645 matches
-
unde se-așază la locul lor (prime) apariții interbelice. Mai mult decît simple cronici, dar altceva decît forțări de critică academică, contribuțiile lui Aderca au curajul punctului de vedere, adecvat sau nu, și eleganța liniei de modă. Altfel spus, stilul ceremonios, dintre războaie, și privilegiul degetului exact, de cronicar care arată, își fac, la el, bună companie. Luîndu-și ca armă "oarecare ideologie literară" (drept e că volumele din articolele lui se opresc în '47, închizînd numai timpul cînd jocul de idei
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
perdeaua groasă și murdară a minții, pipăită cu curiozitate și oroare de cititor. Treptat, tensiunea piesei devine insuportabilă. într-un crescendo excelent realizat, Valdo și alți câțiva conspiratori pun mâna pe "putere", inducând celorlalți suferințe intense, șocuri psihologice teribile. Prințul ceremonios e făcut terci cu o replică jegoasă, iar Virgil, care își iubește tânăra nevastă, e obligat să vizualizeze cum aceasta se "întinde" cu toți gunoierii. Sfânta Psihiatrie - ca altădată Sfântul Neculai al lui Creangă - e aplicată metodic "școlarilor", până la deplina
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
fost mari oameni de știință și cercetători. Dăscălia nu a lipsit însă aproape niciodată din panoplia de ocupații a creatorilor transilvani, pedepsiți de Dumnezeu să-i învețe mereu pe alții cum să treacă sfioși prin această lume. Mircea Muthu face - ceremonios - o pledoarie pentru echilibru (cumpătare) în viața recreată prin literatură și ne convinge, pe urmele atâtor înaintași, că „transilvanii sunt esența românismului”. Este un exemplu de analiză din care reiese cum o regiune istorică nu se contrapune patriei întregi, așa cum
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
exploatează savuros argoul „de pușcărie“, de la ora 21, la Club 30 din Piața Victoriei. Premiile U.S.R. Timișoara pe anul 2003 l Cărțile însemnate se aleg (aproape) de la sine În această zi de vineri, 10 decembrie, Timișoara culturală a trăit momentul ceremonios al decernării premiilor Filialei locale a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2003. „Ceva pentru care merită să pierzi o corabie“ (Editura Excelsior Art) este cartea care i-a adus lui Anghel Dumbrăveanu Premiul Special al juriului prezidat de prof.
Agenda2004-50-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283145_a_284474]
-
Alexandra Guțu, concertul din 3 decembrie, în care violonistul austriac Alexander Janiczek va cânta pe un Stradivarius. „Cervus Divinus“ l Triplu eveniment la T.N.T. Premiera Teatrului Național Timișoara de duminică, 3 octombrie, la ora 18, are parte de cel mai ceremonios și măgulitor context cu putință, căci inaugurează nu doar stagiunea 2004/2005 a instituției, ci și ediția a XI-a a Festivalului Dramaturgiei Românești. În plus, „Cervus Divinus“ de Ion Druță, în regia și ilustrația muzicală a lui Ioan Ieremia
Agenda2004-40-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282935_a_284264]
-
Adrian Bodnaru, construcția grafică pică în responsabilitatea artistului plastic Dan Ursachi, un rol important îi revine componentei tehnice (adică specialiștilor și utilajelor tipografice), iar undeva, în atmosferă, prin aerul îmbibat subtil cu tot felul de parfumuri rare, veghează, ludic și ceremonios, și ochiul ciclopic al lui Șerban Foarță. De altfel, seria neagră a cărților de poezie de la Brumar a fost deschisă chiar cu volumul Caragialeta al lui Șerban Foarță, carte care a și sistematizat elementele de identificare a editurii. Formatul 21
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de scaunele vechi și de masa șubredă, de ferestrele mici și de teracota fumegândă. Cel mai șocant era felul în care arătau profesorii înșiși. Dacă bărbații reușeau să păstreze, printr-un limbaj ceremonios (și, evident, desuet) sechele ale demnității, perorând cu oarecare grandomanie - cu atât mai jalnică în contextul descris - despre misia înaltă a învățământului, femeile făceau să ți se rupă inima. îmbrăcate ca de război, cu paltoane ponosite și, fără excepție, purtând
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
mult de prima tinerețe. Bărbatul nu suferă de nici o boală gravă, nu este amenințat de nimeni și nici nu intenționează să se sinucidă. Totuși el simte că urmează să se despartă de viață și vrea să se despartă lin și ceremonios, eventual să și sărbătorească despărțirea. Cezar Zdrăfculescu a făcut armata la "Flotila de bombardiere 1" de la Brașov și la un moment dat a fost detașat la o bază tehnică a aviației, din București. Apoi, în plin stalinism, a fost procuror
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
un truism adeseori repetat despre Nabokov acela că ar fi printre cei mai valoroși stiliști ai limbii engleze. Alăturarea de Pynchon dovedește că truismele nu merită luate în seamă. intimitatea lui Nabokov cu limba engleză este una atent controlată, politicoasă, ceremonioasă chiar, pe cînd a lui Pynchon e brutal senină, indolentă și de aceea spectaculoasă. Rezultatul e lesne de văzut: Nabokov e (ceva) mai ușor de tradus, pentru că actul traducerii în sine implică o conviețuire oarecum respectuoasă și de la distanță cu
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
care ar vorbi mereu reverențios și distant, indiferent dacă sala în care vorbește ia foc sau daca lui însuși îi cad pantalonii. Politețea desăvârșită a discursului lui Matei Visniec are o indefinibila tentă ironică, dar și ceva neliniștitor, ca obiectivitatea ceremonioasa a discursului lui Kafka. Tot acest arsenal de seducție literară este folosit însă nu pentru a obtine aplauze, ci pentru a ajunge la conștiința cititorului și a-i comunica situații de un răscolitor dramatism. Personajul care îl obsedează pe dramaturg
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
vor fi obsesii oirganic înrădăcinate și din ele e făcută, în bună parte, arta lui. De aceea, o operă de puternică originalitate e periculoasă (vezi tema din Doctor Faustus) - iar îndărătnicia contemporanilor o știe -; periculoasă până ce nu se potolește prin ceremonioasă includere în patrimoniul cultural. Vasăzică, e limpede de ce nu sunt un scriitor mai bun decât sunt. Nu mă obsedează (îndeajuns) lucrurile detestabile pe care, la o vârstă sau la alta, le-am gândit, ori, mai rău, le-am și făcut
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o altă perspectivă. împreună, printr-un îndepărtat fond comun și, mai apoi, printr-o acuzată complementaritate, ele construiesc un univers
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
într-o biserică. Niciodată nu surprinzi la el acea familiaritate insolentă cu textul pe care o afișează alți critici (crezând că astfel își etalează competența, când, de fapt, nu reușesc decât să compromită atmosfera de sărbătoare, necesară lecturii). Elegant, chiar ceremonios în raport cu textele pe care le examinează, criticul este în același timp operativ și eficient. El are un stil bărbătesc în profesarea criticii literare. Nu leșină e admirație pe marginea textelor și nici nu se lasă cuprins de accese de contestare
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
care în România le mai citește puțină lume. Deși știe, fără îndoială, că spectacolul critic se desfășoară în fața unei săli aproape goale, Dan Cristea se străduiește să atingă în demonstrațiile sale perfecțiunea. Analizează atent și inspirat textele, aduce în discuție, ceremonios, opiniile altor comentatori, își mobilizează întreaga capacitate de teoretician pentru a realiza o tipologie a genului. în plus, se exprimă nuanțat și elegant, nelăsând să pătrundă în scrisul său nimic din dezinvoltura frivolă a atâtor oameni publici de azi. Seriozitatea
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi) și a unui neoromantism elegiac, erotic și meditativ, nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este un poet învățat, ceremonios, cu anume tentații dannunziene, spectaculare, un oficiant al pozei hipersenzuale, faunești, dar și un virtuoso al reminiscențelor ludice, gata de a-și provoca stări poetice, de a improviza pe o temă dată, cu efecte îndoielnice uneori în plan artistic. Căderi
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
prozaismul vieții de fiecare zi, și cu fantasticul livresc. Dumitru Radu Popa are în scris o oralitate elaborată, ca Ion Creangă. El nu este, deci, pur și simplu, un caragialian. Seamănă, de altfel, și cu alți scriitori români (inclusiv cu ceremoniosul Al. Odobescu), dar cel mai mult seamănă cu sine însuși: un autor care își amintește, când scrie, întreaga literatura română și o continuă, inteligent, inventiv, plin de nerv. Remarcabil este și comicul de limbaj. Se exploatează - pentru prima oară în
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
le opune adeseori poeți ignorați de publicul larg. Un Gheorghe Grigurcu mai puțin cunoscut Regăsim în paginile recentelor volume cunoscutele și recunoscutele calități ale criticii lui Gheorghe Grigurcu și, înainte de toate, capacitatea de a-i defini pe poeți, în fraze ceremonioase și totuși precise. Criticul nu bruschează niciodată individualitatea artistică pe care o circumscrie, dar o caracterizează ferm și ireversibil. Tratat mereu cu deferenta, fiecare poet se trezește până la urmă legat fedeleș în frânghiile de matase ale frazelor lui Gheorghe Grigurcu
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos față de tine însuți. Bolnav, ești neîncetat dispus să-ți tolerezi slăbiciunile și chiar să-ți acorzi gratificații. * Fatalitatea e tot ce e mai străin de precaritate
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
de substantivul corespunzător: "Al dv. cu tot devotamentul" (Kalinderu, f.d.). în momentul de față, nici amiciția, nici relațiile mai formale nu-l mai utilizează. Alte formule sînt destul de apropiate de cele actuale și poate fi încă acceptată folosirea lor, ușor ceremonioasă - "Primiți salutările mele distinse" (Iordan, 1920) "Primește, te rog, salutările mele" (Iorga, 1919), " Te salut cordial și-ți strîng mîna frățește" (Jarník, 1886; unele sînt chiar foarte actuale: "La revedere și cele mai bune salutări" (Iorga, 1914), "Multe salutări" (Iorga
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
diversitate, dar se manifestă cu o frecvență redusă în uz. Am întîlnit de mai multe ori reacția unor studenți străini care, parcurgînd primele pagini dintr-un manual comunicativ sau dintr-un ghid de conversație, puși în fața lungilor liste de formule ceremonioase, întreabă, cu un amestec de respect și de neîncredere, dacă românii vorbesc într-adevăr într-un mod atît de politicos. între imaginea ideală din manual - vă rog - poftiți - mulțumesc - cu plăcere - scuzați - nu face nimic etc. - și ghiontul care îi
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
Cheia Sol”, cu regie și scenariu semnate Carmen Fulger Roșca. Întocmai numelui predestinat, sitcomul „fulgeră” o ambianță adolescentină, printre nori veseli, ferestruiți de soarele muzicii, jocului, umorului, din 9 aprilie (2015), când, la ora 21:30, TVH, va oficia lansarea ceremonioasă. „Adolescența, un subiect major aflat și în atenția serialului „Cheia Sol”. Cine sunt persoanele din anturajul adolescenților? Cum le inflențează parcursul ca adulți? La vârsta căutării de modele, a revoltelor legitime sau nu, adolescenții se simt adesea exploatați. Interacțiunea lor
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
chestiune de prestigiu, dacă mă pot exprima astfel. Pentru că, mărturisesc, neam de neamul meu încă nu se atinsese de o asemenea brânză, iar eu eram primul în ordine dinastică... Seara am chemat copiii la masă și, într-un fel oarecum ceremonios, i-am anunțat că îi voi servi cu ceva special. Le-am pus câte un cub pe mijlocul farfuriei și le-am dat câteva instrucțiuni: - Nu înghițiți dintr-o dată... Lăsați să se topească pe limbă și savurați aroma, gustul și
SCHIŢE UMORISTICE (28) – BLAZON IMAGINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382709_a_384038]
-
de succes, dar Maria Șalaru desface acest mit și, iată, ea este agreată și iubită în comunitatea sa...! Bacăuanii sunt oameni calzi, blânzi, puțini dintre ei râvnitori a cuceri steaguri, dar mulți apărători și veneratori ai propriului blazon, mândri și ceremonioși în fața personalităților localnice. Așa se face că Maria Șalaru nu se poate ivi într-un spațiu public nicio secundă fără să atragă priviri admirative în orașul Bacău, al poetului îngândurat iremediabil, nici el purtător de căciuli cu pene de curcan
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
găzduiți acolo o trupă de lunetiști!”, să... ceva... orice, care să-ți arate că nu numai ție ți se pare ridicolă toată povestea. Nimic. Deschide o servietă (el era deja în clădire, dar a venit cu servieta, da?) și scoate ceremonios o hârtiuță minusculă, care, ca să save the planet, probabil, fusese ruptă cu o riglă. Pe hârtiuță scrie, în limbaj de specialitate, că... în conformitate cu articolul cutare din legea cutare... bla, bla, semnat și ștampilat, ai voie să-ți dai gaura în
Cum îţi dai o gaură-n pereţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19937_a_21262]
-
Pe hârtiuță scrie, în limbaj de specialitate, că... în conformitate cu articolul cutare din legea cutare... bla, bla, semnat și ștampilat, ai voie să-ți dai gaura în bucătărie. Îl întrebi de ce ai avut nevoie de aprobare de la MAPN, îți răspunde, la fel de ceremonios, că nu știe. Ceremonios și sec. Nu mai insiști. Tu ai cheltuit, pentru o gaură legală, un an jumate’ de nervi și 1500 de euro, în taxe și șpăgi, da’ el, săracu’, după cât de serios e, sigur o să fie împușcat
Cum îţi dai o gaură-n pereţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19937_a_21262]