6,376 matches
-
altfel:// sub pavăza carnetului de donator/ în încăperi albe/ sîngele tău se adună/ în vase străine/ pentru ca mai tîrziu/ să trăiască în alții// va aduce cu sine paloarea?/ fierbințeala nopților lungi,/ tremurul mîinilor mele/ cînd îți trec prin păr/ gustul cenușii tot mai apropiat/ vor fi acolo?/ Să supraviețuiești altfel:/ în trup de împrumut să te ascunzi/ și inimă de împrumut/ să-ți pompeze sîngele/ «abia atunci te vei cunoaște»// Sărman donator de sînge:/ Vei muri cu fiecare în parte" ( Sangria
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
a unui corp lipsit de șira spinării n-au absolut nici o semnificație. Rămasă pe mâna unor "invitați" care se pricep la orice, mass-media românească trăiește prin fixismele unor indivizi incapabili să depășească nivelul glasnost-ului și obișnuiți să vadă măcar cenușiu ( dacă nu chiar negru) acolo unde e alb toată ziua. A-l invita la nesfârșit pe-un Florin Constantiniu și a-i încuraja defulările antiamericane argumentate cam la nivelul "demascărilor" din anii ’50 înseamnă orice, dar nu gazetărie inteligentă. A
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea parte pentru a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din această epocă sunt reuniunile militanților ca niște "slujbe profane", impresia generală e "cenușie și disciplinată", limba e de "beton", iar din această vreme autorul păstrează o oroare sacră față de termenul "ședință". Pentru cititorul român e deosebit de interesantă intrarea festival care evocă Festivalul mondial al tineretului din București în epoca Gheorghiu-Dej. "În august 1953
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
tulburătoare, cu cât cititorul are posibilitatea de a le așeza față în față cu destinul poetului, cu realitatea: "Mi-aduc aminte, în plină noapte trează, de visul nocturn de-acum câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
dar noi dosare apar la toată ziua - și să luăm în considerare o altă situație: a celor care, suferind de o maladie necruțătoare, încep să dea semne exterioare ale răului care-i macină. Culoarea feței celui invadat de morb devine cenușie, nasul i se ascute ceros, urechile i se usucă, ochii i se înfundă în orbite. Trecătorul remarcă numaidecât semnele indelebile ale bolii. Cuvântul nu va fi spus, cel în cauză îl cunoaște, dar îl evită superstițios. Se va declara invadat
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
o masă de scris, lăudându-mă cu moartea ta din care nu pot să te scot, am pierdut cheia, am uitat-o pe dinafară mi-e frică de ucigașii profesioniști de pruncii nenăscuți de călătorul zidit într-o odaie. 2 Cenușie zăpadă pe case încerc să-ți spun unde duc azi străzile de altădată meteahnă a cerului fără voie strecurat în viețile noastre oare ce metehne au spațiile pe unde peregrinezi dacă te oprești undeva poți oare să mi-o și
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, liniște, pace...” Din ochii ei de rubin vor țâșni Două lacrimi cenușii, de mercur, care-ți vor arde retina Iar râsul ei ți se va strecura ca o durere-n urechi: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în sus. Mai bine ascunde-te
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
prea multe vrea bărbatul ăsta timid în această nouă apocalipsă; deasupra lui nu mai e nimeni, spune cartierul roșu pe role, deasupra lui e cineva, totuși, spun mormintele cartierului; el se chinuiește să deseneze metafore atât de precise pe zidul cenușiu al facultății de filologie, cu trupul său înfierbântat, care să explodeze, asemenea grenadelor, în mintea studentelor din primul an; a înserat așa de repede, doamne? și eu abia îmi beau ceaiul de dimineață, în timp ce femeia vecinului e depresivă ca o
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
uitatul într-un punct fix. buzele strânse pentru că am dinții urâți. în fotografii la mare preț prin întreg imperiul stau pe marginea unui fotoliu îmbrăcat în catifea dungată cu franjuri. degetele mi-au amorțit încleștate pe lesa câinelui mare alb cenușiu care stă și el într-o așteptare posacă la picioarele mele. tocmai am răspuns scrisorii lui f. în care eram întrebată ce-mi doresc la aniversare. un pui de tigru bengalez. un medalion. dar cea mai mare plăcere mi-ar
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mingi colorate ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Fie ea nuntă catolică, fie ea foarte, foarte catolică Și foarte absolut de relativă Deocamdată. Grandomanie Cine sunt se naște în continuare. Ce am fost nici nu s-a terminat. Îmi bag nasul prin viață Fără celofan intermediar. Transfer materia cenușie de la emisfera stângă La emisfera dreaptă, Forfotesc de tsunami și presimțiri. Trupul meu are îngrozitor de mulți ochi Și prea puține brațe, Nimic nu este după cerința pieții. Clădesc lumini din umbre, Sunt eu, sunt eu, sunt eu Nerușinată ca în
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
până când ți se pare că treci în grabă printr-o baie de mulțime. într-o astfel de dimineață hella ar fi putut să-ți susure în ureche „de-acum vei trăi la cheremul morților” - hella care e toată din șantung cenușiu nasturi mici și patru limbi ale imperiului pe care le știe perfect - te-ai desprins prea devreme din carnea mamei și de-atunci tot umpli un șir de gropi. tot de-atunci moartea își poartă triburile prin deșertul trupului tău
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
în lanț, găsește-le cușcă și botniță și la picioare pune-le fiare. De ce ai aștepta să te vâneze și apoi să te schingiuie și să te omoare? Poți să mergi blând și șezând netemător, pe spinarea acestui cărăuș, pe cenușia asină, te apropii încet și crești înspre moarte, ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
turnat alcoolul tare ca focul tare ca focul Iadului alcoolul deși am știut că moartea cea mare va veni mâine din Asia Mică și tu te-ai chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi te rog
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
Obiecte găsite În oficiul obiectelor găsite al Prefecturei de Poliție au fost depuse în cursul lunii mai curent următoarele obiecte găsite nereclamate până în prezent: 1 umbrelă neagră, 2 chei mici, 1 cheie și 1 basma albă, 1 brâu de stofă cenușie, 112 lei, bani gata, 1 geantă pentru acte cu 2 cărți și o bucată de stofă, 6 chei, 1 haină de căruță, 1 pereche mănuși de damă de tricot cenușiu, cărți și caiete pe numele elevului Jacobi Ioan, 1 valiză
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
1 cheie și 1 basma albă, 1 brâu de stofă cenușie, 112 lei, bani gata, 1 geantă pentru acte cu 2 cărți și o bucată de stofă, 6 chei, 1 haină de căruță, 1 pereche mănuși de damă de tricot cenușiu, cărți și caiete pe numele elevului Jacobi Ioan, 1 valiză mică și 1 geantă neagră cu jucării și păpuși, 1 pereche ochelari, 1 brâu de stofă brună cu dungi albe, 1 botniță de sârmă, 1 geantă veche cu 1 mapă
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
numele Sturz Vilhelm, 1 tabacheră de tinichea, 391 lei bani gata, 1 portmoneu cu 1 leu, 1 batistă și 1 pereche mănuși, 1 panglică de măsurat cu etui galbenă, 3 chei cu semnătura "Ertel Werke", 1 pardesiu simplu de culoare cenușie, 1 săcușor cu diferite instrumente de pietrărie, 1 ceas de argint marca "Stupenda", 1 minge, 1 tabacheră de argint Tuia, 4 chei la 1 lănțujel. Aceste obiecte pot fi ridicate de păgubași în timpul orelor de oficiu la Prefectura Poliției, Camera
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
în care se practică. Îmi închipui durerea. Sfîșierea. Despărțirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii. Prăbușit. Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecție a existenței. Cînd sînt trist, obosit
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
aud pe Zoia spunându-mi deodată: știi ca ți-am citit cartea? Aia cu un tip care se-ndrăgostește prima oara tocmai înainte să moară de cancer. Ce vă spuneam mai înainte? Deodată, în timp ce-mi înglodez dintii mestecând cenușiul nostru cel de toate zilele, gust pe neașteptate... o laudă, o trufanda? Simt că zâmbesc cu gura de la o ureche la alta. Cum mi-a spus odată prietenul meu Marcel, care o să vină să mă ia de la aeroport: tu, dacă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
filigranat al memoriei tale ca-n hainele cele noi ale împăratului și cum a-nceput deja să ningă: atât de intrată în rol cu certitudinea ambițioasă că armata de fulgi doar pentru eroina din ea se dezlănțuie dintr-o eminență cenușie să o lase și mai frumoasă și mai neprețuită singură căci doar gândindu-mă mi se atrofiază aripile și distanțele atunci nu mai contează decât în intensitate am învățat să nu presimt că rivalizez cu o bătaie din palme o
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
nasul desenate cu un creion subțire pe fața albă lucioasă, iar corpul tare de porțelan îi era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele două zile cât stătuseră în vizită, se prăfuiseră atât de tare, încât deveniseră cenușii ca zorii unei dimineți ploioase. Mâncase imediat după ce ajunsese acasă, poate că era doar o sfârșeală trecătoare. Băuse și un pahar de răchie, ca să se întărească. Toropeală îi stăruia însă în picioare și, încet-încet, începuse să-i urce înspre șale
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
să scrie despre autorul filmului, care nu era prea greu de găsit. însă nimic din toate astea nu-l interesa. Gil stătea în fața ecranului, pe care se oprise încremenit capul șarpelui, privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar. Iar amănuntul ăsta, care nici măcar nu avea legătură cu filmul crimei, îl făcea să-și simtă toate
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul se uita în sus, la blocuri, după ce pierduse totul peste noapte, într-o gară ce-și împleticea zugravii în ecranele jocurilor: nu mai avea pentru cine să urce în apartamentul rece de o săptămână, de la
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am născut, Evitată de ai mei care și azi se-ntreabă dacă Mare lucru am făcut, Steaua de deasupra ei n-o văd, în lumea cenușie au viețuit ca și mine
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]