200 matches
-
Afară, în tufișuri, o pasăre tot zburda, vorbea sigură cu ciripeli firave și din când în când îi auzeam fâlfâitul aripilor. Apoi cafeaua n-a mai făcut aburi, iar țigara a încetat să mai fumege și a rămas doar un chiștoc stins pe marginea unei scrumiere. Am aruncat-o la gunoi, sub chiuveta de la bucătărie. Am aruncat cafeaua, am spălat ceașca și am pus-o la loc. Și cu asta basta. ș...ț După o vreme, m-am dus la cinema
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fumează doar Carpați/ doar Carpați din alea scurte/ găsite pe jos în curte... Spune, fă, iubirea mea / ți-a rămas ceva cafea/ ori țigări, ori ciocolată/ că mi-e dor de tine, fată... Așa-i viața, o țigare/ ajungi la chiștoc și moare/ trăi-o-aș să-i meargă buhu'/ că-ntr-o zi o să-și dea duhu'". Mama deținutului este un personaj frecvent întîlnit în cîntecele condamnaților. Ea e persoana care îl înțelege cel mai bine pe arestat, care îl
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
percheziții, să fie controlați și în fund, chipurile, pentru a verifica dacă nu au ascuns acolo droguri), să cerșească, prin rugăminți politicoase și insistente orice lucru mărunt, cum ar fi o coală de hîrtie pentru a scrie o cerere, un chiștoc de țigară sau chiar un fum de la țigara altui camarad. Acest tratament degradant la care sînt supuși arestații preventiv are rolul de a le reduce orice formă de apărare în procesul juridic, de a-i prezenta instanței în postura de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
intermediare cu care ne este presărată existența. Una dintre acele morți m-a atins în ziua în care un elev, șeful uneia dintre micile bande care făceau ravagii în orfelinatul nostru, a scuipat în direcția mea fire de tutun din chiștocul pe care-l ținea în gură, anunțând cu o șuierătură disprețuitoare: „Doar toată lumea știe că pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine...“. Sau altă dată, în cursul unei hoinăreli, când am surprins-o din întâmplare, pierdută
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și o întinde. De la Cișmigiu, după cum bănuise, niciun taxi. Cine să lucreze în acea zi mohorâtă când, oricum, mai toate erau închise ? A așteptat totuși câteva minute, preț de o țigară, dându-și seama că e inutil. A stins apăsat chiștocul după ce l-a aruncat și a luat-o încet, la pas, spre Cotroceni, drept de la Elisabeta pe Carol al II-ea și până la Palat, de unde începeau deja să se întoarcă grupuri mari de oameni îndo- liați, de o tristețe nemaiîntâlnită, ținându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
erau oameni la locul lor... Ce regim aveau acolo, din câte v-ați dat seama? Era mai dur decât al dumneavostră? Ce regim aveau săracii... că aveau niște bețe cu acuri în capăt și ca să nu se aplece să ia chiștocul de țigară de jos îl înțepa așa, pe la spate. Mâncarea era... de-ți era tot timpul foame... Nu știu dacă aveau pachete sau nu, deci regimul era dur, că toți erau slabi. Dumneavoastră ați trecut prin reeducare la Târgșor? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eram bandiți, și la instruire eram toți bandiți. Când am fost să proiectăm un dig la Luciu-Giurgeni, ne-am dus cu doi băieți din ăștia, securiști. Ei mâncau câte un pepene... ne rămânea și nouă cojile. Mai găseai câte un chiștoc de țigare, că mergeam pe dig... Și la un moment dat zice unu: Băi bandit! Și am spus: Domne’, fii atent, dumnealui e inginer, eu sunt profesor, noi nu suntem bandiți, noi suntem oameni foarte cumsecade. Și i-am dădăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aștia din afară... Îl ducea și-i trăgea cu ghioaga câte putea la fund și dăi drumul... Nu spunea că cine îl bătea... La Periprava cum erau bătăile? Bătăile erau dese, era strict, nu puteai să te apleci la un chiștoc. Militarii mai treceau, mai fuma’ juma’ de țigară și o azvârleau, și erau copchilandri din ăștia ca mine care se repedea după țigări, și dacă vreea militaru’ și avea inimă bună îți dădea, dacă nu, te scotea afară și putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
este inaptă pentru armată. În orig. syrette: fiolă dotată cu ac, umplută cu o substanță injectabilă. „Dram” - unitate de măsură pentru greutate, folosită aici ca echivalent al englezescului grain - 0,065 grame. Nembutal. „Goangă” (engl. roach) - În argoul american denumește chiștocul de la o țigară de marijuana, din care se mai pot trage cîteva fumuri. Substanță extrasă din opiu, cu aspect de praf, solubilă În apă. Închisoare la care există o secție pentru dezintoxicare. Tinctură de opiu, utilizată În medicină la calmarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
grea. Vă salut cu respect! Ați venit pentru internare? Ați mai fost pe la noi... Nu...? Nu-i așa? Da...! Apoi a mormăit ceva, după răspunsul meu ferm și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
brâu i-a rămas vie și stătea drept lângă șine așa cum stau busturile. Trenul plecase și jumătatea aceea rămăsese cu fața nedumerită și gura întredeschisă. Mulți întorceau capul. Niște copii au dat fuga la mort, au ridicat de pe undeva un chiștoc de țigară care încă mai fumega și l-au pus în gura mortului. Și copiii tot țopăiau. Așa și îngerii, râdeau acum de mine. Ei râdeau și Dumnezeu tăcea". * Marea descoperire a personajului a fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai târziu mi-au fost călăuză și îndemn de a scrie prodigioase pagini pe la diferite reviste și de a lua parte chiar la concursuri de versuri. Nu voi putea uita niciodată Bârladul... amintirea orelor insuportabile petrecute în prezența lui Gaiu (Chiștocul) îmi stăruie și azi în minte. Soarta fiindu-mi vitregă, m-a despărțit de catedră timp de 10 ani - fără să pot ocupa nici un fel de serviciu - astfel firul legăturilor a fost rupt - cu toți cei de o breaslă cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să ceară ceva, nici nu contează ce anume. Presupusul clinchet al acelui clopoțel face toți banii, din punctul meu de vedere, în această cameră și la această oră. Scutură din nou portțigaretul, gândindu-se că ar fi momentul să scoată chiștocul și să pună în loc o altă țigară. Fuma mult, conștientă de asta, de peste cincizeci de ani, din perioada în care băieți cu coșuri pe față îi făceau un fel de curte (abia mai târziu, când începuse să se lase pradă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îmi răsună în urechi. O voce groasă, te lua cu fiori pe șira spinării atunci când deschidea gura. Tot atunci te trăznea și mirosul de tutut. Tata fuma mult, nu cred că l-am văzut de foarte multe ori fără un chiștoc între buze. Și scotea fum ca o locomotivă. Înainte să plec spre casă, am stat la soare. Iar până să trag pantalonii pe mine m-am mângâiat. Nu are rost să mă ascund, era bine când mă mângâiam. Multă vreme
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
versurile mele și râdea în hohote. O nebunie de vis, nu altceva! Îmi aduc aminte că am zâmbit, până când am simțit o mână pe umăr. Rece. Degetele erau foarte reci. Când mam întors, l-am văzut pe tata, viu, ținea chiștocul în colțul gurii, era nebărbierit și plângea. Numai dintr-un ochi îi curgeau lacrimi, ceea ce mi s-a părut foarte ciudat. N-am zis nimic, parcă îmi înghițisem limba. A vrut să-mi spună ceva, poate dorea să știe ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o sută. Îl dai și tu la ruși sau la o relație dân piață cu cel mult șaptej' dă mii masimul", simte nevoia să adauge o obiecție portarul. "Bun și iepurașu', nu?" "Bun, și normal!", acceptă nea Vasile. Virgil aruncă chiștocul artistic, printre barele metalice ale porții, nimerind exact canalul. Surâde mândru de sine. Amicul lui, care urmărise traiectoria chiștocului, surâde și el: "Pă o sută că n-o mai înnemerești încă o dată". "O dată dân câte?", mai că s-ar prinde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mii masimul", simte nevoia să adauge o obiecție portarul. "Bun și iepurașu', nu?" "Bun, și normal!", acceptă nea Vasile. Virgil aruncă chiștocul artistic, printre barele metalice ale porții, nimerind exact canalul. Surâde mândru de sine. Amicul lui, care urmărise traiectoria chiștocului, surâde și el: "Pă o sută că n-o mai înnemerești încă o dată". "O dată dân câte?", mai că s-ar prinde la rămășag șoferul. "O dată dintr-una, dacă ești tare!" "Ete, chilu'! Dacă înnemeream așa, mă angajam la circ, ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un scaun să-l ducă direct la doctorul Gherasim, la ORL, da' rapid, m-auzi? Hai, mișcă-ți tenderu', că acum îmi vine nebuneala și vă fac raport la amândouă!" Un brancardier slăbuț apăru cu un aer visător, cu un chiștoc de Kent uitat în colțul buzelor. Întrebă distrat: "Care merge la doctoru' Gherasim?" "Tu care crezi, băi, spafanache?", îl luă la refec hiperactivul Radu. "Domnul cu mâna sau cel cu nasul praștie? Vorbești să n-adormi, Grigore." "Domnu' cu nasu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
persoană în apartament cu Govorov? Se opri din nou pentru a trage adânc din țigară. și, ceea ce este și mai surprinzător, cum putea fi el atât încuiat în apartament cât și coborând pe scări? Porfiri termină de fumat țigara până la chiștoc. Îl stinse între degetul mare și arătător și i-l înmână lui Tolkachenko cu un 'Poți să iei asta' absent. Tolkachenko se încruntă la chiștoc în timp ce Porfiri își aprindea o a doua țigară. Este un mister dar... Porfiri fuma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atât încuiat în apartament cât și coborând pe scări? Porfiri termină de fumat țigara până la chiștoc. Îl stinse între degetul mare și arătător și i-l înmână lui Tolkachenko cu un 'Poți să iei asta' absent. Tolkachenko se încruntă la chiștoc în timp ce Porfiri își aprindea o a doua țigară. Este un mister dar... Porfiri fuma cu hotărâre profesională. Mă simt încrezător că îi vom descurca ițele. Dumneata ce spui? Salitov nu răspunse, fiind adâncit în gânduri furioase. ă Logica. Haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
natural și putea intra foarte ușor în pielea personajului pe care îl juca. Fața lui Salitov se cufundă în confuzie. Se utiă de la Porfiri la cadavru și înapoi la Porfiri. ă Dar de ce? Porfiri ridică din umeri. Avea încă un chiștoc de aruncat. Tolkachenko îi ignoră privirea premeditat. ă Fiecare lucru la timpul său, Ilia Petrovici. Fiecare lucru la rândul său. Capitolul douăzeci Govorov vorbește Porfiri privea afară pe fereastra din biroul prokuror-ului spre Strada Gorokhovaia. Fiindcă simțea nevoia să fumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
important precum faptul de a sta sprijinit de ușă și de a privi fumul de țigară. Scrumul cădea nestingherit pe podea. Porfiri era învălui de fum, studiindu-l ca pe un mister ce putea fi rezolvat. Când termină țigara, strânse chiștocul, simțindu-i căldura aspră între degetul mare și arătător, în timp ce se îndepărta de ușă. Camera deveni vizibilă, iar el își aminti că se aflau în Ajunul Anului Nou și că mai târziu era așteptat acasă la Nicodim Fomici. PAGE FILENAME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ofelia Prodan Iarna e cald și bine în canal. Sandu se cuibărește sub pătura murdară și citește cărți de aventuri la lumina lumânărilor. Șapte câini stau în jurul lui și-l privesc. Dintr-o pungă de plastic, Sandu scoate câte un chiștoc, îl aprinde în căușul palmei și trage cu năduf, apoi scoate grijuliu dintr-un ditamai rucsacul soios mâncare primită de pomană. Câinii îl privesc și așteaptă. Sandu împarte mâncarea în mod egal, până și câinii sunt mai buni decât oamenii
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]
-
bucșiți de micșunele-n bidinele, prozatori tumultuoși, vînjoși (primul, al doilea, al treilea tom etc.), critici infatigabili, eseiști nonstop, mă rog, părerea că "ăștia", adică, scuză-mă, scuză-mă, scriitorii ar fi niște fluieră fluturi divini e fumată pîn'la chiștoc, veștejită-n vrej pe veci. Inspirația? Mai degrabă tenacitatea, da, cred că tenacitatea-i adevărata căruță, înjugați fiind la dînsa pe viață. Știu, bănui, o să-mi dai exemple: marii, celebrii... S-o luăm metodic, catodic, anodic! Nu te hlizi, scuză
Fluturii au meserie (Scuză-mă, scuză-mă...) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14674_a_15999]
-
aia sintetică/ nimeni nu mai știe/ cîți copii cretini are împăratul/ și la al cîtelea se va opri" (Vîrstă ratată). Sau această alegorie a unei morți atît de declasate, încît apare ca o momîie caraghioasă, avînd în colțul gurii un chiștoc: "Să-i dăm acestei morți un nume cît mai viu/ să-i tragem peste moacă un colorat chipiu// Să-i țină umbră deasă și moale cozorocul/ să tremure-ntre buze Măria-sa chiștocul// să-i zicem dară Liru ori poate
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]