378 matches
-
totul trecea ca și înainte prin flacăra ironiei lui necruțătoare, reviste de literatură, poeți, romancieri, critici literari din orașul nostru, dar și din capitală. Ne întîlneam tot la acea braserie și ne servea tot domnul Jenică, iar el înfuleca același chateaubriand și sorbea același număr de filtre care îl făceau la un anumit moment să înceapă să bâțâie din picior, în ciuda faptului că noua lui soție i le număra, acele filtre, cu reproș, că a băut nu știu câte și că îi ajunge
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spre colțul plușat, unde altădată se rostiseră atâtea cuvinte mari în beția anilor moi foarte tineri, unde un prieten băuse atâtea filtre, un număr impresionant de sticle de bere și înghițise atâtea halci de carne crudă, cum îi plăcuse lui Chateaubriand... " Cel mai interesant tip din orașul nostru, un fel de copil teribil al Ardealului", continuai eu, tușind din când în când, să-mi reprim emoția care îmi altera respirația... Emoție nedorită, străină de voința mea, dar nu și de bătăile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pahar, santé!" Ea nu înțelese în prima clipă, apoi tresări, ciocnirăm, santé, zise și ea. Se vedea că nu-i place, își înmuie doar buzele, o întrebai dacă preferă un vin, protestă, nu, nu... Și începui, după ce mi se aduse chateaubriand-ul să-i vorbesc despre fostul meu prieten... " De ce nu mă ascultă?", mă întrebai. Da, mă întrerupse deodată, ași zice cu brutalitate, îl cunosc, mi-a fost profesor... Vă cunosc și pe dumneavoastră, domnule Petrini, și cunosc și braseria asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
purifice prima noțiune, eliminând orice asociere cu clișeele tropicale sau coloniale (palmieri, cămile, caschete coloniale, hamacuri etc.), și, practicând o critică uneori destul de severă la adresa scriitorilor care au abordat, mai de aproape sau mai de departe, această noțiune (printre care Chateaubriand, Loti, Claudel), Își enunță propria concepție: „Să fie bine Înțeles, eu Înțeleg prin aceasta un singur lucru, Însă un lucru imens: sentimentul pe care ni-l inspiră Diferitul” (Segalen, 1986, p. 63). Astfel, Exotismul devine În același timp un principiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și cultura arabă o exercitaseră asupra Occidentului În Evul Mediu, descoperirea Lumii Noi și relatările călătorilor au dat naștere unei imagini idealizate a tărâmurilor Îndepărtate ă naivul canibal al lui Montaigne, persanullui Montesquieu, huronul lui Voltaire, indianul Natchez al lui Chateaubriand ă, În vreme ce Încărcăturile de porțelanuri și mătăsuri soseau din Extremul Orient și erau imitate În Europa. Manufacturile de tapiserie franceze și pictura secolului al XVIII-lea amplifică moda chinezăriilor și a „maimuțărelilor”, Înainte ca secolul al XIX-lea, În timpul erei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și au deschis drumurile spre liberalismul modern, redescoperit în 1989 de către estici. În unele țări vest- sau est-europene (din 1881 România, sincronizată cu balcanicii), liberalii au ales monarhia constituțională. Din punct de vedere ideologico-artistic, politicianul și diplomatul romantic francez F.R. Chateaubriand (1799-1850) a reinventat termenul de modernitate, caracterizată prin lupta dintre "nou" și "vechi". Sugestivă și pentru filosofie rămâne observația lui Ch. Baudelaire (1821-1867), conform căreia arta modernă nu redă numai fugitivul și tranzitoriul, ci și eternul și imuabilul. Adesea, modernitatea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
236, 249, 279-280, 305, 309, 347 Ceahlău / 60, 166 Ceaușescu N. / 160, 259, 261, 309, 323 Cecenia / 16, 131, 280, 314 Cehoslovacia / 49, 63, 160, 233, 234, 249, 301 Centrul Europei / 31, 62, 221, 302, 311, 329 centrul lumii / 67 Chateaubriand F. R. / 50 Chesarie / 50 Childe G. / 171-172, 350 China / 21, 25, 58, 63, 68, 73, 84, 97, 101, 130, 219, 225, 229, 233, 239, 248, 250, 272, 309 Chirico de / 53 Chiril și Metodiu / 81 Churchill W. / 46 cicluri regresive
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
P. Negulescu, Nicolae Bagdasar, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Mircea Florian etc. De o similară interdicție erau atinse și o seamă de personalități ale culturii universale: Platon, Pindar, Plotin, Leibniz, Spinoza, Kant, Dante, Petrarca, Tasso, Pascal, Milton, La Rochefoucauld, Hölderlin, Novalis, Chateaubriand, Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, Bergson, Husserl, Spengler, Heidegger, Sartre, Edgar Poe, Sainte-Beuve, Baudelaire, Mallarmé, Paul Claudel, Apollinaire, Rilke, Paul Valéry, Albert Thibaudet, Benedetto Croce, Pirandello, Ungaretti, André Gide, André Breton ș.a. Extrem de puțini scriitori de peste hotare aveau drept de circulație, cu
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
Atracția principala va fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ca apoi să nege că i-a găsit. De unde atâta obsesie a Metodei? Metoda servea pentru a găsi soluția misterului care Începea să-i fascineze deja pe toți inițiații din Europa... Și cine ridicase În slăvi magia goticului? René de Chateaubriand. Și cine scrisese, pe timpul lui Bacon, Steps to the Temple? Richard Crashaw. Și unde-i mai pui pe Ranieri de’ Calzabigi, pe René Char, pe Raymond Chandler? Și pe Rick din Casablanca? 86 Această știință, care nu s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Înlocuirea lor cu metrul, populația a continuat să folosească sistemul anterior, deseori Însemnând pe metrul nou vechile măsuri. În 1828, noile unități de măsură țineau Încă mai degrabă de le pays légal decât de le pays réel. După cum observa Chateaubriand: „Nu-ți face probleme dacă auzi pe cineva că vorbește nu de arpentes, toises și pieds, ci de hectare, metri și centimetri: respectivul e prefect”. Proprietatea funciară: practicile locale și simplificarea fiscală Veniturile statului modern timpuriu proveneau În primul rând
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de sinteză. „Spațialitatea” și „axa temporală” sunt considerate referințe estetice dominante pentru arta scriitorului francez dintre 1800 și 1900. Argumentele, selectate cu discernământ și cu fervoare analitică, au în vedere scriitori care au conferit personalitate secolului al XIX-lea francez: Chateaubriand, Victor Hugo, Alfred de Musset, Balzac, Stendhal, Gustave Flaubert și Émile Zola. Alături de exactitatea comentariului și de soliditatea construcției, pe care bogăția aparatului critic nu o sufocă, aceste contribuții se disting prin fluența și eleganța discursului. SCRIERI: Julien Green, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
Lupașcu afirmă că Dumnezeu e afectivitate. La postmoderniști iubirea e parodie. Nu și la Cezar Ivănescu care accede la izvoarele primordiale ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum, de pildă, în Levantul cărtărescian. Cezar Ivănescu crede, ca altădată Chateaubriand (care vorbea de géniesmères), că matricializarea canonului literar nu se datorează teoreticienilor, ci geniilor. Ca și Paul Goma, pentru care textualismul nu-i altceva decât textilism, Cezar Ivănescu manifestă o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reflectă în observații, interpretări, comparații, analize, polemici, atitudine... Unele însemnări incizează acut ca atingerea unei șfichiuiri, în timp ce altele îmbracă dimensiunea unui articol de sine stătător. Iată scurtissime: "1112. N.N. Beldiceanu un plângăreț fatalmente minor."; "1289. Nu-mi place stilul lui Chateaubriand. Pare prolix în cărți atât de scurte!"; "1161. Mă întorc cu bucurie la Ibrăileanu și Ralea. Înseamnă că sunt mai mult decât critici literari."; "6857. O dezamăgire Sainte-Beuve. Mi se pare sub nivelul lui Taine, deși dezinvolt și bine informat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
René mort îl creează pe René viu, încă o dată. Întâlnirea mea cu René crease o nouă viață cu calitățile mercurului și ale sulfului, deci o nouă, adâncă suferință, diferită de tot ce trăisem până atunci. Exact ca în cuvintele lui Chateaubriand: „Omul nu are una și aceeași viață. El are mai multe vieți, una după alta, și asta e rădăcina nefericirii lui”. Într-o bună zi, într-o scurtă revenire la București, după prima noastră întâlnire, René a scos deodată o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mizerie? Câștigă mai puțin decât femeia mea de serviciu. E normal ca la școlile publice să ajungă toți faliții. Eu am Înscris fetele la Nazzareno - o școală privată Îți dă mai multe garanții, nici nu se poate compara. Alta, mieunând: — Chateaubriand e mai frecventat, școlile italiene ar trebui evitate. Corul intona: Perché so come sono infatti chiedo/ perdono. În sfârșit, Antonio o recunoscu pe doamna Fioravanti, așezată pe marginea fotoliului, cu spatele drept, de parcă i-ar fi Înfipt cineva o mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Tott și, de Walter Scott, Vie de Napoleon Buonaparte. În aceleași arhive, fondul Secretariat de Stat, dosar 1637 din anul 1847, lista de cărți supuse cenzurii de către librarul F. Bell care se aproviziona de la Bruxelles și Leipzig cuprinde pe Chateaubriand, Vigny, Lamartine, Dumas și Balzac, pe Goethe, Schiller, Uhland și istoricul Schlosser în traducere franceză. • Auguste Boppe, Les peintres du Bosphore au XVIIIe siècle, Paris, 1989. • „C’est ici que finit véritablement l’Europe, car les moeurs et les usages
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Paul 51, 81, 85, 96, 145, 146, 166. Cerrinii 477. Certan, E. E. 282. Cetățeanu, Ion 444, 449. Cetățeanu, Ștefan 434. Cezar, v. Iulius ~. Chamberlain, Neville 338, 343. Charles-Joseph, prinț de Ligne 90, 92. Charles-Picard, G. 471. Charmant, Oszkár 306. Chateaubriand 153. Chaunu, Pierre 109. Chelcu, Cătălina 107. Chelcu, Marius 73. Cherdivarenco, Alexandru 403. Chevallier, R. 16. Chilendarski, Paisij 47. Chircă, Haralambie 118, 120. Chiriac, dascăl 131. Chiril (Constantin) 45. Chirițescu-Arva, M. 251. Chirtoacă, Pavel 263, 268. Chișcă, E. 482. Chitoiu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au luat drept un exemplu viu de moarte prin alienare-moarte prematură în plin geniu orbitor [Alvarez 1972]. Tinerețea și poezia și moartea deveneau sinonime, fiecare dintre acestea fiind glorificate în scrierile lui Novalis și Jean Paul în Germania, René de Chateaubriand și Alphonse de Lamartine în Franța, și John Keats și Percy Bysshe Shelley în Anglia. Keats a murit în 1821 la vîrsta de 25 de ani, Shelley în anul următor la 29 de ani, iar Lord Byron, doi ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
persevereze, și N. Batzaria, căruia i se cere să trimită articole privitoare la obiceiurile și datinile populare ale românilor din sudul Dunării. Din Béranger traduce N. Burlănescu-Alin (Lauda beției), mai apar transpuneri nesemnate din Edmond și Jules de Goncourt (Calinot), Chateaubriand (fragmente din Martirii) și Grillparzer (Valurile mării și ale iubirii). R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289259_a_290588]
-
cu toate pedantele mofturi, atât în perisabile, ale unor literați francezi, dintre care unii neagă pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale neputinței! A-l citi pe Iorga este una dintre cele mai vertiginoase exaltări ale minții, iar surprizele pe care le rezervă sunt în proporția unei opere greu de parcurs în întregime. Uităm astăzi că marea literatură nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unilaterale și absolute se confirmă (epuizându-se, bineînțeles) liberul arbitru al insului. Cât de exaltante trebuie să fi fost asemenea opțiuni totale, cât de clare consecințele lor în praxis-ul cotidian și cât sens trebuie să fi conferit ele existenței! Chateaubriand spune într-un loc din Mémoires d’outre-tombe acest superb adevăr, demn de revendicările autorului: les gens prudents trouvent de l’imprudence dans ceux qui cèdent à l’honneur. Sub pretextul, îndeobște rentabil, dar nu totdeauna, al unei rațiuni utilitare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mare la Versailles a renunțat la locul său protocolar (la care ținea așa de mult) pentru a se amesteca în public, de unde-l putea observa în toată libertatea pe impresionantul vizitator: precumpănea în el martorul, adică memorialistul, adică artistul. Iar Chateaubriand, cu toată ilustra lui vanitate și egocentrismul lui de pomină, a dat în Mémoires d’outre-tombe o suită prodigioasă de observații lucide și de viziuni amețitor de precise ale realității, reprezentată prin excepționala putere a unei imaginații obiective. În câte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Un adevărat prozator trebuie să aibă stil. Asta nu înseamnă a „face stil” (e chiar contrariul). Stilul este expresia adecvată a spiritului și nu are nimic comun cu înfrumusețarea. Am observat că marii prozatori clasici francezi, Pascal, Bossuet, Retz sau Chateaubriand, de pildă, nu se opreau să-și șlefuiască frazele, de multe ori pline de „qui” și de „que” sau de alte scorii ce se puteau înlătura sau reduce în câteva minute, ci mergeau mai departe la ceea ce aveau de spus
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Stoicilor, un eudemonism. Atitudinea aceasta e, de la romantici încoace, destul de depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită din apetiturile compensatorii ale insatisfacției. Ea e discernabilă și accesibilă în cotidian
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]