100 matches
-
conferă responsabilitate alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Astfel, iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un fel de certare pentru că ajunge-i lui certare, că este nebun și fără de minte"). Totuși acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci trebuie îndrumați: "cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșală, iară tot nu se cade, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca de dobitoc sau cu tot trupul, sau de tot cu totul să fie lucru ca acela, nici o treabă și cumu-i mai grozav, și cum să nu să poată socoti să fie om, ce va ucide să nu aibă nici o certare." De altfel, nașterea unui monstru era considerată în popor de rău augur: "Povestesc oamenii unde se fac aceste semne nici de bine nu este" (M. Costin). * Vedem deci, din sumara expunere anterioară, că mare parte din bolnavii mintali se bucurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui și prin harul Lui să mă străduiesc să-I
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
a libertăților naturale. În aspirația sa spre armonie universală, deci și socială, românul înțelege dreptatea nu ca pedepsire a vinovatului, ci ca o consolare a celui păgubit, nu ca aplicare a unei pedepse, ci ca „arătare cu degetul a vinovatului”, certare a lui, aducere a lui în fața mulțimii sau ca lăsare „în plata domnului”, „să-l judece Dumnezeu”. Dreptatea se reduce în cele din urmă la o chestiune de bunăvoință a celui care o împarte și se poate cumpăra cu plocon
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
valurile pentru„pacea Sa” este arătată la intrarea în slavă prin Înviere: „Atunci nuMă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). Acele „vânturi” și „valuri”care iau liniștea omului încă din vremea păcatului strămoșesc, aufost alungate din sufletele ucenicilor: „De certarea Ta vor fugi, deglasul tunetului Tău se vor înfricoșa” (Psalm 103, 8). „Slava” prinînviere a fost urmarea ascultării ca ședere de-a dreapta: „Dreapta Tas-a preamărit întru tărie; mâna Ta dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași șicu mulțimea slavei Tale ai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pp. 227, 296. 5 Aici e poarta (PD), p. 225. 6 Ce va fi (PD), p. 220. 7 Bătrânul (PD); Gând (PD), pp. 264, 250. 8 Gând (PD), p. 250. 9 * * * (PD), p. 258. 10 Athanatos (E), p. 158. 11 Certarea filosofilor (E); Taina desăvârșirii (PD), pp. 155, 262. 12 Cel care, neștiut (PD); Trupul (PD), pp. 294, 320. 13 "Însă transparența nu e vizibilă. Vedem opacul prin intermediul transparentului, acel opac ascuns atunci când transparentul nu devenise transparent. Vedem fie praful de pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
19 "Trupul unui om curge" (Platon, Phaidon, 87 d). 20 Rug (PD), p. 259. 21 Vicleim (PD), p. 291. 22 Trupul (PD), p. 320. 23 Deasupra râului (E), p. 113. 24 Vina (E); Floare carnivoră (E), pp. 135, 150. 25 Certarea filosofilor (E); Epifania (E), pp. 157, 190. 26 Cel care, neștiut (PD), p. 293. 27 Și cum fusesem chemați (PD), p. 261. Dezgolirea este smerirea în Dumnezeu: "partea cea mai înaltă din insondabila sa profunzime răspunde coborârii supreme în profunzimea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
311). 51 Despre poezie (E), p. 147. 52 Frumusețea acestei zile (PD). "E-adânc ascuns/ și nimeni niciodată/ izvorul să-l privească" (Numim, PD, p. 325). 53 Epifania (E); Iubire, împărăteasă (E); Peisaj (PD), pp. 190, 173, 181, 300. 54 Certarea filosofilor (E); Portret din memorie (PD), pp. 157, 278. 55 Logos, izvorul (E); Portret din memorie (PD), pp. 200, 277. În acest sens, Logos-ul înseamnă rațiune (ratio), dar și relație, "tocmai deoarece funcția λόγος-ului rezidă în simplul fapt-de-a-face-ceva-să-se-vadă" (Martin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este Verbul sau Înțelepciunea lui Dumnezeu însuși" (Nicolas Malebranche, Traité de morale, Ernest Thorin Éditeur, Paris, 1882, p. 1). 56 Logos, izvorul (E); Trup (PD), pp. 200, 275. 57 Logos, izvorul (E), p. 203. 58 Numim (PD), p. 325. 59 Certarea filosofilor (E), p. 154. 60 Murim pentru a nu muri (PD), p. 245. 61 Din nou acum (PD), p. 231. 62 Deasupra râului (E); Floare carnivoră (E); Cel care, neștiut (PD); Peisaj (PD), pp. 113, 150, 293, 300. 63 Necuprinsul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâne o problemă insurmontabilă, trebuia totuși să i se găsească un fundament pozitiv. Astfel, suferința a fost de foarte devreme considerată o punere la încercare a credinței. În Pilde, această idee apare sub forma unei porunci: "Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului și nu simți scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un părinte pedepsește pe feciorul care Îi este drag!"l. Se merge până la a se evoca virtuțile înnobilatoare ale suferinței. Dar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și a apăra tot hotarul svintei mănăstiri...să n-aibă a lăsa pre nime să intre să are cu plugul sau fân să cosească,...fără de voia rugătorilor domniei meli călugărilor...Iar cine va ara sau cosi, acela om de mari certare va hi de la domniia mea. Iar cui va părea vreo strâmbătate, el să vie să stea de față cu călugării.” Dar vezi tu, dragule, că locul mănăstirii Galata din Gis nu prea era însemnat bine și atunci domnul l-a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acei să se apere. Iar pe cine vor prinde omul egumenului...cosind iarbă au de față, au pe furiș, să dea de știre aici și-ți poruncim dumitale, ago, pe unul ca acela să-l aduci și să-i dai certare ca unui călcătoriu de poroncă.” - Dacă-i vorba de certarea făcută unui „călcătoriu de poroncă”, trebuie să spun că nu era tocmai ușoară, prietene neliniștit... - Oricât de săracă era considerată mănăstirea Dancu, totuși își permitea să mai cumpere câte ceva. Una
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
egumenului...cosind iarbă au de față, au pe furiș, să dea de știre aici și-ți poruncim dumitale, ago, pe unul ca acela să-l aduci și să-i dai certare ca unui călcătoriu de poroncă.” - Dacă-i vorba de certarea făcută unui „călcătoriu de poroncă”, trebuie să spun că nu era tocmai ușoară, prietene neliniștit... - Oricât de săracă era considerată mănăstirea Dancu, totuși își permitea să mai cumpere câte ceva. Una din cumpărături este cea făcută de egumenul Ieremia la 28
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aceia să fie volnic a-i certa și a-i dezbrăca și a lua ce ar găsi la dânșii. Iar care s-ar pune împotriva domnii mele, bine să știe că se vor duce armași și vor fi de mare certare.” Imi imaginez, mărite Spirit, cum fluturau sutanele cuvioșiilor lor pe cele coclauri, în alergarea lor pentru a alunga pe cei care încălcau moșiile mănăstirii. Iată ce spune și diacul, mărite Spirit, într-un suret (copie) după „Un ispisoc gospod din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acest lucru, copiii trebuie obișnuiți de mici cu învățăturile lui Dumnezeu și, mai ales, cu deprinderea că orice faptă își are și răsplata sa: “Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului.” (Efeseni 6, 4). O vorbă din bătrâni spune că“părintele care își cruță varga, nu-și iubește copilul”. Înaintea orgoliului fiecărui părinte căruia i se pare că nu mai este pe lume copil ca al său, trebuie pusă învățătura
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Domnului este Începutul Înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă Învrednicindu-te Tainei Sintei Cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea În frica și În certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți.” (fragment din Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni)
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 32; legiuirile civile, aflate pe atunci în curs de codificare și în Moldova, și în țara Românească erau încă și mai aspre cu „răpitorii”; „certarea” răpitorilor - adică a celor ce „vor apuca de vor răpi muiarea cuiva sau de cinste de-ș vor râde de dânsa, sau vreo fată de cucoană, sau văduvă, sau călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pre fiecarii cu de-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
legiuirile civile puteau fixa intervalul cu pricina la mai puțin de douăsprezece luni) chema sancțiuni asupra femeii neascultătoare: „de spune că încă muierea carea nu împle anul cel de jale, ce să mărită de ia alt bărbat, aceaia are și certare sau pedeapsă” (îndreptarea legii, loc. cit.). Ea rămânea (și în Răsărit și în Apus) fără moștenirea ce i s-ar fi cuvenit soț. Evocând acea a treia parte ce i se cuvenea (și care ar fi bine - zice legea - să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să se retragă, amenințându-l că, în caz contrar, „s-a trimite un om [...] de le va aprinde casăle lor de acolo, și pre dânșii i-or aduce aice și s-or da pe uliță de vor fi de mare certare de la Domnia mea”. în 1781, la 13 decembrie, după judecata în Divan, Domnul hotărăște că reclamanții Radul Ciungul, Ion, Bârzeștii și cetașii lor, care cereau popei Costandin și văduvei Ioana diaconeasa stăpânirea a patru delnițe din moșia Bârzești, nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vor duce de într-acel loc unde va fi voia, de să vor mesteca trupéște...”394 - era pedepsită cu severitate (împăratul Constantin cel Mare cerea, în anul 320, ca „răpitorului de fecioore” să i se toarne plumb topit în gură): „Certarea răpitorilor iaste numai moartea; Cela ce va răpi pe vreo muiare, acela nu se va certa numai cu moartea, ce încă-ș va piarde și bucatele, că le va da judecătoriul muierii ceii răpite, de va fi muierea mireană, iară de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le va da judecătoriul muierii ceii răpite, de va fi muierea mireană, iară de va fi călugărăță, atunce-i va da judecătoriul putére să se hrănească cu venitul ce va fi de la acéle bucate în toată viața ei”395; sau: „Certarea răpitorilor iaste nu numai spre cela ce răpéște fată cucoană, ce încă și spre cela ce răpéște muiare cu bărbat, sau văduo, sau roabă sau fată de suflet, veri bogată, veri săracă, veri cinstită, veri fără cinste, tot într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spre cela ce răpéște fată cucoană, ce încă și spre cela ce răpéște muiare cu bărbat, sau văduo, sau roabă sau fată de suflet, veri bogată, veri săracă, veri cinstită, veri fără cinste, tot într-un chip și cu o certare se vor certa”396; răspunzători erau făcuți autorii - ce urmau să-și piardă și averea, „încă-ș va piiarde bucatele” -, dar și deopotrivă, sfătuitorii și complicii 397. Și Biserica era necruțătoare cu răpitorii: Canonul 27 al celui de-al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații victimei îi puteau omorî pe răpitori și pe „asociații” lor: „Părinții, frații, rudele, stăpânii muierii, toți aceștia pot să ucigă de tot pre răpitori și să n-aibă niceo certare, și încă nu numai pre răpitori, ci și pre soțiile lor și pre ceia ce le vor fi într-ajutoriu, însă numai cându-i vor găsi făcând acel lucru, ce să zice când vor răpi, iară nu altă dată”399. Nici autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
considerate și ele exprimări ale pedepselor suprafirești. în orice împrejurări, în vreme de război sau când trupele turcești treceau prin țară, ele erau însoțite de toate caracteristicile unei alterități ostile (doar Ureche spusese despre turci că „sântu de Dumnezeu lăsați certarea creștinilor...”). Și turcii și tătarii („neam silnic ce iaeste și nestăpânit” - Radu Greceanu), de pildă, sunt prădalnici („prada” fiind asociată cu distrugerea așezărilor și cu uciderea sau „robirea” locuitorilor) - „Au poruncit Sinan-pașă [...] să arză, să robească, dupre cum le ieste
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prostie (2); sesiune (2); suflet (2); supărat (2); temporară (2); urît (2); veșnică (2); pe viață (2); actual; Adi de la Vîlcea; Alex; alinare; amarnică; amăgire; amărît; amestec; angoasă; apărare; apăsare; apăsătoare; așteptare; azi; bani; bolnav; bosumflat; botos; calm; cazino; de ce?; certare; certat; certuri; chin; ciocolată; cîine; cînd; conflict; creativitate; cursuri; cuvînt; depărtare; deplină; depresii; deranj; prea des; desfătare; dezamăgit; deznădejde; dispoziție rea; rea dispoziție; dor; dușman; durată; de scurtă durată; durere de cap; enerva; eu; examen; examen picat; exces de furie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]