887 matches
-
Sat Hlincea, Comuna Ciurea Este zidită înainte de 1574 de Maria, fiica domnitorului Petru Șchiopul și a soțului ei Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic. Vasile Lupu ridică turla bisericii, construiește chilii, pivnițe, trapeza, zidul de incintă cu turn și cerdac mare deasupra porții. În 1848, mănăstirea devine lazaret pentru bolnavii de holeră. Casa Cortez La Doi Peri Ștefan Cortez cel care purta ̀ n inimă sânge spaniol este părintele celor trei fete dăruite muzicii: Viorica, Mioara și Ștefania. Pe atunci
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
clipea des, încercând să oprească o pârdalnică de lacrimă - perlă incoloră - care, scăpată din îmbrățișarea pleoapelor, se rostogolea pe obrazul brăzdat de cute... Măriuca și Didina, alături de Petrache, fremătau de emoție. La invitația gazdelor, învățătorul și Costăchel au urcat în cerdacul școlii. Dragi părinți, bunici și elevi - a cuvântat unul dintre învățători. În acea clipă, o liniște de templu s-a înscăunat în rândul adunării. Pentru că începem anul școlar în școală nouă, nu știu care dintre noi nu așteaptă măcar câteva vorbe din partea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adunării. Pentru că începem anul școlar în școală nouă, nu știu care dintre noi nu așteaptă măcar câteva vorbe din partea domnului învățător Stejar - acum aflat la binemeritată pensie. În acea clipă, respirația adunării parcă se oprise și toți ochii, larg deschiși, căutau spre cerdacul școlii. Bătrânul dascăl, cu povara anilor ninsă pe plete, cu ochii burnițați și umerii aduși, s-a apropiat de marginea cerdacului, și-a scos pălăria, a privit pentru o clipă în zare, parcă pentru a prinde din zbor o amintire
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aflat la binemeritată pensie. În acea clipă, respirația adunării parcă se oprise și toți ochii, larg deschiși, căutau spre cerdacul școlii. Bătrânul dascăl, cu povara anilor ninsă pe plete, cu ochii burnițați și umerii aduși, s-a apropiat de marginea cerdacului, și-a scos pălăria, a privit pentru o clipă în zare, parcă pentru a prinde din zbor o amintire, a tușit ușor și a mângâiat adunarea cu privirea caldă... Dragii mei copii. Dați-mi voie să vă spun așa, pentru că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a oferit Petrache serviciile. Roagă-l să treacă pe la noi. Poate mâine seară - a propus Măriuca. În timp ce Petrache și Didina au trecut pârleazul în curtea lor, în poartă s-a oprit Tăchel. Privea nedumerit spre Costăchel și Măriuca, rămași în cerdac. Ședea ca o strajă. Drept. Cu privirea țintă... După un timp, a făcut un pas în ogradă și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce? Nu se culcă nevasta cu mine în pat? Se culcă! Nu-mi dă de mâncare? Uite... că nu-mi dă! - a izbucnit Costăchel în râs, luând-o în brațe pe Măriuca, care rămăsese stană în fața lui... Petrache, ieșit în cerdac, văzându-i, a rămas în contemplare... O glumă înțepătoare îi ședea pe limbă... a rezistat cât a putut. Până la urmă, gluma a zburat aproape fără voia lui: Ia te uită la hulubașii iștia! Nici nu le pasă de bietul armăsar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am simțit atunci că nu mă mai pot stăpâni... Fără să mă acopere cineva cu foc, am făcut saltul pe care nu l-a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită de Costăchel. În clipa următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat la atac
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
până la rădăcina nucului din poarta lui Costăchel... A dus automatul la ochi. Apoi, ca în poligonul de tragere, a ochit gospodărește și... două rafale scurte... Atât am auzit... Un nou salt nebunesc al umbrei m-a convins că mitraliorii din cerdac nu au avut nici o scăpare... Măi, să fie! Nu care cumva am atacat amândoi în același timp inamicul din casa noastră! Dacă tu ești nebunul care a făcut acel salt până la nucul din poartă, sub focul mitralierei... Atunci eu eram
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
călce în picioare demnitatea... Toți însă care au trecut pe la Costăchel și Petrache au primit același răspuns: Nu!! O zloată uitată de Dumnezeu își aduna omătul ud din ceruri... Plutea ca o perdea zdrențuită deasupra Poienii... Costăchel tocmai ieșise pe cerdac, gata să-l strige pe Petrache. Avea să-i spună ceva... Bună ziua! s-a auzit un glas de dincolo de poartă. Costăchel a întors capul, să vadă cine umblă pe uliță la o vreme ca asta. Când a văzut cine-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu ultimele puteri lângă ei. Au rămas așa... O statuie a disperării și a durerii... Sunt gata, domnule căpitan! - rostit Costăchel după un timp. Să mergem! - a ordonat căpitanul. Măriuca și băiatul plângeau în urma lor cu disperare... În timp ce coborau treptele cerdacului, pe cealaltă poartă ieșea Petrache, escortat de alți doi indivizi cu pistoalele în mâini. Se îndreptau spre o mașină oprită ceva mai încolo. Cele două femei - Măriuca și Didina, alături de feciorii lor - s-au oprit în poartă, plângând amarnic... Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și Grafira Rotundu, care le îngrijeau, o moară de măcinat făină de porumb, situată pe cursul râului Moldova, vreo
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la căpitan... Pe cerdacul casei lui - că avea o casă mare și frumoasă - în jurul mesei cu bunătăți și băutură ședeau prietenii căpitanului. Fiecare cu femeia lui. Și ce cucoane! Parcă erau pictate nu alta! Care de care mai frumoasă! Eu îi serveam la masă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu aveai tu ce talente de gospodină zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în jur și să rămână pe gânduri, copleșită de peisajul idilic, de câte o senzație aparte. Cu socrul meu mă înțeleg excelent, e un bărbat încă viguros. Deseori ieșim în cerdac și jucăm câte o partidă de șah. A fost un pasionat al șahului, aici în sat nu prea are cu cine să-și măsoare forțele, pe mine mă învinge de fiecare dată, chiar dacă, de dragul jocului, își sacrifică câte o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căruia îi este adresată. Pornind de la modelul unei scrisori adresate de I. Creangă lui M. Eminescu: Decembrie 1877 Bădie Mihai, Ai plecat și mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Această epistolă ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin de minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Dar coșcogeamite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă. Bădie Mihai, nu pot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă, țeapăn ca litera majusculă I, în două pahare mici, un lichid vîscos. Acoperișul de peste drum se vede multicolor prin romburile de sticlă ale cerdacului, dar nu e. Pe un perete, o femeie cu lujerul gîtului rupt. Să mai spun că sînt eu? Schițele de atelier dovedesc (mai era nevoie?) că mă știe pe de rost. Eu sînt femeia, încă tînără, ținînd în poală, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În zona inimioarei sale și după ce Va răspundea prin „vai-vai”, „au-au” și „da-da” la `ntrebările puse de Mamaia și Înțelese doar parțial, În cerdac se Întindea masa iar piesa de bază care trona În mijloc era un mare castron verde plin cu raci roșii-portocalii, În jurul căruia erau așezate farfurii ceramice, pentru toți... Fiecare primea câte patru-cinci raci, Va, neînțelegând metamorfoza prin care racii verzi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
imediat și bunacreștere a lui Va, Aneta -singura soră a fraților Ștefan, Victor și Ion Îl luă de mână pe nepotul său și-l duse să-i arate una dintre puținele sale bucurii de fată numai bună de măritat. În cerdacul sărăcăcios și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Tu ce zici, m’oi mărita? Cucu mi-o zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să iese În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare floare roz din oleandru și coborând scările, În curte, spuse cu un simț al proprietății precoce dezvoltat: S’a mele folili? Da? Da, așa cum ne-am Înțeles, Îi răspunse Aneta. Preocupați cu cele spuse, niciunul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]