376 matches
-
de entuziasmul vienez față de modelele culturale, poate că s-ar fi pierdut dacă nu s-ar fi consacrat studiilor istorice și culturale, scriind despre Erasmus, Goethe, Hölderlin, Kleist, Nietzsche, Rilke, Herzl, Freud, Schnitzler, Mahler, Bruno Walter... sau Balzac, Dante, Montaigne, Chateaubriand, Sainte-Beuve, Dickens, Dostoievsky, Renan, Rodin, James Joyce... Și dacă n-ar fi trecut prin școala traducerii. „Dând curs sfatului lui Dehmel, căruia îi sunt și astăzi recunoscător, îmi foloseam timpul ca să traduc din limbi străine, ceea ce și astăzi socotesc a
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
figuri extraordinare ale culturii europene, Leibniz și Vico, amîndoi constructori ai unui antiluminism nuanțat, de sorginte pascaliană (cap.III). Alt exemplu: prăbușirea provocată de Revoluția Franceză, schimbarea mentalității europene în jurul anului 1800, transformă conservatorismul tradițional într-o ramură a liberalismului; Chateaubriand, Benjamin Constant, Alexis de Tocqueville, Goethe ori Stuart Mill, conservatori prin vocație, liberali luminați prin acțiune, au oferit baza gîndirii secolului al XlX-lea. Revoluționarismul romantic și doctrina luptei de clasă, aparent dominante în acest secol, pot fi percepute în
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
nebună de Giono și L' Amour de Marguerite Duras), trei poeme (L' Olive de du Bellay, Dieu de Victor Hugo și Moulin premier de René Chair), trei epopei (La Franciade de Ronsard, La Henriade de Voltaire și Les Martyrs de Chateaubriand), două piese de teatru (Dom Garcie de Navarre de Moliére și Héraclius de Corneille) și o scriere cu caracter autobiografic, Dialogurile lui Rousseau. Se vede bine că autorii sunt aleși din crema protipendadei literare franceze, un motiv în plus pentru
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi "paradoxalism" (moștenită
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Literaturen Mittel- und Osteuropas, concentrează în jocul de cuvinte: "Fremde Arme - arme Fremde" ("Brațe străine - străini sărmani") principalele teme prezente ca experiențe istorice ale "țiganilor": sărăcia și străinia. Cercetătorii ajung la concluzii destul de amare: dacă la autori apuseni precum Byron, Chateaubriand, Borrow, Karl May, Hugo, Gautier, Mérimée ș.a. apar figuri mândre, cu spirit eroic, în spațiul sud-est-european determinante sunt cerșetoria, sărăcia, robia. În Austria, unde însuși poetul e definit ca "țigan" ( Kugler, Lenau), iar "țiganii" sunt văzuți ca maeștri ai muzicii
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
După ce intervenise la vreun seminar, se interesa, egolatru: "V-am lăsat în limbă?" Ne lăsa. Rîdeam pînă la sufocare cînd confunda furtiv cu futil. Dar ce nu confunda Genosse? Cum chiulea mereu, îi împrumutam cursurile. Într-unul îl prescurtasem pe Chateaubriand, Chat. L-a căutat pe Chat la fișierele bibliotecii, nu l-a găsit, dar a vorbit despre Chat ca "exponent al romantismului". Pîn' la urmă, și-a luat licența cu Atributul "tare" în poezia militantă, diriguit de stilisticianul Al. Andru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din cauza editorului, distins profesor universitar. Dar nici el nu poate face minuni contra situației actuale a editurii românești, neomenește lipsită de mijloace financiare, de când Ministerul Culturii și-a revelat incapacitatea de a mai acorda subvenții. Cartea mea cuprinde eseuri felurite: Chateaubriand, Dostoievski, Prosper Mérimée, Balzac, André Gide și alții, dar și comentarii despre autori români. - Mă obsedează o întrebare căreia nu i-am găsit locul decât aici, spre finalul interviului. M-au impresionat paginile din Familia scrisă în care descriați supliciile
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
severă aplicată paradigmei literare a predecesorilor îl oferă modul de receptare a literaturii franceze. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului următor au însemnat prezența masivă, în literatura noastră, a literaturii preromantice franceze, cu deosebire prin Marmontel, Chateaubriand, Volney, Bernardin de Saint Pierre, Béranger. Prima jumătate a secolului al XIX-lea va accentua ofensiva literaturii franceze, în special prin prezența romanului popular și a vodevilului. Junimiștii se ridică împotriva ambelor tendințe. Spre exemplu, Eminescu este de părere că
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
trebuie abuzat de el." Fiindcă veni vorba: neștiind să profit de avantaj, nici n-am abuzat. Nietzsche: „Devino ceea ce ești!" Ei bine, nu ai cum! Am și frivolitatea asta, mă dau în vânt după vorbe ca următoarea, a lui Compagnon: „Chateaubriand susține monarhia așa cum frânghia îl susține pe spânzurat." Iar Julien Gracq îl numește pe Chateaubriand „omul devotat regilor, pe care-i preferă detronați". Antimodernii cer „ordine și indisciplină" scria, pare-se, Thibaudet. E greu să găsești ce nici nu cauți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
abuzat. Nietzsche: „Devino ceea ce ești!" Ei bine, nu ai cum! Am și frivolitatea asta, mă dau în vânt după vorbe ca următoarea, a lui Compagnon: „Chateaubriand susține monarhia așa cum frânghia îl susține pe spânzurat." Iar Julien Gracq îl numește pe Chateaubriand „omul devotat regilor, pe care-i preferă detronați". Antimodernii cer „ordine și indisciplină" scria, pare-se, Thibaudet. E greu să găsești ce nici nu cauți deși, în ce mă privește, altceva nu găsesc. Îmi place mie că atunci când s-au
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
întâmplările narate, în centru se află omul: membrii familiei, personajele întâlnite de-a lungul vieții, prietenii și colegii. Scrisă la încurajările lui Timothy Garton Ash, cartea reprezintă încercarea unui om care știa că va muri - în acest sens, conceptul lui Chateaubriand, „memorii de dincolo de mormânt”, e ilustrat la modul propriu - de a face bilanțul propriei vieți. E un demers în linia tradițională a recapitulărilor, a „dărilor de samă” pe care oameni de litere, artiști, politicieni sau chiar indivizi oarecare au simțit
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
În fond, cartea lui Compagnon ar fi rămas intactă în conținut dacă nu ar fi folosit niciodată termenul de antimodern, si asta fiindcă între coperțile ei găsim o minuțioasa și savuroasa radiografie a culturii franceze din ultimele două secole. De la Chateaubriand și De Maistre pînă la Thibaudet și Blanchot, de la Roland Barthes și Péguy pînă la Maritain și Bergson, de la Baudelaire și Rivarol la Flaubert și Jules Monnerot, galeria celebrităților literare e înfățișata cu nerv și cu poftă de dispută. Compagnon
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
de spus. Singurul stângaci pe care îl citează în textul de regrete e Mao. Nici de ororile revoluției culturale să nu fi auzit, la cam tot atâtea decenii distanță câte îl despart de entuziasmul stârnit de revoluția cambodgiană? Biografia lui Chateaubriand Jean-Claude Berchet a publicat recent o nouă biografie a lui Chateaubriand (1768-1848) în 1000 de pagini, apreciată de comentatori drept excep- țională. Două lucruri rețin atenția. Mai întâi, chiar faptul că scriitorul francez a traversat una dintre cele mai agitate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
regrete e Mao. Nici de ororile revoluției culturale să nu fi auzit, la cam tot atâtea decenii distanță câte îl despart de entuziasmul stârnit de revoluția cambodgiană? Biografia lui Chateaubriand Jean-Claude Berchet a publicat recent o nouă biografie a lui Chateaubriand (1768-1848) în 1000 de pagini, apreciată de comentatori drept excep- țională. Două lucruri rețin atenția. Mai întâi, chiar faptul că scriitorul francez a traversat una dintre cele mai agitate și complexe perioade din întreaga istorie a țării sale. Născut sub
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
octogenar, în anul celeilalte Revoluții, din 1848, după ce trăise Restaurația Bourbonilor. Breton de origine, provenea din părinți opuși ca fire, o mamă plină de umor și de voioșie și un tată sumbru și sever. Al doilea lucru este obiceiul lui Chateaubriand de a se zugrăvi pe sine în multe dintre personajele sale, determinându-i pe biografi să încerce să distingă între adevăr și fantasmă, între personalitatea reală a scriitorului și aceea imaginară din opere. Salafiștii tunisieni și cultura După Egipt, iată
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
aspect de mausoleu”(ibid. p.33) i se preferă „generozitatea ținuturilor de la țară” (ibid). Locurile sunt animate de imaginea celor care le-au marcat. Descrierea lor, departe de a fi gratuită, impune, cu sensibilitate și elegantă, numele unor Rousseau, Voltaire, Chateaubriand sau Musset. Acest jurnal de lectură este de fapt un jurnal al căutării de sine și întâlnirea cu Maurice Barrès, autorul trilogiei Leș Déracinés (1897), L’Appel au soldat (1900) și Leurs figures (1902) are un rol hotărâtor. Pământul natal
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
în stăpânire cetăți și întinderi, isi anexează toate aspectele naturii într-o asemenea măsură, ca zorii par să se avânte din pieptul lui Homer și clarurile de luna să emane din inima lui Byron sau din tristețea studiată a lui Chateaubriand” (ibid. p. 60). Obsesia dezrădăcinării o conduce la o perpetua căutare. În 1906, Maurice Barrès dedică Voyage de Sparte Annei de Noailles care, asemeni lui Pierre de Ronsard, își descoperă străbunii pe malurile Dunării. Poetul renascentist, Pierre de Ronsard, descendent
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
sufletul națiunii și ca tot ce atinge adâncimile, greu de exprimat. E înconjurată de case medievale cu acoperișuri ascuțite, ca o regină de către poporul său. Obișnuitele metafore sunt supărătoare, dar inevitabile: dantelă de piatră, pădure de coloane, bolți silvestre: de la Chateaubriand încoace nu mai sunt imagini vacante și catedralele nu s-au schimbat. Armonia gravă a țâșnirii spre care havuzul pietrificat este un miracol - mărturia unei plenitudini, al unei tensiuni creatoare aproape supraomenești. Fluviile de sunete din toate clopotele revărsându-se
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
ani. Istoria lui Thibaudet constituie cea mai bună dovadă că astfel de cărți sunt, ieri, ca și azi, absolut necesare în orice cultură. Un exemplu lămuritor este chiar acela furnizat de primul capitol: „Generația de la 1789”. Este generația lui Napoleon, Chateaubriand și Madame de Staël. Cei mai de seamă scriitori se află în emigrație. Publicul e cu totul altul decât înainte. Literatura dominantă este aceea populară și revoluționară, lipsită de valoare. Noul public nu mai citește cărți, ci jurnale. Jurnalismul de
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
viață, conștiinciozitate în studii, nu există aproape deloc. Preocupările? Păi nu prea au, mai niște cumpărături la "Meli Melo", mai o nevoie de un costum de baie. Nici cultura nu prea pare a le preocupa, pînă la o discuție despre Chateaubriand, care pică puțin din cer, pe fundalul de care vorbeam înainte. Iar se frizează un pic limitele plauzibilității, mă îndoiesc că această generație are habar de Chateaubriand. Nu că ar fi incultă, din contră, dar nici interesată de această zonă
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
Nici cultura nu prea pare a le preocupa, pînă la o discuție despre Chateaubriand, care pică puțin din cer, pe fundalul de care vorbeam înainte. Iar se frizează un pic limitele plauzibilității, mă îndoiesc că această generație are habar de Chateaubriand. Nu că ar fi incultă, din contră, dar nici interesată de această zonă a culturii. Nici mediul familial nu le prea determină, părinții subzistînd în special în zona obligațiilor sociale. Iar chestia care chiar m-a surprins post factum (vizionare
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
ajustase și făcuse ,corecturi interesante" manuscrisului original (pe care Pierre Klossowski îl apreciase încă din 1969 drept ,vertiginos"). însoțit de o prefață (în care compară ,descoperirea" după 36 de ani a propriei sale scrieri cu aceea pe care o făcuse Chateaubriand cînd, obligat să părăsească Londra în 1800, lasă acolo un cufăr de manuscrise pe care le recuperează abia după 30 de ani), romanul Salomé devine și el una din senzațiile toamnei literare franceze. Autorul ,lenevit" (sau poate doar victimă a
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
care i se va împotrivi, refugiindu-se tocmai în locul pe cale de a-și pierde "geniul", îsi va demonstra prin aceasta adeziunea la modernitate. Îi vom găsi astfel printre antimodernii lui Compagnon alături de Joseph de Maistre și de Roland Barthes, pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de "antimodern". Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat în anii '40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi "paradoxalism" (moștenită
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]