KorAP: Find »[drukola/base=cerboaică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

136 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773

repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
Ce-i cu tine, dragu mamei, ce-ai pățit? începu să întrebe cu-o voce ascuțită care umplu de neliniște toată camera. Ce-i cu el? Și tu ce stai ca o paparudă? Vino repede! strigă la noră-sa, ciudoasă. Cerboaica înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și s-o fi lovit. N-are nimic. Lasă-l să doarmă. Uite ce vânătaie! Uite la ochiul lui! A căzut. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și s-o fi lovit. N-are nimic. Lasă-l să doarmă. Uite ce vânătaie! Uite la ochiul lui! A căzut. Cu întunecimea asta, nici nu-i greu, explică Cerboaica. Ce-ai să-i faci, dacă-l trezești. E obosit. Lasă-l să se odihnească! Bine! cedă bătrâna. Pune-i o compresă cu apă rece, să-i treacă vânătaia. Și tu? Vrei să mai dormi? Mai dormi! Odihnește-te! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
să-i faci, dacă-l trezești. E obosit. Lasă-l să se odihnească! Bine! cedă bătrâna. Pune-i o compresă cu apă rece, să-i treacă vânătaia. Și tu? Vrei să mai dormi? Mai dormi! Odihnește-te! Nu, nu, șopti Cerboaica, zvâcnind din tot trupul, și-și dădu capul pe spate, s-o privească mai bine. Nu mai dorm, fii liniștită. Sunt gata să-mi iau robia-n primire. Robie, dacă ai munci forțat pentru alții, cum muncește bietul Alexandru! o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
N-a scăpat nici ea, și l-a tras și pe el în lagăr. Numai Toma, cu relațiile lui, mai putea să-l scoată, dar unde era Toma să-l roage să intervină? Dacă o lăsa și-o îndemna pe Cerboaică să se ducă mereu, să nu stea lângă casă, era că trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa în lighean. Hai odată, intră! Ce-ai înțepenit acolo? îi strigă. Doar nu ești de sticlă! Bonjour, papa! izbucni veselă Cerboaica, apoi se aplecă spre bătrână șoptindu-i încetișor, la ureche: Mamă, vino puțin afară. Am, să-ți spun ceva. Afară, când se uită la ea, bătrâna văzu că obrajii nurorii ardeau. Își frângea mâinile de nerăbdare. L-a văzut! Suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
cea mare că nora trebui s-o sprijine. N-auzi, mamă? o zgâlțâi ea s-o trezească. Tom! Tom! Despre Tom este vorba. L-a văzut Miluță astă-noapte! Bătrâna parcă ar fi surzit brusc sau ar fi uitat sensul cuvintelor. Cerboaica o luă mai deslușit de la capăt: S-a trezit Miluță și mi-a spus că l-a văzut. N-a putut vorbi cu el, dar l-a văzut în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal. Hei, madam! strigă Invalidul din fundul hardughiei, privind pe deasupra ziarului. Ce-mi complotați acolo? Intrați înăuntru. Ia să te văd, domniță, se adresă el Cerboaicei și bocăni nerăbdător cu bontul de lemn în tejghea. Ți-a priit noaptea? Ai dormit bine? Sunt fericită, papa! E un bărbat la mijloc, pot paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie de tejghea, lăsând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
să te văd, domniță, se adresă el Cerboaicei și bocăni nerăbdător cu bontul de lemn în tejghea. Ți-a priit noaptea? Ai dormit bine? Sunt fericită, papa! E un bărbat la mijloc, pot paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie de tejghea, lăsând să se vadă din toate mișcările trupului ei subțirel că bucuria o învăluia ca o lumină și-i dădea aripi.. Da, dumneata? Ai terminat maratonul de dimineață prin capitalele lumii? Ei, aș! protestă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-l ia-n Germania. Ei, ce-o să se aleagă de toate doamnele și domnișoarele astea din Consiliul de Patronaj dacă vin rușii? Nu știu ce-o să se-aleagă din toate doamnele și domnișoarele astea la care te gândești dumneata, spuse Cerboaica, dar cel puțin își trăiesc viața. Asta da, asta da! se grăbi să aprobe șchiopul. Cu vârf și-ndesat! Până la ghiftuială! Bătrâna, ascultându-le glasurile, dintr-o dată, ca și cum i s-ar fi aprins un bec și i s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
Murim de foame, măicuță! Suntem obligați să muncim douăsprezece ore pe zi și câștigăm abia 140 de mărci pe lună, din care se fac următoarele rețineri... Învățase totul pe dinafară, știa cuvânt cu cuvânt. Nici nu băgă de seamă că Cerboaica plecase. Ea vorbea cu Alexandru, îi da povețe, îl ruga să mai rabde un pic, și învârtea repede, topită de dor, cârpa aspră chiftind de unsoare, sufla greu, tot mai precipitat, ca-ntr-o alunecare în gol, o alunecare pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se lase ca o cerboaică sălbatecă prinsă-n lațul și capcana pregătite cu-atâta iscusință. Ne-au băgat într-un lagăr de triere, și din prima zi au luat-o pe Astrid și-au dus-o în altă parte, poate chiar la camera de gazare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
crude, cu nasturi de sidef, decoltată, cu brațele și genunchii goi." Zăpăcită și speriată, cum era, bătrâna nici n-o recunoscu în prima clipă. Ce faci? Ce-i cu tine? Mi-a dat Invalidu să-i pregătesc o omletă, spuse Cerboaica, liniștită, și-i arătă farfuria pe care-o ținea în mână. Aha! Bine, bine, o aprobă bătrâna, și-i făcu un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
de mâini, izbită de răsuflările fierbinți și nesuferite. Lăsați-mă-n pace că mă supăr, îi înfruntă, zbătându-se să scape. Vă arunc în stradă pe toți. Idioților! strigă Invalidul, bătând cu pumnu-n tejghea. Ce-i asta? Ia te uită! Cerboaica e gata să-mpungă! Prinde-o, mă! I se păru că întreaga încăpere zvâcnește o dată cu palma trăsnită pe obrazul acela fierbinte, întunecat și aspru ca o perie. Se uită la toți fără să-i vadă, cu chipul neclintit, cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
Dădu ultima picătură pe gât. Atunci, noi ne-am dus. Și dacă la noapte nu ne mai vezi pe-aici, să știi că se schimbă lumea. CAPITOLUL 7 Cu buzele strânse, împietrită lângă bătrână, fără să mai scoată o vorbă, Cerboaica pășea grăbit, pregătindu-se pentru întâlnirea cu fostul pretendent, prietenul lui bărbatu-su prin care să-l găsească pe cel așteptat. Nu-l văzuse de mult pe fostul rival al soțului ales. Nici nu știa dacă arhitectul ajuns acum prefect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în față marea de la Vama Veche, să pășească leneș, răscolind nisipul mai puțin fin decât la Mamaia, însă mai plăcut jucându-și umerii în mers, nepăsătoare, dar pășea tăcută și temătoare, cu umerii lăsați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi scoase din traistă și-i arătă secerile. Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură, în centru, spuse Cerboaica. În sfârșit, ajunseră. Tânăra femeie explică portarului cine este. Portarul un bătrânel impozant în uniforma lui veche, dar atât de curată încât părea nouă, cu dungă la pantaloni și caschetă pe cap îi arătă scările albe de marmură fără a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și nu le întreba nimeni nimic bătrâna mai în urmă, pășind cu șovăială pe luciul de gheață al mozaicului, temându-se să nu cadă. Cerboaica se opri în stradă s-o aștepte. Chiar ai de gând să mergi la secerat? o-ntrebă când veni. M-am gândit as-noapte că nu-i rău să avem și noi ceva de adunat. Poate se isprăvește cu războiul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
de nu s-ar isprăvi până ajungem și noi la rând! oftă o bătrână atât de ostenită sau bolnavă, sau atât de-nspăimântată de răzbunarea soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere și se rezemă de Cerboaică. E aici prefectul? se interesă nora. Ni s-a spus că-i aici. Aici, aici, maică, dar ce să ne facă el? se căină bătrâna. Face și el ce poate, spuse altcineva. Dacă pleca și dumnealui cu autoritățile... Dacă pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
facă ce voiau ele, supuse voinței și mișcării balaurului stâlcit care-și târa coada pe sub umbra puțină a zidului. Rândurile se formau în stradă, în fața bisericuței, și grosul coloanei ieșea pe partea cealaltă a porților, risipindu-se în hudița următoare. Cerboaica descoperi voluptatea stearpă a supunerii și se abandonă cu totul mișcării aceleia necontrolate și totuși ordonate, încete și continue, spre ce? Nu știa, nu-și putea răspunde, dar înțelese dintr-o dată, cu-o adâncime sufletească ce-o uimi, că are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
odată de credința lui în telepatie, zicea că el, dacă-și dorește ceva cu mare ardoare, poate înfrânge legile timpului și spațiului. Câte tâmpenii nu-i spunea ca s-o zăpăcească! Hai mai repede, doamnă! o-nghionti cineva din spate. Cerboaica, ridicând ochii jenată, se trezi în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă el. Dora-Tudora! Cerboaica! Inutil să se prefacă de ochii soacrei că nu-l recunoaște, să-i dea lui posibilitatea să se lase prins de șocul întâlnirii cu el, și să-l verifice dacă n-a uitat-o. Îl simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă el. Dora-Tudora! Cerboaica! Inutil să se prefacă de ochii soacrei că nu-l recunoaște, să-i dea lui posibilitatea să se lase prins de șocul întâlnirii cu el, și să-l verifice dacă n-a uitat-o. Îl simți cum îl simțea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
Rămăsese la fel. O roșeață adolescentină îi coloră fața. Trecându-și palmele peste ochi, ca și cum ar fi vrut să-și alunge o vedenie ce-i izbea inima, se smulse din loc și se apropie, în grabă, de ea. Nemaipomenit! Dora-Tudora! Cerboaica! După cum vezi! zâmbi ea. Iată cum ne-a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi în adâncul ochilor, buimăcită de apropierea lui, tulburată și ea și încurcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
a hărăzit nora pe care o am. O să se ducă peste tot unde-o să vrei dumneata. Tot ce-o să vrei dumneata o să facă, numai să-l găsească și să-l aducă pe Tomiță al nostru. Nu-i așa, noră? Cerboaica o privi o clipă cu buzele strânse, apoi dădu din umeri și încuviință surâzând liniștitor: Așa-i, mamă. Dacă spui mata... Mata știi că eu niciodată nu-ți ies din vorbă... Da, da, o arse cu privirea bătrâna. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]