109 matches
-
opistosoma cea mai mare parte par să reglementeze volumul și presiunea internă a fluidului din corpului. Sistemul nervos reprezintă o masă celulară nervoasă, centralizată în jurul esofagului. Partea superioară a esofagului (syncerebrum) constă din protocerebron (inervează ochii), deutocerebron și tritocerebron (inervează chelicerele). Nervii pedipalpilor, membrelor locomotoare și opistosomei pleacă de la regiunea subesofagiană a masei nervoase. <br> "Organele de simț". Opilionii au doar doi ochi simpli situați median pe prosomă. Multe specii care locuiesc în sol sau în peșteri au ochi reduși sau
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
mediului ambiant. Spre deosebire de majoritatea celorlalte arahnide, opilionii nu au un stomac aspirator sau un mecanism de filtrare a hranei, ei ingeră particule mici de alimente solide. Acest mod de nutriție îi face vulnerabili la paraziți interne. Hrana este fărămițată de chelicere și articolele bazale a pedipalpilor și primei perechi de picioare.<br> Opilionii sunt, în majoritate, arahnide nocturne și colorate în nuanțe de maro, deși există un număr de specii diurne, care au modele în galben, verde, negru, roșu etc. <br
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este înconjurat de coxele picioarelor. Ochii, în număr de 4, sunt amplasați dorsal pe prosomă
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este înconjurat de coxele picioarelor. Ochii, în număr de 4, sunt amplasați dorsal pe prosomă, anterior ochilor se găsește un organ suplimentar, probabil funcționând ca un chemoreceptor. Chelicerele și primele patru perechi de picioare prezintă pe ultimul articol clește folosiți la reținerea și mărunțirea hranii. Excepție fac prima pereche de picioare la masculi, care sunt utilizate pentru a ține femela în timpul acuplarii. Marginile coxelor sunt zimțate fiind implicați
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
aspect, formă", datorită faptului că acești păianjeni sunt păroși asemenea unor șoricei mici. Aproape toate speciile de au opt ochi, cu toate acestea există unele specii cu 3 perechi de ochi ("Masteria lewisi"). Glande veninoase se află în întregime în cadrul chelicerelor. Chelicerele și colții sunt mari și puternici. Membrii acestui infraordin pot ucide chiar și păsări, pești mici, reptilii, rozătoare etc. Cel mai mare păianjen din lume este - "Theraphosa blondi" are o lungime de 30 cm. Spre deosebire de Araneomorphae, care mor după
Mygalomorphae () [Corola-website/Science/318112_a_319441]
-
formă", datorită faptului că acești păianjeni sunt păroși asemenea unor șoricei mici. Aproape toate speciile de au opt ochi, cu toate acestea există unele specii cu 3 perechi de ochi ("Masteria lewisi"). Glande veninoase se află în întregime în cadrul chelicerelor. Chelicerele și colții sunt mari și puternici. Membrii acestui infraordin pot ucide chiar și păsări, pești mici, reptilii, rozătoare etc. Cel mai mare păianjen din lume este - "Theraphosa blondi" are o lungime de 30 cm. Spre deosebire de Araneomorphae, care mor după aproximativ
Mygalomorphae () [Corola-website/Science/318112_a_319441]
-
El este acoperit cu o cuticulă puternic chitinizată. Pe prosomă sunt situați o pereche de ochi mediani și 2 perechi a câte 3 ochi mai mici laterali. Pedipalpii sunt mari și posedă țepi, fiind adaptați împreună cu chelicerile la apucarea prăzii. Chelicerele sunt relativ scurte, cu o ghiară pe ultimul articol. A treia pereche de membre (numite și prehensile) sunt modificate având rol tactil. Ele sunt foarte subțiri și la extindere au o lungime mult mai mare decât lungimea corpului. Alungirea lor
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
median între coxele celei de a treia perechi de picioare. Și în sfârșit al patrulea este, de forma trapezoidala, este localizat între coxele celei de a patra perechi de pcioare. Prosoma poartă 6 perechi de apendice: câte două perechi de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de membre locomotoare (prima fiind adaptată pentru repcepția tactila ). Chelicerele sunt mici, formate din două articole și în mare parte ascunse de pedipalpii masive, de aceea este foarte dificil să-i vedem. Aticolul bazal prezintă
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
este, de forma trapezoidala, este localizat între coxele celei de a patra perechi de pcioare. Prosoma poartă 6 perechi de apendice: câte două perechi de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de membre locomotoare (prima fiind adaptată pentru repcepția tactila ). Chelicerele sunt mici, formate din două articole și în mare parte ascunse de pedipalpii masive, de aceea este foarte dificil să-i vedem. Aticolul bazal prezintă o excrescența anterioară cu doi dinți la vârf. Articolul terminal este mobil și în formă
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
clește. Pedipalpii sunt neobișnuți de masivi, mai lungi decât prosoma. Ei sunt copuși din 6 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie și tars. Articolele pediaplpilor sunt înzestrate cu zimțuri. Coxele au excrscețe ascuțite implicte, în special, în fărâmițarea hranei. Atât chelicerele, cât și pediaplapii prticipă la apucarea, ruperea și fărâmițarea prăzii. Articolele bazale ale chelicerelor și pedipalpilor, cât și labrum-ul (buza superioară) alcătuiesc cavitatea prebucală, numită atriumul bucal. Membrele locomotoare, picioarele, sunt alcătuite din 7 articole: coxa, trohanter, femur, patelă
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
6 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie și tars. Articolele pediaplpilor sunt înzestrate cu zimțuri. Coxele au excrscețe ascuțite implicte, în special, în fărâmițarea hranei. Atât chelicerele, cât și pediaplapii prticipă la apucarea, ruperea și fărâmițarea prăzii. Articolele bazale ale chelicerelor și pedipalpilor, cât și labrum-ul (buza superioară) alcătuiesc cavitatea prebucală, numită atriumul bucal. Membrele locomotoare, picioarele, sunt alcătuite din 7 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibie, bazitars și tarsului, plus și câte o gheara tarsală. Prima pereche cuprinde doar
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
sau două omatide pe degmentul anal. Funcția lor este necunoscută, însă se știe cu nu recepționează lumină. Sistemul nervos este reprezentat de un creier dorsal, masa ganglionara subesofagiană și lanțul nervos ventral. Protcerebronul, o regiune a creierului, inervează ochii, tritocerebronul chelicerele, iar masă ganglionara - pedipalpii și picioarele. Lanțul nervos este alcătuit din 8 ganglioni. Sistemul circulator de tip deschis, nu se deosebește de modelul arahnidelor pulmonate. Inima poate fi situată doar la nivelul opistosomei sau poate să se extindă și în
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
mare parte, dieta lor constă din insecte și miriapode, dar uneori prind și viermi sau melci. Speciile mai mari, ca cele din genul "Mastigoproctus" sunt capabile să vâneze unele vertebrate mici, de exemplu amfibieni. Ei apucă parada cu pedipalpii și chelicerele, apoi o sfâșie și o fărâmițează ducând cîte o particulă la gură. Dar, telifonidele nu înghit hrană solidă, ci o lichifiază preventin cu sucuri digestive. în regiunile unde locuisc au o importanță în reglarea efectivului de gândaci și greieri. În
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
de acest amestic. Indivizii mai mari pulverizează substanțele până la distanță de 30 cm. Dimorfismul sexual este slab evidențiat. Împerecherea începe cu un dans nupțial care poate dura de la 10 ore până la câteva zile. Masculul ține picioarele anteniforme ale femelei cu chelicerele și pedipalpii și se mișc în urmă, pana cand femelă nu-și va ridica opistosoma. Masculii depun un spermatofor pe substrat și cu ajutorul unei formațiuni ale pedipalpilor îl introduce în orificiul genital femel. Femelele sapă o vizuina și depun până la
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
Numele familiei (cât și a genului "Phalangium") provine de la un cuvânt din limba greacă - phalangion, adică "cosaș". Picioare au în lungime 10 cm, iar corpul nu mai mult de 1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
opistosoma nesegmentată. De obicei, pedipalpii sunt mai subțiri și mai scurți. Organele filiere se găsesc pe partea ventral-posterioară a opistosomei. Sistemul nervos este în totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
Sistemul nervos este în totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde cele mai mari specii de păianjeni, de exemplu "Theraphosa blondi". Sunt răspândiți în zona tropicală, în România se întâlnește specia
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde cele mai mari specii de păianjeni, de exemplu "Theraphosa blondi". Sunt răspândiți în zona tropicală, în România se întâlnește specia "Atypus affinis", familia Atypidae
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde cele mai mari specii de păianjeni, de exemplu "Theraphosa blondi". Sunt răspândiți în zona tropicală, în România se întâlnește specia "Atypus affinis", familia Atypidae. Este infraordinul cel mai bogat în specii. Chelicerele păianjenilor araneomorfi sunt orientate în jos, însă colții sunt direcționați opus, unul spre celălat. Sistemul respirator este alcătuit din plămâni și trahei. Sunt și familii cu respirație exclusiv traheală (Caponiidae). Tabelul include numai speciile identificate la moment. Familiile care conțin
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
Atenție vezi: Jumătate din păianjenii întâlniți în fiecare zi posedă chelicere suficient de puternice pentru a străpunge pielea umană. Aproximativ 98-99% din mușcăturile înregistrate pot fi considerate inofensive sau puțin periculoase. Însă majoritatea păianjenilor au glande veninose, conținutul cărora sunt eliminate în timpul mușcăturii. În unele cazuri mușcăturile sunt urmate de intoxicarea
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
sau virusuri (cum ar fi virusul Nilului de Vest). Numai trei genuri de păianjeni sunt cunoscute ca neveninoase, complet lipsit de glande de venin: "Philoponella, Uloborus" (fam. Uloboridae), "Holarchaea" (fam. Holarchaeidae) și un gen din fam. Liphistiidae. Totuși, ei prezintă chelicere capabile să penetreze pielea, provocând dureri. Nu toate mușcăturile sunt însoțite de injectarea veninului și nu fiecarei specie are venin ce poate duce la deces. Cosecințele mușcăturii depind de specie, cantitatea de venin injectată, vârsta persoanei, starea sănătății ei etc.
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
cunoscuți datorită imatației furnicilor. De obicei, membrii acestui gen sunt numiți păianjeni furnici, deși există mulți alte păianjeni care imită foarte bine furnicile. Numele genului provine de la cuvintele grecești "myrmex" - furnica și "arachne" - păianjen. Prosoma este alungită, la fel și chelicerele sunt alungite și îngroșate. Partea posterioară a prosomei este îngustată, având aspect de talie. Uneori îngustarea poate fi pe partea anterioară a opistosomii. Culoarea corpului variază de la negru la galben, în funcție de ce fel de specie imită păianjenul. La o specie
Myrmarachne () [Corola-website/Science/319776_a_321105]
-
este un gen de păianjeni migalomorfi. Lungimea femelelor este cuprinsă între 7 - 21 mm, sunt de culoare roșietică sau maronie închisă. Masculii nu depășește 12 mm și mai închis la culoare. Ei au chelicere cu colți lungi și subțiri. Regiunea de articulare a chelicerelor cu corpul este mai proeminentă decât restul prosomei. Masculii din acest gen se pot distinge de cei din genul "Sphodros" prin crestele marginale ale sternului, iar femelele prin epiginul alcătuit
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
de păianjeni migalomorfi. Lungimea femelelor este cuprinsă între 7 - 21 mm, sunt de culoare roșietică sau maronie închisă. Masculii nu depășește 12 mm și mai închis la culoare. Ei au chelicere cu colți lungi și subțiri. Regiunea de articulare a chelicerelor cu corpul este mai proeminentă decât restul prosomei. Masculii din acest gen se pot distinge de cei din genul "Sphodros" prin crestele marginale ale sternului, iar femelele prin epiginul alcătuit din două plăci de puternic chitinizate. Păianjenii construiesc un tub
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
construiesc un tub cu înălțimrea de 20 cm, dintre care 8 sunt în subteran. Păianjenul își așteaptă prada în partea inferioară a tubul. Atingerea tubulzui de către vreo insectă provoca oscilații. Păianjeniul, simțând vibrațiile, străpunge pereții tubului și mușc victima cu chelicerele. Prada este adusă în interior unde este mâncată. Țăranii din sudul Munților Carpați folosesc mătasea tuburilor construite de păianjenii Atypus pentru a acoperi rănile. Datorită proprietâților antiseptice, mătasea facilitează vindecarea și chiar regnerarea pielei. Speciile genului se găsesc în Eurasia
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]