153 matches
-
rămas fără cuvinte. Helen pretindea - mândră de ea - că e aproape analfabetă. Nu văd de ce nu, a spus. Am o mulțime de material. E foarte bun, de fapt, o să ți-l printez. Imprimanta antică și de demult a scârțâit și chițăit vreo zece minute, apoi Helen a rupt cu mândrie o singură pagină și mi-a întins-o. Încă incapabilă să vorbesc, am citit-o. Lucky Star De și despre Helen Walsh Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lume. O să-l sun acușica. Apoi iar intram eu, jucându-l pe Joey, care se trezea mahmur și se uita agitat la telefon în timp ce Jacqui spunea „Țâr, țâr, țâr“. — Alo, spuneam pe un ton ciufut, răspunzând la telefonul imaginar. —Joey! chițăia Jacqui. Eu sunt. Am primit mesajul de la tine. Știam că o să te răzgândești. În cât timp ne căsătorrhim? Nu știu de ce în aceste scenete pronunța întotdeauna „căsătorrhim“ în loc de „căsătorim“, de parcă am fi fost într-un film de epocă. Eu aruncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gândit Hugo. Dumnezeule, ce dor îi era de Londra. Dar aproape că merita plecarea din capitală ca să vadă fața lui Neil atunci când avea să-i spună că vânduse casa-vagon. Când a intrat în oraș, mobilul lui Hugo a început să chițăie avertizându-l asupra apelurilor pierdute. Însă nimeni nu-i lăsase nici un mesaj; ceva și nimic, a presupus Hugo. Probabil că la birou exista măcar un mesaj, dar asta era a doua oprire pe lista lui. Mai întâi voia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ușa dublă a sălii de nașteri Jane Austen. Paznicul cu ochi plictisiți din partea cealaltă a ridicat privirea speriat atunci când ceva înalt și agitat, îmbrăcat într-un costum cu dungi, a apărut în sală. — Am venit să-mi văd soția, a chițăit Hugo din cauza gâtului care i se uscase de tensiune. O cheamă Amanda Hardwick. E aici și naște un copil. Apoi s-a uitat la omul care însă nici nu l-a felicitat și nici n-a dat semne că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
porți ca o adolescentă. Eu nu vreau să-ți pun decât o întrebare. Ai putea să mă ajuți să înțeleg. Care e întrebarea? Morocănoasă, Alice a înfășurat scutecul peste piciorul Rosei mai strâns decât ar fi fost necesar. Copilul a chițăit în semn de protest. —Căzile alea, WC-urile și chiuvetele din grădină. Și mașina de spălat. Și tot gunoiul din casă. —Te referi la stațiile lui Jake de transferare a gunoiului? a spus Alice folosind, în mod conștient, eufemismul preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copac. Nu-ți inspira competență arhitecturală și nici rigoare inginerească. Aș zice că arăta mai degrabă ca un umeraș de lemn deasupra unui șervet de masă. În mod evident, prietenii mei Îmi Împărtășeau părerea. Vor să traversăm pe podul ăla? chițăi Heidi. Nu pare prea solid, aprobă Vera. Eu pot! ciripi Esmé Învârtindu-și umbrela recuperată. —Tu nu te miști de-aici, se răsti Marlena prinzându-și fiica de mână. Os-de-pește merse până la mijloc și Începu să sară În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întoarse cu fața spre cameră - Îmi amintește de curajoșii mei prieteni. După ce vor fi găsiți, și știu că asta va fi curând, Îi voi aduce aici, În gloriosul Bagan, să ne bucurăm Împreună de răsărituri și apusuri. Heidi râse, apoi chițăi. — Vorbește despre noi! Suntem salvați! Moff o strânse În brațe de bucurie. —Doamne-Dumnezeule! se smiorcăi Wendy. Suntem salvați! Ne-ntoarcem acasă! Dă-l mai tare! spuse Moff calm, ascunzându-și emoțiile. Dwight Înșfăcă telecomanda din mâna lui Loot. Locuitorii Locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiar pulsau, ca niște burți gata să plesnească. Nu prea știai nici ce sunt, nici ce să faci cu ele. Nu m-ar fi mirat să țâșnească afară ăla mic și dințos din Alien și s-o ia la fugă chițăind prin bucătărie. „He-he...“, a rânjit Mihnea, „De-aia există programe de decriptare! Ăsta nici măcar nu era un cod, ci doar un corp simbolic. E pus acolo la plesneală. Îi zice Verdana, l-am găsit imediat, îl are orice fraier în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Râde soarele cu noi/Noi pășim în ritm vioiu/Cu toții ne pregătim/ Pe Raluca s-o primim/Azi e veselie mare/ Și în curte-i sărbătoare/ Pe Raluca s-o primim! Tabloul II Prin gardul gospodăriei se vede Lupul care „chițăie” de foame. Lupul: Eu mor de foame; m-am săturat de mâncat iarbă iar ei se pregătesc s-o primească pe Raluca. (cocoșul și puii „dansează” exersând primirea Ralucăi) Puișorii: Moțatule, învață-ne și pe noi o melodie pentru întâmpinarea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba, mi se pare că se distingea și o notă șuie, defetistă, ca un chițăit de frustrare, în concertul lor! Ț-ț-ț-ț..., culmea! De pisici frustrate, care chițăie, chiar că nu s-a mai pomenit! Greșala ta, dacă preferi să mă decredibilizezi și să mă insulți. Da! Eu știu cel mai bine ce-am văzut și ce-am auzit. Sigur, da! Precum îți povesteam, în câteva secunde, incidentul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asta! Și Mânecuță descuie și se strecoară dintr-un salt afară, singur și turbat, cu arma-ntinsă, zorit să treacă peste orice fel de opoziție. Rapid, Îngerul reîncuie și apasă pe comutator, scufundând camera într-o beznă cvasi-totală. Bogdănelu'-Nebunu' chițăie ascuțit, ca un popândău speriat și-și zbiară refrenul: Dă și mie cinci lei! Din exterior, pocnesc două împușcături succesive. O clipă de liniște ... Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
N-avem picior de mobilă pentru camera copilului, n-avem nici măcar covor pe jos, dar avem cameră de luat vederi CCTV. Cei doi bărbați se făcură nevăzuți la etaj. —Micuța mea Ruby e combinată cu un doctor evreu extrem de drăguț, chițăi mătușa Sylvia. De data asta o ciupi pe Ruby de obraz. — Cine s-ar fi gândit la una ca asta? —Mulțumesc, mătușică Sylvia. Am s-o iau ca pe un compliment. Frecându-și obrazul de durere, se Întoarse spre mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai vorbit despre asta cu Nazista În nailon, spuse Chanel În timp ce-și scotea haina câteva minute mai târziu. Ruby nu răspunse nimic, pur și simplu continua să despacheteze haine de bebeluș. Ah, ia uite ce mișto e asta, chițăi ea ridicând o salopetă de bebeluș multicoloră. Nu-i așa că-i grozavă? — Nu i-ai spus, este? Chanel insistă. Ruby Își drese vocea și respiră adânc. —OK, de fapt, nu prea i-am zis. Se tot gândise să-i telefoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
este fie poziția sa cu capul în jos, fie modul în care stolurile părăsesc, zgomotoase, grotele la apus. Hermes mână din urmă, cu ajutorul unei "nuiele scumpe", duhurile pețitorilor, iar imaginea este impresionantă: "El îi mâna tot cu ea, iară ei, chițăind, îl urmară./ Astfel, precum liliecii din funduri de peșteri cu duhuri/ Zboară-mprejur, chițăind, când vreunul din ei se prăvale/ De pe un colț de la stânca pe unde se-ațin laolaltă,/ Tot așa ele, grămadă, mergeau împreună, sub mâna/ Zeului Hermes
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zgomotoase, grotele la apus. Hermes mână din urmă, cu ajutorul unei "nuiele scumpe", duhurile pețitorilor, iar imaginea este impresionantă: "El îi mâna tot cu ea, iară ei, chițăind, îl urmară./ Astfel, precum liliecii din funduri de peșteri cu duhuri/ Zboară-mprejur, chițăind, când vreunul din ei se prăvale/ De pe un colț de la stânca pe unde se-ațin laolaltă,/ Tot așa ele, grămadă, mergeau împreună, sub mâna/ Zeului Hermes cel mântuitor, tot prin large lăcașuri"7. Sigur, există în acest pasaj o nunață
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scuipat-o pe jumătate de portocală și i-am dat-o lui Ike. În douăzeci de minute era luat. M-am uitat Împrejur și am observat cum trăgătorii ieșeau În evidență ca grup aparte, ca și poponarii care pozau și chițăiau Într-un colț În curte. Drogații erau adunați la un loc, vorbeau și gesticulau În felul lor tipic. Drogații poartă toți pălării, În cazul În care au. Toți arată la fel, ca și cum ar purta o costumație identică Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tăiat! Așa-i?! L-ai tăiat! L-am zgâlțâit de țăcălie, mârâie Ștefan cu ură, și i-am spus: "Șobolane!! Țara ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește!! Și-ți era frate!!" "Nepoate, chițăia el pițigăiat, nu mă ucide!!" Se milogea, se târa, îmi săruta picioarele, mă implora: "Fie-ți milă, nu mă ucide, nepoate! Am aur! Aur mult! Ți-l dau tot! Tot! Lasă-mi viața!" L-am scuipat în față: "Ucigașule! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căsătorește. — Sunt roase sandalele mireului? Nu se poate să poarte sandale vechi. Trebuie să poarte unele noi, până la casa miresei. Apoi, diseară, tatăl miresei va dormi cu sandalele În mână, ia mirele nu va părăsi casa nici o clipă. O bătrână chițăia: — Oamenii trebuie să aibă lampioane de hârtie. Nu putem merge până la casa miresei cu făclii În mâini. Pe urmă, lampioanele se dau familiei miresei, care le pune În fața altarului din casă, timp de trei zile și trei nopți. Vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
planul fiziologic nu rămân fără impact în planul psihologic. Adolescența este, probabil, cea mai „chinuitoare” perioadă a vieții. Adolescenții au impresia că toată lumea se uită la ei și le urmărește fiecare mișcare, iar corpul lor îi trădează întotdeauna. Vocea băieților „chițăie” în mod neașteptat exact când se străduie să pară maturi, iar penisul în erecție devine vizibil în cel mai nepotrivit moment. Fetele sunt îngrijorate de mărimea sânilor sau de posibilitatea de a-și păta hainele în timpul menstruației. De aceea impactul
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
au drepturi. După ce au guvernat zece ani țara asta și au înghițit fonduri de cred că niciun partid românesc n-a înghițit cât ei, acum se plâng că n-au drepturi. Acum, după ce și-au făcut burta plină, încep să chițăie că le e foame și că n-au drepturi", a mai spus Radu Tudor. Vezi și: Hunor sare în apărarea lui Tokes: Retragerea decorației, inoportună
Radu Tudor: Demersul lui Hunor de a-l apăra pe Tokes e de la Budapesta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/70744_a_72069]
-
premiul care îl aștepta la capătul traseului experimental; potrivnic priorităților reflexului lui Pavlov, ne măsura pe toți cu privirea, apoi se întorcea sau pornea fără grabă să cerceteze labirintul. Căuta ceva pe culoarele laterale, încerca să atragă atenția asupra sa. Chițăia dezorientat și atunci fetele, în pofida regulamentului, îl scoteau din labirint și-l luau în mâini. Mușchii broaștei moarte, întinse pe masă, se contractau și se îndreptau sub imperiul impulsurilor electrice, dar nu într-un mod descris în manualele noastre - ne
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
să țipe de bucurie, însă i-a revenit în gât un nod care-i apăruse treptat ca urmare a scumpirilor de tot felul în anul 2005 și nu avusese loc nici o majorare a pensiei, așa că nu mai putea decât să chițăie ca un Jerry înșfăcat de Tom... ȘTIRI PRELUATE DE HARALAMPY DE LA TELEVIZIUNI l Eugen Negrici, avându-l ca invitat pe Dan C. Mihăilescu la emisiunea ,Restanțele criticii literare" de marți, 18 octombrie, de pe TVR Cultural: ,Să întoarcem publicul la lectură
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
lor ca pe niște adevărați nepoței, care or fi... August se cam termină. Stau cu Victorița mea sub rondul de petunii, care se usucă; vară mai e, da' nu mai e vara dă la început, când nici nu știam cum chițăie Victorița mea scumpă; ...dar ce auz eu?!... Hector și cu Desdemona latră de răsună cu noi cu tot vizuina noastră de lângă țeava de apă prin care aflăm tot ce mai face Ifi în vizuina,... în casa ei. Chiar. Ce-o
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
avea ea o caisată... Pe unde-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară... Se înșirară ca la priveghi și-și turnară în păhărele mici cu dungă aurie pe margine. Hai să trăim! — Să trăim, Florico, de ce să nu trăim? chițăi Ca terina mai de la marginea canapelei. — Fă, da’ ce mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi pus Veta-n ea? — Ia vezi, n-are niște slană ceva prin frigider? Un mezel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
într-un spital din Africa, îngrijind copii slabi și suferinzi. Domol, o harpă eliberează note diafane, săltând peste dealurile crispate de apă, plutind deasupra conacului solitar și dansând cu picurii grăbiți; un ultim moment de pace trăit de noi... Gata! chițăi o voce, care putea fi a Celiei sau a Odettei. Liniștea, fulgerător, alternă de la pacea picurilor de ploaie, la răcnete disperate, înăbușite. Ion începu să meargă calm în căutarea lor. Mersul se acompaniază cu loviturile de tobe; ritmat, febril... Urmară
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]