229 matches
-
Ultime explorări critice (alcătuit prin grija doamnei Zorina Regman, distinsă profesoară, mult devotată, o viață, literelor românești) a fost un fruct exemplar al satului nostru, în nuanța sa ardeleană, deși s-a ignorat ca atare, voindu-se (mic bovarism!) un "cerchist", pur și simplu, adică întru totul "emancipat" sub raportul "actului de creație", salvat de presupusul "handicap" al mediului natal. Încercînd a-l restitui tiparului său originar, sîntem convinși că-i circumscriem importanta personalitate literară în chip propriu. În legătură cu creația de
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
deasupra oricăror circumstanțe, topit "cu desăvârșire într-un singur corp românesc". Din altă perspectivă privind, gestul poate fi interpretat și ca act protestatar, anticonservator inițiat de Negoițescu și Radu Stanca, în principal, încurajați de un alt mentor clujean al generației cerchiștilor, profesorul Henri Jacquier, având acordul, de la distanță dat, al celorlalți comilitoni risipiți prin țară sau absorbiți de frontul celui de al doilea mare război al secolului trecut. În subiacent rămâne și consecvența lui Blaga în preferința pentru influența catalitică și
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
frontul celui de al doilea mare război al secolului trecut. În subiacent rămâne și consecvența lui Blaga în preferința pentru influența catalitică și nu pentru cea modelatoare, care l-ar fi putut despărți subtil de Lovinescu. Or, ceea ce au omis cerchiștii - și nici Blaga nu s-a ostenit să-i convingă - era că influența catalizatoare însemna tocmai sublimarea substanței etnico-istorice în orizontul noilor orientări estetice. Mai ales că Radu Stanca a realizat acest sublimat, cu precădere în teatru (Hora domnițelor, Ochiul
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
îndoielii chiar în răspunsul lui Lovinescu) și nici stăruința programatică a frazelor din articolul lui Radu Stanca (Perspective) ce deschidea, în ianuarie 1945, primul număr al "Revistei Cercului literar". Ne interesează însă o temporară și foarte demn personală întoarcere a cerchiștilor la Blaga. Se știe, dacă nu deloc, oricum foarte puțin, că în intervalul de după moartea lui Lovinescu (iulie 1943) și până la apariția "Revistei Cercului", cei mai notabili dintre membri, mânați poate și de irepresibila dorință a afirmării urgente a generației
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
sanatoriu, să le răspundă melancolic: "ochii mei s-ar închide bucuroși peste aceste zări fericite". În scurt timp însă dispariția lui Lovinescu a îndoliat pentru multă vreme literatura română, iar "zorii fericiți" au rămas timp încremenit. Pe de o parte, cerchiștii au încercat să se înscrie, oarecum, în orientarea preponderent filosofică a revistei, iar pe de altă parte, Blaga face concesia de a le publica și comentarii, recenzii, note pe probleme de literatură. Neîntrerupta legătură cu Blaga și chiar susținerea tacită
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
de literatură. Neîntrerupta legătură cu Blaga și chiar susținerea tacită, după cum îi era natura, se confirmă în colaborarea gânditorului la "Revista Cercului" (Nr. 2, 1945) cu aforisme și însemnări, un fragment din Discobolul, anunțat atunci ca o apropiată apariție. Dintre cerchiști au semnat în "Saeculum", în ordinea publicării, Ion Oană, Victor Iancu, Ovidiu Drimba, Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Deliu Petroiu, toți remarcabili prin cultură, profunzimea gândirii și eleganța, plasticitatea stilului deplin format. Publicistica lor la "Saeculum" a însemnat
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
titlului revistei, Blaga încheia: "Directivele revistei vor putea să fie judecate de abia mai târziu și aceasta numai după conținutul însuși al studiilor și articolelor ce apar în paginile ei". Nu avea să prevadă atunci că i se vor asocia cerchiștii cu preocupările lor de estetică a literaturii și de filosofie a fenomenului cultural, în genere. Plasați mai ales la rubricile de recenzii și note, cu eseuri foarte bine articulate pe o idee, ei împrumută acestor rubrici un nerv spiritual care
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
pare să fie unica atitudine: "Dar blamul nu se poate întoarce decât asupra celor care, ca totdeauna balasatul epocelor de tranziție, stau piedică la victoria adevărului" (s.n.). Încât, la suprafață ar părea că e flatare a mentorului revistei la care cerchiștii și-au găsit cel mai potrivit adăpost temporar, însă, subtextul nu încurajează o astfel de lectură, deși se spune, cu îndrăzneala tinereții, că Blaga onora instituția academică fără ca ea să-l merite. Neîncrederea noastră e iscată de o frază în
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
de a înlocui vechiul stil, cu un stil inedit". Mai exact, e vorba de momentul trecerii, cum titlul o spune, de la stilul istoric, la stilul filosofic. Ideea e mult dezvoltată și adusă pe făgașul criticii estetice, de la care se revendică cerchiștii. Finalmente se recunoaște contribuția lui Blaga și Lovinescu în accelerarea acestei treceri, fiecare în planul preocupărilor sale. Inteligența viziunii sintetice și stilul acestui foarte tânăr eseist provoacă nostalgii, cu atât mai mult cu cât lipsa de substanță și veleitarismul tinerelor
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
filosofie, pe nume R.T. Allen, interesat de opera lui Blaga în general și în special de contribuțiile lui privitoare la filosofia stilului în cultură. Am selectat și am ilustrat, cu câteva detalii, mai ales acele articole, dintre cele publicate de cerchiști în "Saeculum", care răspund - și cum răspund - la profilul revistei lui Blaga, demonstrând că alta era vocația lor. Dar spaima mărturisită de a nu "rămâne apteri" i-a făcut pe inițiatori să accepte, temporar, un atașament interesat, ca recurs la
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
studii despre Poe și Eminescu. În primul an al revistei, Ovidiu Drimba a publicat eseuri despre romantismul englez și cel german. Două articole ale lui Doinaș (Critica literară și sinceritatea poeților) și Negoițescu (D. Pompiliu Constantinescu și tinerii) încheie colaborarea cerchiștilor la "Saeculum". Acesta era și ultimul număr (martie-aprilie 1944) din viața scurtă a revistei de filosofie apărută în vreme de război. Refugiul în cultură e un fenomen specific epocilor tulburi. După câteva luni, gruparea organizată de Negoițescu și Stanca va
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
ar fi întrerupt aici? Nu e o simplă întrebare retorică. S-ar putea presupune că revista Ardealului filosofic, scoasă de Blaga, ar fi devenit mai încăpătoare, cu profil filosofico-estetic sau filosofico-literar, dacă ar fi continuat să apară, absorbindu-i pe cerchiști, și pe cei care fuseseră indisponibili până atunci.
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
la București, în perioada când unii "cerchisti" s-au regrupat în Capitală, încercând să revină din "exilul voluntar" pe care și-l impuseseră. Această întârziere se explică atât prin faptul diferenței de vârstă, Dominic Stanca fiind cel mai tânăr dintre "cerchiști", cât și prin ușoara "marginalizare" a textelor sale, prea puțin cunoscute la vremea respectivă. Prezența efectivă a omului Dominic Stanca - covârșitoare prin farmecul aparte și forța ei - l-a impus atenției tuturora, cu profilul său specific, bine determinat. Odată cu integrarea
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
țintită înseamnă de multe ori și monotonie. Ioan Flora scrie "aproape-poeme" "rîvnind la statutul de poezie și izbutind fragmentar aceasta". Același ton păstrează și în textul despre lirica lui George Vulturescu. Exersându-și cronica literară începând cu propria generație, a cerchiștilor, și sfârșind cu nouăzeciștii, Cornel Regman a reușit să configureze și o imagine completă, exactă și destul de nuanțată asupra literaturii române postbelice. Schimbările de "canon" nu sunt importante pentru el decît în măsura în care se supun celui mai restrictiv "canon": al valorii
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
ai zice că de-a lungul Spătarului sunt înșirate blindatele Wermachtului. L-am întrebat pe Sara, marele orelist, ce înseamnă asta. Mi-a spus, fără să mă lămurească: „Se mai întâmplă și așa ceva”. Citesc amintirile lui Deliu despre prietenii lui cerchiști. Scrie: „...nicăieri nu poți cunoaște mai bine un om decât într-o tură pe munte”. Într-adevăr. Coboram, în Piatra Craiului, de la Curmătura, pe un abrupt cu lanțuri mai mult lipsă. Eram cel mai de jos când l-am auzit
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
Se știe că poetul a "patronat" Cercul încă din perioada revistei Curțile Dorului și a fost de acord cu scindarea Cercului Literar studențesc Octavian Goga al Universității din Cluj, refugiate la Sibiu, din care a provenit Cercul Literar. Profesor al cerchiștilor, e adesea înfățișat în paginile lor critice sau de retrospecție biografică (eu unul, am auzit prima dată numele lui Doinaș rostit de Blaga cu simpatie, și cu mirarea, prin 1955-1956, că nu-l cunosc!). Însă, observă memorialistul, "în convorbirile din
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
de seducător ar apărea gestul d-sale de arbitraj postfactual (deși sintagma "intoleranțe estetizante" e, să admitem, ea însăși nu tocmai tolerantă!), avem totuși impresia că E. Lovinescu a fost punctul de reper cel mai potrivit al demersului avîntat al cerchiștilor. Cu atît mai vîrtos cu cît tendenționismul advers structurilor estetice pe care-l aveau în vedere în timpul războiului avea să fie urmat de un tendenționism cu mult mai virulent care a prejudiciat în chip monstruos nu doar esteticul ci întregul
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
apariției "Revistei Cercului Literar" (prima jumătate a anului 1945) se știe și interesează, pe bună dreptate, mai mult decât ce a devenit această grupare imediat după 1945. Dacă o periodizare seacă nu ar părea prea didactică, aș insista ca fenomenul cerchist să fie tratat, din punctul de vedere al unei istorii literare minuțios documentate, în patru sau cinci secvențe (nu pretind că spun o noutate, când atâtea exegeze meritorii i-au fost consacrate grupării cerchiste, dar poate că aduc o clarificare
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
prea didactică, aș insista ca fenomenul cerchist să fie tratat, din punctul de vedere al unei istorii literare minuțios documentate, în patru sau cinci secvențe (nu pretind că spun o noutate, când atâtea exegeze meritorii i-au fost consacrate grupării cerchiste, dar poate că aduc o clarificare de sistematizare): 1. Faza pregătitoare, în atmosfera Sibiului universitar: 1941-1944, posibil a fi extinsă în urmă spre anii de formare a protagoniștilor, fază în care un important eveniment inaugural este editarea, în 1941, a
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
în paginile ei Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu (deveniți redactori), Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Cornel Regman și sporadic alți foști membri ai Cercului: Eta Boeriu, Ovidiu Drimba etc.; de menționat și tentativa nerealizată de reunire a unui nucleu cerchist în jurul revistei "Teatrul", unde în 1956 I. D. Sîrbu este pentru scurtă vreme redactor și cronicar dramatic (în 1957 va fi arestat); o coalizare difuză, totuși demnă de menționat, este aceea a traducătorilor și eseiștilor cerchiști la revista "Secolul 20
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
reunire a unui nucleu cerchist în jurul revistei "Teatrul", unde în 1956 I. D. Sîrbu este pentru scurtă vreme redactor și cronicar dramatic (în 1957 va fi arestat); o coalizare difuză, totuși demnă de menționat, este aceea a traducătorilor și eseiștilor cerchiști la revista "Secolul 20", unde Ștefan Aug. Doinaș este redactor-șef adjunct din 1969 până în 1992 și unde colaborează sporadic Nicolae Balotă, I. Negoițescu, Ovidiu Cotruș, Ioanichie Olteanu. Disting, pentru acuratețea descrierii de istorie literară, între cerchismul manifestat programatic și
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
scrisorile dintre Radu Stanca și I. Negoițescu din anii 1946-1947, ca o pură utopie morală (prietenia totală, pusă în slujba creației), filosofică și estetică (resuscitarea idealului clasic goethean, combinat cu spiritul romantic, într-o sinteză germanică). Principalele temeri ale fazei cerchiste sunt cantonarea în tradiționalismul naționalist, în blagianism și regionalism, de aceea le vor fi contrapuse acestora opțiunile simetrice pentru modernism, lovinescianism și europenism. Lovinescu e, pentru cerchiști, un antidot la blagianism, adică la un tradiționalism, fie el și expresionist, și
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
goethean, combinat cu spiritul romantic, într-o sinteză germanică). Principalele temeri ale fazei cerchiste sunt cantonarea în tradiționalismul naționalist, în blagianism și regionalism, de aceea le vor fi contrapuse acestora opțiunile simetrice pentru modernism, lovinescianism și europenism. Lovinescu e, pentru cerchiști, un antidot la blagianism, adică la un tradiționalism, fie el și expresionist, și la o posibilă cantonare într-un regionalism al "spațiului mioritic". I. Negoițescu e un strateg doctrinar excepțional, ale cărui subtilități trebuie observate și reliefate cu atenție. Principala
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
E o diferență considerabilă aceea pe care o întrevede între "Revista Cercului Literar" și "Euphorion". Deși este prea bine cunoscut acel pasaj epistolar în care I. Ne-goi-țescu definește spiritul euphorionic, îl reamintesc in extenso: "Euphorion e un simbol bogat și cerchist șaș zice: postcerchist, pentru evitarea confuziei și pentru instaurarea distincției pe care am enunțat-o, n. n.ț. El simbolizează tot ce e nou pe plan spiritual ("poezie în sine", fără timp, loc și persoană, cum spune Goethe într-o convorbire
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
îngrijește, în aceiași ani 1946-1947, de consacrarea socială a cerchismului printr-un teatru propriu pentru a nu putea fi învinuit de reducția la poetic. Absența unui prozator al grupării (sperat inițial în Deliu Petroiu!) era una din marile neliniști ale cerchiștilor. Compensația în epicul și dramaticul baladescului era una parțială, dar semnificativă pentru convergența genurilor literare. Idealist în creație, printr-o utopică sinteză germanică între clasicismul goethean romantismul schillerian, spontan și fluid în manifestările artistice ale juventuții, Cercul Literar de la Sibiu
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]