80 matches
-
Lisa o așteptau încă și mai multe lovituri: Trix a condus-o într-o încăpere unde erau aproximativ cincisprezece birouri. Cincisprezece! Cum poate un asemenea trust să fie ținut pe picioare de cincisprezece birouri, o sală de consiliu și o chicinetă? Un gând oribil o făcu să se cutremure: — Dar... unde este departamentul de modă? —Acolo. Trix făcu un gest din cap pentru a indica un cuier bătut în perete, undeva în colț, pe care atârna un hanorac portocaliu oribil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dintre cele mai bune, fiind și departe de centru. Am fost imediat Îndrumați către apartamentul — așa Îl numeau — colonelului Ardenti. Agenți pe scară. Ne introduseră la numărul 27 (șapte și cu doi, nouă, gândii eu): dormitor, vestibul cu o măsuță, chicinetă, baie mică cu duș, fără perdea, prin ușa Întredeschisă nu se vedea dacă avea bideu, dar Într-o pensiune de felul ăsta probabil că era prima și singura comoditate pe care o pretindeau clienții. Mobile șterse, lucruri personale nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi coborât Între unsprezece și unu și nimeni să nu fi băgat de seamă. Mai erau Încă În cameră când a intrat bătrânul? Cine știe, el n-a stat acolo decât un minut, și nu s-a uitat nici În chicinetă, nici În baie. Poate că au ieșit pe când cei doi amărâți se duceau să cheme ajutor, și Încă luând cu ei un cadavru? N-ar fi imposibil, pentru că există o scară exterioară care duce În curte și ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din picior. Portarii îngălbeniseră. Eu mi-am văzut de treabă, calm, sigur pe mine. Am plecat. Ajungem în anii '80. Eu stăteam în Militari. Aveam cenaclu. În acea vreme, în toată Casa Scânteii, se mai făcea cafea numai acolo, în chicineta lui tanti Luchi, femeia noastră de serviciu. Toate prizele erau sigilate. Nu mai era voie. Economie la curent. De la tipografi până la redactori veneau toți după o cafea la tanti Luchi. Făcea, biata femeie, cafea non-stop. Veneau de pe la România literară, de pe la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
interfon e 059, ok! Eram în pantaloni scurți și maieu, abia trezită, trebuie să fiu sexy, gândesc, dar n-am treabă, ia uite-l, mă, ce cățel, îl linge pe față, ăsta se bucură la toată lumea, foarte bine, aici e chicineta, n-ai cuptor, da’ la ce-ți trebuie, camera e mare, eu pe 4 eliberez, m-am simțit foarte bine aici, sigur o să te simți și tu, ai televizor, televizorul ăsta și DVD-ul sunt ale mele, mi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
e prost de-a binelea? ― Nu! E doar un general orgolios. Nanone izbucni în râs, amenințându-l cu degetul prin oglindă. ― Cred că mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trandafiri roșii din brațele ordonanței sale ca să i-l ofere Nanonei, încheind impecabil mesajul său floricol de admirație cu ultima dintre culorile Rusiei. O adevărată ploaie de flori se abătu asupra lor și, în ovațiile spectatorilor, generalul o conduse spre chicineta din culise, cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă. Se hotărâse deja să-și petreacă noaptea cu primadona și nu vedea nici un impediment. În război, mica pierzanie dă savoare victoriei, își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comprenez, n’est-ce pas? Poate că ne vom reîntâlni la Sankt Petersburg... Sau - cine știe? - chiar la Constantinopol... Își aruncă din mers blana pe umeri, apucă punguța cu banii primiți de la Dante Negro și, împreună cu Iancu, Nanone dispăru pe ușa chicinetei. Și tot ținându-l de mână străbătu în fugă culoarul prin puzderia de admiratori fermecați de „vocea și prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fiicele. Tânjea după prezența lor și luă hotărârea să le scrie neîntârziat. Dar soția, fiicele, brioșele dispărură. Gândurile somnoroase, oarecum liniștitoare se risipiră. Fu despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu stând înțepenit de uluire, în costum de gală, cu toate decorațiile pe piept, un biet bătrânel rămas singur, un mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă strălucitoare pe paharele de cristal. Cu frigider și cuptor cu microunde și automat de făcut gheață. Toate astea zboară la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
este oarbă. Are 90 de ani, mânâncă foarte puțin, dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus din două camere destul de mici, traversate de un coridor Întunecos la capătul căruia se află o chicinetă. Din această chicinetă se intră printr-o ușă Îngustă, În toaleta În care se află și dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
90 de ani, mânâncă foarte puțin, dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus din două camere destul de mici, traversate de un coridor Întunecos la capătul căruia se află o chicinetă. Din această chicinetă se intră printr-o ușă Îngustă, În toaleta În care se află și dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
camioane de băutură și de droguri. Cu toate că, de fapt, nu cumpărasem droguri pentru invitați, ne asiguraserăm că vor avea la dispoziție un stoc generos: rezervaserăm toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă depozitaserăm o cantitate eroică de băuturi. Cu toate astea, în apartamentul nostru nu părea să se dea nici o petrecere. Eram complet derutată. Stăteam în sufrageria goală, care căpătase de-acum și ecou, era sâmbătă seara, iar eu mă întrebam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
table. Am plecat repede și am dat peste un lampadar aflat lângă ușă. În primul rând că acesta n-ar fi trebuit să se afle acolo, cu abajurul lui lăbărțat. O vreme, m-am tot învârtit printr-un fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum afară. Am sărit pe scări și am căzut rău pe spate. Deși pare ciudat; nu m-am lovit prea rău, și i-am făcut semn să plece valetului îngrozit care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o dimineață de luni; era în luna septembrie. Nu era vorba de nici un globuleț din bradul de Crăciun și nici de vecini care să se înghesuie în jurul rulotei dintr-o suburbie. Un medic de pe ambulanță stătea cu părinții în chicinetă și le punea întrebările standard. Celălalt medic m-a dus în camera copilului și mi-a arătat lucrurile pe care le găsesc ei de obicei într-un leagăn. Întrebările standard pe care le pun medicii sună cam așa: Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
crengii de vișin și apoi se porni să-și ascută ghearele. Era frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și câteva conserve de pește. Apucă la întâmplare o cutie cu file de macrou și începu să-i învârtă închizătoarea. Peștele mustea în grăsime și îl scurse pe o farfurie. Erau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
strivindu-și sânii de așternut și înălțându-și, pe rând, câte o talpă înspre tavan. Ea îi alesese perdelele și îi comandase obloane de lemn care, vara, se trăgeau pe ferestre. Tot ea îi ceruse prietenului Godun să elibereze o chicinetă de lângă baie și amenajase un loc de gătit, absolut funcțional și care arăta chiar modern. Nu mai locuia studențește, ci ca un burlac înstărit, care avea un acoperiș și își cumpărase o mașină. Nu umbla mult și se ducea rar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șir de uși așezate suficient de aproape una de alta ca să anunțe dimensiunea meschină a camerelor din spatele lor. Prima ușă pe stânga era a sufrageriei; acolo m-a condus Hazel. Față-n față cu sufrageria era o bucătărie minusculă, aproape chicinetă. Motivul pentru care arhitectul nu așezase holul pe o latură a apartamentului, astfel încât să nu despartă sufrageria de bucătărie, era un mister; puse laolaltă, cele două încăperi ar fi dat un spațiu de dimensiuni agreabile. Hazel nu mi-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Patruzeci și patru... Un singur vârf ajunge. Așa? Așa! Arunc-o! Acum! Rupe-l! N-am nevoie! N-am nevoieee! Tu? Mă faci să râd! Mă faci! Mă faci... O firimitură de pâine? Da? Na! Na! Și gata! Gura! Ehe... Chicineta... Are, are! Cheile, unde-s cheile! Ioanaaa... Da! Tțțț! N-o să vină! N-o să vină! Ne facem de râs! De unde știi? Porc bătrân! Aha! Apa s-a învechit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
câteva pastile de ciocolată pe care motanul le prinse din zbor. ― Ai răbdare, Mirciulică, șopti bătrâna. Am să-ți povestesc totul. Preparăm doar ceaiul și pun un capot pe mine. E o vreme oribilă... Se întoarse peste zece minute din chicinetă aducând un platou marc. Așeză în fața motanului o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de gheață. Vrei un pișcot? Atunci putem strânge masa. Mirciulică rămase în fotoliu privind țintă un tablou cu cale. Vasul de argint se strâmta la gât. Potirele albe înfloreau pe o draperie de un roșu stins. Melania se întoarse din chicinetă aranjîndu-și părul. ― Un tablou de la bunica, dragul meu. E plin de atmosferă, nu găsești? Acum însă avem treabă. Exact, chestiunea care am mai discutat-o. Luă motanul în brațe. Degetele sidefii, cu un singur inel subțire, mângâiau blana neagră. Ansamblul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își luase o slujbă în alt oraș, Pittsburgh sau Plattsburgh, Tom nu reușea niciodată să-și amintească. Era o celulă sordidă cu o debara, un duș metalic în baie, două ferestre care dădeau spre un zid de cărămidă și o chicinetă cât un borcan, în care se găseau un minifrigider și un aragaz cu două ochiuri. Un raft de cărți, un scaun, o masă și o saltea pe jos. Era casa cea mai mică în care locuise vreodată, dar, cu chiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cumpărând apoi apartamente În imobile vechi, la Paris; și-a păstrat pentru el o garsonieră pe strada Visconti, a transformat restul În camere de Închiriat. Apartamentele vechi au fost separate, camerele de serviciu au fost uneori unite; s-au instalat chicinete și dușuri. La sfârșit, David obținuse vreo douăzeci de garsoniere, destul ca să-i asigure un venit confortabil. Încă nu renunțase să-și facă un nume În muzica rock și Își spunea că poate are o șansă la Paris; avea Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
construite În anii 70 și la Începutul anilor 80, are o capacitate hotelieră totală de zece mii de paturi, ceea ce este un record mondial. Apartamentul lor, cu o suprafață de 22 m2, era format dintr-un salon cu o canapea extensibilă, chicinetă, două paturi individuale suprapuse, baie, W.C. separat și terasă. Capacitatea maximă era de patru persoane - cel mai adesea o familie cu doi copii. Se simțiră bine chiar de la Început. Pe terasa orientată spre vest, cu vedere spre portul turistic, puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]