196 matches
-
din noapte. Europa micilor afaceri, a micului bacșiș (Bă, copii, dacă nu dați câte 5 euro de căciulă, vă caută vameșii ăia și-n cur, spune șoferul cu o voce paternă) indispensabil trecerii oricărei frontiere de la Est de Viena. Europa chiștoacelor de țigări din vama Nădlac, de toate culorile, proveniențele și aromele, strivite îndelung sub talpa pantofului de călători arși de dorul de casă. Am impresia că toate aceste lucruri pot fi transformate, fără prea mult efort, în poezie. Realitatea nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
umbli, să scrii, să ai creion sau stilou; n-aveai voie să coși, să ai ac... Ce, ăstea-s povești! Dar bineînțeles se mai găsea la noi câte un bețișor, câte un ac, că Întotdeauna eram prevăzători. Și care mai aveau chiștoace, aveam „neagra” ascunsă la lumina de deasupra ușii și băgată de dedesubt așa... Ce era „neagra”? Un nasture cu ață, cu care poate te jucai când erai copil. Se Învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la discuții cu doctorii care intrau În saloane la noi și făceam șuetă anticomunistă, bineînțeles. Era un colectiv foarte apropiat și strâns. Ne ajutau cu tot ce puteau și ei. Aicea fumam Între noi... Inconștiență... Prieteni de-ai noștri fumau chiștoacele printre uși, de la hepatici... Îți dai seama, că puteai să iei hepatită oricând? Dar nu s-a Întâmplat... La viața de acolo, pot să spun, erai oricând expus să te Îmbolnăvești... Erau situații când ți-era sete și n-aveai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îi dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît s-o fumeze pînă la filtru. Se mai duceau la păcănele și la alte jocuri de noroc. Se luau de fetele care treceau pe lîngă ei și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se flutura prin preajmă comunitarul, ascundeau sticla în tufișul din apropiere. Cînd era comunitarul pe care-l cunoșteau, îl dădeau și lui o gură de băutură. Dacă rămîneau fără țigări, colectau chiștoace pe care le aruncau ăia care nu prețuiau îndeajuns țigara încît să s-o fumeze pînă la filtru. Se mai duceau la păcănele și la alte jocuri de noroc. Se luau de fetele care treceau pe lîngă ei și care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
buze. Gîtuindu-și strigătul de durere. Radu era foarte bucuros că nu era ghicit. I-a dat un chiștoc găsit pe stradă și a rîs cînd pe Cornel l-a apucat tusea. Au urmat și altele. Cornel scotocea prin scrumiere după chiștoace bune pentru Radu. La televizor a fost un caz cu doi băieți, dintre care unul l-a obligat pe celălalt să poarte zgardă și s-o facă pe cîinele, lătrînd în patru labe. A filmat totul și așa s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
altă parte, emoționată de vederea casetelor ei - succesele Loredanei Berté, Diana Ross, Celentano, Antonella Ruggiero - Încă pe bordul mașinii. Pe parbriz stăruia abțibildul lipit cu ani În urmă de Valentina: MAKE LOVE NOT WAR. În Tipo plutea un miros de chiștoace vechi și de sex. Emma rămase uimită, căci nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi un progres Încurajator. Când Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acesta, care cântărea cel puțin un chintal, trebuia să adăpostească o plantă de merișor, care Însă era de mult timp trecută În neființă. Un câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
valijoara șic și s-a uns cu o cremă specială. N-au trecut douăzeci de secunde și i-au crescut o pereche de aripi mari, de toată frumusețea. Apoi s-a urcat pe pervazul ferestrei cu atenție, ferindu-se de chiștoacele strivite unul lângă altul, și și-a luat zborul către planeta sa îndepărtată. Bineînțeles, și-a luat și valijoara cu ea. Și-o fi pus-o pe sub vreo aripă pe undeva. Simțeam nevoia să râd. Să-i strivesc amintirea. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
rândurile acelui public, am luat o carte și am început să citesc. Deși de-abia m-am uitat în direcția lor în timpul acelui prânz, am auzit întruna râsul lor. Când m-am ridicat să plec, în scrumiera mea erau cinci chiștoace, iar eu mă simțeam mizerabil. Pentru a putea transmite efectul pe care episodul l-a avut asupra mea, trebuie să explic cum, cu câțiva ani în urmă, am primit o lovitură serioasă când prietena mea Jennifer Dodd a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
șotron, dar atenția îmi este atrasă și de alte manifestări ale lipsei de educație elementară și de bun simț. Peste tot, pe trotuar și pe spațiul verde (care ar trebui să aibă iarbă și flori, dar nu are) sunt semănate chiștoace și ambalaje de la țigări, bilete de la mijloacele de transport în comun, hârtii de tot felul, capace și sticle de la sucuri, deși coșurile pentru gunoi, vopsite cu o culoare care te invită să le folosești, se află la tot pasul. Încercând
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
acest timp, se presupune că te distrezi, că ești relaxat. Oricât de puțin i-ar chinui lipsa de nicotină, toți fumătorii vor fuma țigară de la țigară în timpul jocului de cărți - chiar și fumătorii ocazionali. Scrumierele se vor umple imediat de chiștoace. Deasupra jucătorilor va pluti un fum să-l tai cu cuțitul. Presupunând că l-ai bate pe umăr pe oricare din fumătorii prezenți și l-ai întreba dacă savurează țigara, răspunsul ar fi: „îți bați joc de mine?!" Se întâmplă
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
cumplit i-o inoculează fumătorului. Țigările nu te ajută când ești în societate - dimpotrivă. Nu e nici o bucurie să te străduiești să ții paharul într-o mână și țigara în cealaltă, să te ocupi de scrumieră și să faci dispărute chiștoacele, să nu sufli fumul în nasul persoanei cu care stai de vorbă, să te întrebi dacă ceilalți îți simt mirosul gurii sau îți observă dinții pătați. Nu numai că nu renunți la nimic, dar ai de câștigat lucruri minunate. Când
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
în casa unui prieten sau a unui necunoscut și să-și scoată cu nonșalanță pachetul de țigări. în ziua de azi, când pășește într-o casă, bietul fumător va inspecta locul, căutând cu disperare o scrumieră în care să fie chiștoace. Dacă nu există scrumieră, va încerca de obicei să amâne momentul țigării, iar dacă nu poate va cere permisiunea gazdelor, riscând să i se răspundă: „Fumează dacă vrei neapărat" sau „Te rugăm să n-o faci, mirosul nu se duce
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
fuma, pe urmă furișatul în garaj ca să trag niște fumuri, cele zece minute de tremurat în frig, întrebându-mă ce plăcere e asta. Frica de a fi prins asupra faptei. O să descopere nevastă-mea unde am ascuns țigările, bricheta și chiștoacele? Ușurarea de a reveni în casă fără să fi fost descoperit, apoi teama că va simți mirosul țigării în respirația și în hainele mele. Cu cât riscam mai mult - certitudinea că mai devreme sau mai târziu mă va descoperi. Umilința
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
maldărul lui de bulendre pe care le păzea cu sfințenie. Dacă se întîmpla să rătăcească vreuna, își pierdea clienții. Nu-i rămînea decît să se mulțumească cu castronul zilnic și să fumeze penale îngrozitor de puturoase, țigări răsucite în ziar din chiștoacele aruncate de alții sau făcute din paiele scoase din saltele."122 Această clasă socială a sclavilor nu este uniformă precum s-ar putea crede. Ea este, la rîndul ei, structurată puternic. Principalul criteriu este cel al excluderii, al repulsiei: față de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se află ceva la școală iese mare tam-tam-se cheamă părinții, careu, scăderea notei la purtare dar fără finalitate. (elev, 17 ani, liceu vocațional). Mă feresc că, dacă mă vede diriginta, mă pune să fac muncă în folosul comunității, să strâng chiștoace de pe jos (elev, 17 ani, liceu tehnic). Exmatriculați, ca mine, sau mutați la altă școală și au rezolvat problema, dar la școală tot se fumează. (elev, 19 ani, grup școlar). Profesorii nu-ți fac nimic. Mai rău cu gardienii că
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
îmi amintesc, de asemenea foarte bine. Stiam că țigările sunt foarte importante pentru deținuți. Max Bănuș amintește în cartea sa că atunci când au apărut primele țigări au fost scene incredibile, de nebunie, deoarece de ani de zile oamenii fumau doar chiștoace pe care le găseau și atunci se înghesuiau cincișase, unul peste celălalt, ca să le apuce. Unii deținuți strângeau acele chiștoace și le schimbau pentru mâncare. Oamenii suportau mai ușor chinurile foamei decât ale lipsei de tutun. De aceea mama mea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că atunci când au apărut primele țigări au fost scene incredibile, de nebunie, deoarece de ani de zile oamenii fumau doar chiștoace pe care le găseau și atunci se înghesuiau cincișase, unul peste celălalt, ca să le apuce. Unii deținuți strângeau acele chiștoace și le schimbau pentru mâncare. Oamenii suportau mai ușor chinurile foamei decât ale lipsei de tutun. De aceea mama mea punea în pachetele pe care le trimitea la închisoare tatălui meu, multe pachete de țigări Mărășești, așezate foarte frumos unele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
deșertăciunea peisaj, clipele de negru compact Ruginoasa Tîrgu Frumos DN 28 așteptare răsplătită, mașini-trasoare descriu cotiturile cu încetul, de credință pînă aderă la tren, negrul nopții moaie înghețul, Tîrgu Frumos crucea începînd din deal, țigara același loc, aceleași gesturi, patru chiștoace sub picior, apleacă-te să scuipi, regizezi exclamațiile la telefon, mucul în scrumiera de pe culoar, între ieșiri am consumat G.G. Marquez, "A trăi pentru a-ți povesti viața", lectura pe alocuri în comun, Sîrca pomicultură, iazurile accelerația de linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
colțuri, vedeam că sergentul de serviciu nu-i dă raportul comandantului de companie, iar a doua zi dimineața aduceam comandantul de companie: "Măi, dă-i tu raportul lui, dacă nu ești în stare să-l primești de la el!" Sau, găseam chiștoace pe jos și înșiram cadrele pe-un rând: Puneți mâna și le culegeți voi dacă nu sunteți în stare să vă puneți subordonații să le strângă!" S. B.: Asta da, știu că mai făceați, căci au ajuns și la noi
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
culegeți voi dacă nu sunteți în stare să vă puneți subordonații să le strângă!" S. B.: Asta da, știu că mai făceați, căci au ajuns și la noi poveștile: Ați văzut ce-a făcut Mureșan? A pus cadrele să culeagă chiștoace". De asta îmi amintesc. Râdeau și cadrele noastre dar cu reținere, ca să nu strice autoritatea colegilor lor în fața noastră. M. M.: Ce să le fac dacă ei n-au fost în stare să-și pună subordonații? Era o chestiune normală
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
umbli, să scrii, să ai creion sau stilou; n-aveai voie să coși, să ai ac... Ce, ăstea-s povești! Dar bineînțeles se mai găsea la noi, câte un bețișor, câte un ac, că întotdeauna eram prevăzători. Și care mai aveau chiștoace, aveam „neagra” ascunsă la lumina de deasupra ușii și băgata de dedesubt așa... Ce era „neagra”? Un nasture cu ață, cu care poate te jucai când erai copil. Se învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
discuții cu doctorii care intrau în saloane la noi, și făceam șuetă anticomunistă, bineînțeles. Era un colectiv foarte apropiat și strâns. Ne-a ajutau cu tot ce puteau și ei. Aicea fumam între noi... Inconștiență... Prieteni de-ai noștri fumau chiștoacele printre uși, de la hepatici... Îți dai seama, că puteai să iei hepatită oricând? Dar nu s-a întâmplat... La viața de acolo, pot să spun, erai oricând expus să te îmbolnăvești... Erau situații când ți-era sete și n-aveai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
preajmă, că până la „Știrile de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina cu pungile, sticlele de plastic și chiștoacele, se rezema în bastonul cu un cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după trecători. Cum azvârlea unul un ambalaj de bomboane sau un pachet de țigări gol, cum sărea ca ars și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]