99 matches
-
afirmație gratuită; în perioada la care se referă Bacalbașa, cele două partide, liberal și conservator, nici nu erau constituite ca atare, existau încă unele grupări care mai oscilau între cele două „tabere“, chiar dacă ar fi să-i amintim numai pe „centriștii“ lui Vasile Boerescu și pe junimiști, și ei un fel de „centriști“. 5. Bacalbașa își amintește exact; chiar după Războiul de Independență, după ce devenise o personalitate politică recunoscută, Brătianu era considerat, într-o broșură antiliberală, cu referiri directe la „gașca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primul volum de anexe, București, 1939, p. 129). Crearea unei bănci naționale absolut necesare pentru dezvoltarea în continuare a burgheziei române, a comerțului și industriei, in teresa, în cel mai înalt grad, în această perioadă, îndeosebi cercurile politice liberale și centriste (Vasile Boerescu), dar unele dificultăți de ordin material și politic au împie dicat înființarea unei bănci naționale de scont și emisiune în anii 1873-1874, când pro blema a fost pusă de mai multe ori în discuție; în aceste condiții și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
p. 1; în editorialul din același număr, care discuta conținutul manifestului, se preciza: „Comitetul este adevărat conservator și liberal în același timp... Acesta este partidul conservator de la noi. Pe drapelul său sunt scrise principiile democratice unite cu cele conservatoare...“ Gruparea centristă (liberal-conservatoare) își manifestase, de fapt, în tot timpul guvernării conservatoare o oarecare independență pe care și-o afirma acum, în preajma alegerilor pentru Cameră, cu mai multă vehemență. Această grupare va da naștere la începutul anului următor unui efemer „partid de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
soprane italiene Adelina Patti - a cântat arii din opere de Verdi și Gounod („Concert vocal și instrumental“, ROM., an. XX, 26 februarie 1876, p. 175). 18. După ce Lascăr Catargiu și-a refăcut guvernul la 30 ianuarie/11 februarie 1876, gruparea centristă a lui D. Ghica și Vasile Boerescu a trecut în opoziție, criza guvernării conservatoare apropiindu-se de deznodământ. 19. Informația lui Bacalbașa este, în parte, inexactă. Redactorul Telegrafului fusese chemat în fața Parchetului la 27 ianuarie/8 februarie 1876 spre a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lunii aprilie 1877 nu s-au situat pe poziții antipatriotice, ci au manifestat o prudență care - în situația concretă a momentului respectiv - nu era neapărat excesivă, angajamentele solemne ale Rusiei dovedindu-se, până la sfârșit, simple vorbe goale. 54. Reprezentanții grupării centriste au făcut declarații de adeziune la politica guvernului liberal: „D-lor, nu sunt din majoritatea Senatului, nu sunt pe băncile ministeriale tocmai amicii mei politici, dară în astfel de împrejurări nu cred că aș fi bun român de nu voi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-ului, unde sînt violent combătute de o "stîngă" animată de Rosa Luxemburg. Condamnarea tezelor lui Bernstein de către Kautsky, acest "Papă al marxismului", principalul teoretician al SPD-ului și fără îndoială al Internaționalei, este mult mai nuanțată, avînd în vedere poziția "centristă", mediană, a acestuia din urmă34. Formal obținută la Congresul de la Hanovra, din 1899, ea nu aduce totuși schimbări majore, iar tezele lui Bernstein vor cîștiga în mod discret audiență în cadrul "adevăratului partid": numeroși membri permanenți ai organizației, o fracțiune considerabilă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a putut totuși constata divergențele profunde existente între minoritatea de stînga din ISM, îndreptată către unitatea de acțiune cu Kominternul, aripa dreaptă care se opune cu toate forțele sale acestei strategii și centrul, neputincios în a opera o sinteză. Poziția centristă permite conservarea unui discurs aparent coerent și acceptabil de către toți, dar nereușind să realizeze acordul între aceste analize prea divergente, ea se vede incapabilă de a defini o strategie pentru acțiune. Ultima reuniune internațională a ISM, pînă la dispariția sa
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Căderea Imperiilor Centrale. Sfîrșitul Primului Război mondial Februarie 1919: Conferința de la Berna. Tentativa de reconstituire a unității Internaționalei a II-a Iulie-august 1920: Congresul de la Geneva al Internaționalei a II-a 5-7 decembrie 1920: Conferința de la Berna a partidelor socialiste centriste 22-27 februarie 1921: Conferința de la Viena a fondării Uniunii Partidelor Socialiste pentru Acțiune Internațională (UPSAI) Aprilie 1922: Conferința de la Berlin a celor trei Internaționale Mai 1923: Constituirea la Hamburg a Internaționalei Socialiste a Muncii (ISM) prin fuziunea Internaționalei a II
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
electoratului CDU, care îi aduce "votul secundar". Totalmente legat de CDU, partidul lui Genscher și Kinkel tinde să devină apendicele de centru al unei coaliții CDU-CSU-FDP. În Marea Britanie, radicalizarea Partidului Laburist, dar mai ales a Tories-ilor a eliberat un spațiu centrist pe care liberalii democrați au încercat să-l ocupe, contrar scrutinului majoritar care favoriza menținerea la putere a dreptei. În Danemarca, stînga liberală Liberale Venstre și-a găsit adevărata vocație în a mediatiza voința politică a agricultorilor. Ea a reușit
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
menținerea la putere a dreptei. În Danemarca, stînga liberală Liberale Venstre și-a găsit adevărata vocație în a mediatiza voința politică a agricultorilor. Ea a reușit să strîngă și voturile categoriilor celor mai religioase ale societății daneze. În Franța, tendința centristă sau moderată, se regăsește în Centrul Social-Democraților creat de Jean Lecanuet. CDS a rezultat din regruparea, în jurul vechilor creștin-democrați, a diferitelor tendințe ale dreptei și centrului. El pretinde Partidului Republican rolul de motor în sînul UDF (Uniunea pentru Democrația Franceză
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
pînă la comuniști. Totuși, evoluția sa pe termen lung a făcut ca partidul ce o reprezintă să treacă de la alianța socialistă la blocul burghez jucînd rolul de "pivot". Radicalii danezi au avut o nouă tentativă de a adopta o strategie centristă, părăsind în 1944 coaliția cu conservatorii în favoarea celei cu social-democrații. Chiar și omologii lor suedezi și-au oferit serviciile guvernului social-democrat pe care, însă, acesta le-a respins. Stînga radicală daneză det Radikale venstre ilustrează cel mai bine cazul radicalilor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
folosul ținuturilor care i-au rămas străine. Chiar din 1973, ea a apărut cel puțin în Europa ca o singularitate regională, lotharingian(. Ea ar fi putut susține o strategie "de centru", deschizîndu-se autonomiștilor unii fuseseră admiși de PPE radicalilor și centriștilor agrarieni scandinavi. Dar s-a preferat orientarea spre dreapta, cea aleasă de CDU. b) Democrația creștină este deci sufletul PPE, ai cărui membri sînt toți afiliați Internaționalei Democrat-Creștine (IDC). După război, internaționalismul creștin-democrat s-a afirmat ca fiind cel mai
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de afaceri. În ceea ce privește gaullismul, trebuie subliniat faptul că aceste relații au fost rareori bune în timpul generalului de Gaulle. Abia sub președinția lui Georges Pompidou și mai tîrziu a lui Jacques Chirac partidul gaullist a cîștigat favorurile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centriști. În ciuda legăturilor lor cu capitaliștii, centraliștii aveau și o aripă de stînga, mai autentică și mai radicală decît red Tories. De aceea nu este nici excepțional, nici surprinzător să constatăm că centraliștii au făcut coaliții guvernamentale cu partidele muncitorești. După
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Democratic Evreiesc, pe care Îl numește o „cooperativă”. Sioniștii, ca de obicei, nu au o poziție unitară și vor reacționa diferit la inițiativa comunistă. Executiva Sionistă a votat la 7 iunie o rezoluție - ce era, de fapt, acceptarea rezoluției grupării centriste Klal - publicată a doua zi, În care se lua o poziție ambiguă: să se ducă tratative cu Comitetul de inițiativă democrat pe bază de participare, dar cu program minimal, și să se păstreze unitatea și disciplina sioniste 3. Dar „disciplina
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
respectînd legea, adică implicit pe calea compromisului: cuvîntul era golit de sens. În Italia, împotriva propunerii integraliste a lui Giuseppe Dossetti de a forma, în 1948, un guvern monocolor creștin-democrat pentru a promova o societate creștină, s-a impus linia centristă a lui De Gasperi, deschisă "laicilor". În Germania, CDU-ul a trecut de la programul de la Ahlen (1947), favorabil economiei planificate, la "Principiile de la Düsseldorf", mai liberale. Deschiderea recentă a grupului PPE din Parlamentul de la Strasbourg către conservatorii britanici merge în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei mici lucrări împreună cu Francesco Olgiati, Il programma del PPI come non è e come dovrebbe essere, îi reproșa partidului că nu era atent la revendicările Sfîntului Scaun față de Statul italian. La celălalt pol, Guido Miglioli dorea reprezentarea proletariatului. Linia "centristă" a lui Sturzo, majoritară, promitea un partid democratic, cu o viziune pluralistă a societății. Organizarea PPI beneficia de rețeaua formată din numeroasele organizații și asociații catolice prezente în Peninsulă, fără a mai socoti rețeaua diocezană și parohială. El putea să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
trecut de la clerico-moderantism la clerico-fascism în numele ordinii și a unei iluzorii păci religioase; și, în sfîrșit, linia "populară", provenită din curentul intransigent, solidă pe plan ideologic (nu erau posibile înțelegerile cu fascismul), dar care se găsea pe o poziție strategică centristă imposibil de menținut. O altă contradicție provenea de la posibila autonomie față de ierarhie: parabola PPI-ului demonstrează că un partid, chiar aconfesional, dar care se pretinde de inspirație creștină, nu se putea menține fără sprijinul Sfîntului Scaun. Acesta dorea în special
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fi incapabil de a stăvili comunismul. Am menționat deja cazul alegerilor municipale de la Roma din 1952, cînd De Gasperi a refuzat ideea unei "liste civice", deschisă dreptei, inclusiv neofasciștilor: ea contravenea ideilor democratice ale DC și liniei sale politice centriste. La 20 martie 1954, el a amintit la Consiliul Național al DC că aceasta nu era "un partid confesional, emanația autorității ecleziale", ci un partid laic. Revista iezuiților, Civiltà Cattolica, i-a dat o replică în numărul din 3 aprilie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-a instalat un întreg arhipelag de curente și de orientări 15, cu granițe nesigure și schimbătoare, reunite în jurul unor personalități, reviste, uneori al unui program politic. Fenomenul a apărut de pe vremea lui De Gasperi, el însuși situîndu-se pe poziții centriste, în timp ce dreapta moderată era reprezentată de Stefano Jacini, iar aripa de stînga era organizată de către Giovanni Gronchi și mai ales de Giuseppe Dossetti și de revista Cronache Sociali. Acest fenomen s-a accentuat după moartea fondatorului: curentul sindical și Base
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
traumă, legitimată imediat de către alegători în martie 1983, a liberalilor din coaliția cu social-democrații în cea cu creștin-democrații. În Spania, votul de neîncredere constructiv a fost utilizat tot de două ori în 1980 de socialistul Felipe Gonzales împotriva primului ministru centrist Adolfo Suarez și în 1987 de liderul dreptei Antonio Hernandez Mancha împotriva primului ministru socialist Gonzales în ambele cazuri cu scopul precis de a evidenția rolul și credibilitatea opoziției și a liderului său. Pe lîngă acestea, unii cercetători și oameni
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
august 1933 la Praga. Au fost depuse 4 liste, președintele secției de votare a fost profesorul Cuperștein de la școala izraelito română, care a fost delegat de la centru. Au obținut 24 voturi sioniștii revizioniști, 23 radicalii, 45 Palestina muncitoare, 18 sioniștii centriști. Au votat cei care au plătit o taxă de 40 de lei. Atitudinea evreilor din Dorohoi față de evenimentele din Palestina au determinat organizarea unor activități sioniste, la care au participat un număr mai mare de evrei din oraș. Prin aceste
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
culoarele unei capitale care Încerca, de puțină vreme, să imite metropolele mari apusene, nu numai În clădiri și instituții, dar și În mentalitate. Or, pentru o țară ca România care, după exemplul Franței, s-a organizat statal pe un model centrist, distrugerea, detracarea Bucureștiului e gravă și ea durează până azi, iar semnele se văd chiar și În mass-media și la televiziunile publice, cele de stat incluse! - iar protestele unor intelectuali față de „mitocănimea românească” (vezi Paleologu sau Pleșu!Ă nu indică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai înclinați să învețe și să înțeleagă noile modele de cetățenie. Ceilalți își exprimă dezacordul în diverse forme absenteism, vot pro-testatar... Se remarcă deja atît în statele membre, cît și în interiorul Parlamentului european, formarea unui clivaj nou care separă partidele centriste de partidele situate la extreme. Sînt considerate în sens larg partide de centru cele social democrate, cele liberale sau partidele creștin democrate. În timp ce acestea susțin construcția europeană, partidele extremiste folosesc retorica națională pentru a se opune acestui proces 26. Există
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
a renaște ideologic după 1989 într-o lume profund schimbată față de realitățile politice ale anului 1918, cu probleme sociale grave, Partidul Conservator și-a căutat identitatea fie în zona conservatoare britanică și germană, tranșant de dreapta, fie în zona mai “centristă” a social-liberalismului. Dezbaterea internă din partid ar trebui să clarifice această căutare. Iar prin intermediul dezbaterii ar trebui identificat și partenerul european natural al conservatorilor români: ALDE (liberalii și democrații), ECR (conservatorii și reformiștii) sau EPP (popularii). Ce credeți?"
Dan Voiculescu: Conservatorii vor participa singuri la europarlamentare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35775_a_37100]
-
dintre cele două războaie - respingerea misticismului, ocultismului, a tuturor formelor de mistagogie, a populismului, un anumit Ťbun simțť care se opune oricărui bombasticism, oricărei nebulozități și dezechilibrări într-un sens sau altul" (p. 56). Principiile de căpătîi ale acestei ideologii centriste trebuie să fie drepturile omului și ale cetățeanului, iar unul dintre principalii săi stîlpi de susținere al unui astfel de regim politic ar trebui să fie societatea civilă. Corectitudinea politică (expresia nu are nici o nuanță peiorativă) a opiniilor lui Adrian
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]