali) când doresc să se adreseze unui public tot mai centrist. Televiziunea este acum mijlocul preferat de campanie. Cetățenii mobilizați cognitiv tind să fie partizani mai puțin intenși și își formează orientarea politică mai puțin sub influența partidelor. Mulți sunt bine informați și interesați de politică, dar independenți. Se ghidează mai
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
legitimității sistemului politic prin măsuri ale sociabilității (apartenența la asociații civice, sindicate, organizații politice și încrederea socială), ale interesului politic, ale sprijinului pentru sistemul politic (încrederea în parlament, sprijinul pentru democrația din România, lupta împotriva corupției), ale valorilor politice (ideologia centristă, ecologismul și post-materialismul). Încrederea a fost considerată, așa cum am văzut deja într-un capitol anterior, o resursă esențială pentru cooperare (Fukuyma, 1995). Un tip special de încredere, încrederea socială, este de asemenea importantă pentru funcționarea regimuri democratice (Uslaner, 2001). Unii
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
un capitol ulterior. Ne limităm aici la introducerea sprijinului pentru regimul democratic în modelele de regresie care determină predictorii cei mai importanți ai participării convenționale și neconvenționale. În cele din urmă vom stabili efectul atitudinilor sociale. Românii în general sunt centriști. Pe o scală de la 1 (stânga) la 10 (dreapta) cei mai mulți se situează în centrul scalei, la 5. Media este însă de 5,99 și individul median este situat la 6. Îi vom considera centriști pe cei auto-plasați între 5 și
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
context totalitar de stânga. Dar a o prelungi și azi, într un alt context, pe care îl dorim democratic și de centru, înseamnă a continua de fapt o ideologie și o cultură de dreapta în condiții radical schimbate: democratice, liberale, centriste, decis proeuropene. Deci continuarea mitului și a orientărilor sale riscă să devină acum, din nefericire, reacționară și, la limită, chiar antidemocratică. Și ne întrebăm fără nici o urmă de intenție polemică, de ce nu se editează, la Humanitas sau în altă parte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
asta o să coste câteva sute. Ar fi trebuit să am grijă să-mi dea și portbagaj când am cumpărat-o. Săptămâna viitoare merg la Düsseldorf să inspectez noile instalații. 17 aprilie Azi a telefonat Persson, deputat de Videlunda din partea Partidului Centrist. Se întreabă dacă ne dăm seama cu ce ne ocupăm de fapt (!). Foarte neplăcut și insinuant. A spus ceva de boicot, dar s-a calmat. Am menționat statutul nostru de unitate experimentală. După convorbire l-am căutat pe Gård, care
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
culoarele unei capitale care Încerca, de puțină vreme, să imite metropolele mari apusene, nu numai În clădiri și instituții, dar și În mentalitate. Or, pentru o țară ca România care, după exemplul Franței, s-a organizat statal pe un model centrist, distrugerea, detracarea Bucureștiului e gravă și ea durează până azi, iar semnele se văd chiar și În mass-media și la televiziunile publice, cele de stat incluse! - iar protestele unor intelectuali față de „mitocănimea românească” (vezi Paleologu sau Pleșu!Ă nu indică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
august 1933 la Praga. Au fost depuse 4 liste, președintele secției de votare a fost profesorul Cuperștein de la școala izraelito română, care a fost delegat de la centru. Au obținut 24 voturi sioniștii revizioniști, 23 radicalii, 45 Palestina muncitoare, 18 sioniștii centriști. Au votat cei care au plătit o taxă de 40 de lei. Atitudinea evreilor din Dorohoi față de evenimentele din Palestina au determinat organizarea unor activități sioniste, la care au participat un număr mai mare de evrei din oraș. Prin aceste
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
după ani lungi și grei de opoziție - îndeosebi prin aportul grupării junimiste, inteligente și interesate în progresul controlat și fără salturi spectaculoase al societății românești. Junimiștii au fost, așa cum au demonstrat convingător Vladimir Streinu și apoi Z. Ornea, o grupare centristă oscilând între liberali și conservatori, apropiată, până la sfârșit, din punct de vedere organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a sprijinit guvernul conservator (intrând în polemică uneori cu Românul ), îndeosebi în anii în care Vasile Boerescu a fost solicitat de Lascăr Catargiu să ocupe postul de ministru al Afacerilor Străine (aprilie 1873- noiembrie 1875). În momentul în care gruparea centristă conservatoare-moderată a lui Vasile Boerescu și Dim. Ghica a început să evolueze către liberali, conservatorii - care, în disprețul lor mărturisit pentru opinia publică nu dispuneau de un cotidian politic de autoritate - au fost nevoiți să înființeze gazeta Timpul (la 15
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
afirmație gratuită; în perioada la care se referă Bacalbașa, cele două partide, liberal și conservator, nici nu erau constituite ca atare, existau încă unele grupări care mai oscilau între cele două „tabere“, chiar dacă ar fi să-i amintim numai pe „centriștii“ lui Vasile Boerescu și pe junimiști, și ei un fel de „centriști“. 5. Bacalbașa își amintește exact; chiar după Războiul de Independență, după ce devenise o personalitate politică recunoscută, Brătianu era considerat, într-o broșură antiliberală, cu referiri directe la „gașca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primul volum de anexe, București, 1939, p. 129). Crearea unei bănci naționale absolut necesare pentru dezvoltarea în continuare a burgheziei române, a comerțului și industriei, in teresa, în cel mai înalt grad, în această perioadă, îndeosebi cercurile politice liberale și centriste (Vasile Boerescu), dar unele dificultăți de ordin material și politic au împie dicat înființarea unei bănci naționale de scont și emisiune în anii 1873-1874, când pro blema a fost pusă de mai multe ori în discuție; în aceste condiții și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
p. 1; în editorialul din același număr, care discuta conținutul manifestului, se preciza: „Comitetul este adevărat conservator și liberal în același timp... Acesta este partidul conservator de la noi. Pe drapelul său sunt scrise principiile democratice unite cu cele conservatoare...“ Gruparea centristă (liberal-conservatoare) își manifestase, de fapt, în tot timpul guvernării conservatoare o oarecare independență pe care și-o afirma acum, în preajma alegerilor pentru Cameră, cu mai multă vehemență. Această grupare va da naștere la începutul anului următor unui efemer „partid de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
soprane italiene Adelina Patti - a cântat arii din opere de Verdi și Gounod („Concert vocal și instrumental“, ROM., an. XX, 26 februarie 1876, p. 175). 18. După ce Lascăr Catargiu și-a refăcut guvernul la 30 ianuarie/11 februarie 1876, gruparea centristă a lui D. Ghica și Vasile Boerescu a trecut în opoziție, criza guvernării conservatoare apropiindu-se de deznodământ. 19. Informația lui Bacalbașa este, în parte, inexactă. Redactorul Telegrafului fusese chemat în fața Parchetului la 27 ianuarie/8 februarie 1876 spre a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lunii aprilie 1877 nu s-au situat pe poziții antipatriotice, ci au manifestat o prudență care - în situația concretă a momentului respectiv - nu era neapărat excesivă, angajamentele solemne ale Rusiei dovedindu-se, până la sfârșit, simple vorbe goale. 54. Reprezentanții grupării centriste au făcut declarații de adeziune la politica guvernului liberal: „D-lor, nu sunt din majoritatea Senatului, nu sunt pe băncile ministeriale tocmai amicii mei politici, dară în astfel de împrejurări nu cred că aș fi bun român de nu voi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atât de diferiți ca Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu, Răzvan Voncu), dar a făcut-o în chip convingător, iar nu din „obligație” ori din „consemn” de grup. Poziția lui privind diferite chestiuni (culturale) controversate e mai degrabă „centristă”, iritându-i deopotrivă pe reprezentanții tuturor „extremelor” spectrului de opinii. Simptomatică a fost, de pildă, poziția lui în „cazul Eminescu”, declanșat de inițiativa violent-demitizatoare a unor colaboratori ai revistei „Dilema”: examinând critic exagerările „demitizării” și riposta dată acesteia de pe poziții
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
ajuns la CEDO, care i-a recunoscut lui Eduard Mușuc prejudicii în valoare de 12.000 Euro pentru detenție ilegală. În urma negocierilor din vara anului 2007 dintre Partidul Social Democrat din Moldova, Partidul Democrației Sociale din Moldova (PDSM) și Uniunea Centristă din Moldova PSDM și PDSM au decis să fuzioneze. Congresul de unficare a fost organizat pe data de 22 decembrie 2007. Partidul unit a decis să folosească denumirea prescurtată "Partidul Social Democrat" fără sintagma "din Moldova". În funcția de președinte
Partidul Social Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300083_a_301412]
-
și a Constituției Republicii Moldova. Comitetul constituit din reprezentanții partidelor politice de orientare democratică (Partidul Popular Creștin Democrat, Alianța «Moldova Noastră», Partidul Social Democrat din Moldova, Partidul Social-Liberal, Partidul Reformei, Partidul Ecologist “Alianță Verde” din Moldova, Partidul Democrat din Moldova, Uniunea Centrista din Moldova, Partidul Național Român) și societății civile a propus soluții de rezolvare conflictului transnistrean în conformitate cu prevederile Constituției în vigoare și normele de drept internațional. După protestele masive în fața Președinției Republicii Moldova, organizate de Comitetul pentru Apărarea Independenței și a Constituției
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]
-
Intelectualității care s-a declarat mișcare social-politică, în scopul eliminării unor confuzii legate de apariția Congresului Intelectualității și de raporturile acestuia cu FPCD, Sfatul FPCD își precizează pozitia față de acest Congres Intelectualității, apreciind că lipsa unei opțiuni politice clare, politica centristă și de conciliere promovat de Congres îi rezervă acestuia locul de formațiune-tampon menită să amortizeze divergențele existente între Putere și Opoziție. Sfatul ia act de pierderea calității de membru al FPCD de către persoanele care s-au incadrat în Congresul Intelectualității
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
Următoarele partide și mișcări au fost invitate la primul congres al Internaționalei Comuniste: Pentru ca un partid să poată intra în Comintern, trebuia să accepte cele Douăzecișiuna de Condiții, care erau concepute pentru a delimita comuniștii revoluționari de forțele reformiste și centriste care urmăreau să acceadă în Comintern după succesul revoluției bolșevice. Primul președinte al Comitetului Executiv al Cominternului a fost Grigori Evseievici Zinoviev, din 1919 până în 1926, (când a fost destituit după ce a ieșit din cercul favoriților lui Stalin, care deja
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]