114 matches
-
recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mângâie blând pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănâncă vreo câțiva biscuiți digestivi și schimbă câteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu, În momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gânduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. — Pe bune ? spune Lissy. Doamne. E de-a dreptul roman... Tace și face o față de om care-și cere scuze. Iartă-mă. Mi-a zis că-i pare foarte rău pentru ce s-a Întâmplat și că n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de pilotă nu prindea decât chicotitul delicios al mamei, atât de diferit de icniturile pe care sexul le provoca femeilor pe care le-am cunoscut mai târziu, încât a trebuit să treacă niște ani ca să încep să mă gândesc că puteau avea aceeași pricină... Pe la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
V‑a sunat și pe voi vreun reporter? întreb alarmată. — Ne‑a dat târcoale un individ de dimineață, să ne întrebe nu știu ce, zice mama amuzată. Dar tata a ieșit după el cu foarfecele de grădină. Nu îmi pot abține un chicotit firav. — Mai vorbim, mamă. Dar te sun eu mai târziu. Și... mersi. Când pun jos receptorul, mă simt de o mie de ori mai bine. Mama are dreptate. Trebuie doar să nu mă las copleșită, să mă duc la testul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
auriu, atât că albul e sângeriu; și gura i-i roșie sângerie; păsărica și mai roșie. Uneori, când mă joc singur prin curtea noastră, Lina Își face de lucru pe la gard - și chicotește. Nu zice nimic, dar când Îi aud chicotitul și Îi văd roșul gurii, știu că n-am să mă pun contra - din contra, cum zic eu. O șterg de-acasă, cu ocol, prin grădini - mama nu mă lasă să mă joc cu Lina, i-a fost elevă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din câte mi-a povestit, asta tot face de atunci Încoace. Adică, o urmărește pe Fliss. Știa că te-a speriat când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să facem și noi doi o mică excursie acolo ? Tot nu vi se pare că am riscat inutil pentru că nu există niciun loc pe lume unde să fii apărat de pericole și de priviri indiscrete ? Ca să lupți cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de iarbă, crenguțe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu asta? Filosoful meu. Filosoful meu la apogeul talentelor lui. Abia dacă pot să mă silesc să folosesc încălțătorul ăsta de pantofi. Refuz categoric să mă plimb cu așa ceva lipit de față. E schizofrenie. Ea nu se putea opri din chicotit. Nici măcar în intimitate? —Intimitate? Ce-i aia? Îi dădu informațiile despre cursa cu care avea să zboare. Mai schimbară câteva replici trenante, ezitând să-și ia la revedere. După ce închiseră telefonul, el continuă să-i dea în minte câteva replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge cam greu. Am observat, îl tachină ea. Să fie din cauza științei? Alesese un restaurant din campusul local, care se numea Pioneer Pizza. Scăpase de nervozitatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sută de dolari. Dar tu? Karin își încrucișă brațele sub sâni și-și plecă privirea. Weber simți că între ei exista o poveste veche, neîncheiată. —Să muncim? spuse Duane. E duminică, pentru numele lui Dumnezeu. Din Mark se scurse un chicotit. —Nici măcar Dumnezeu nu s-a omorât cu munca tot timpul, doamna sergent. —Plecați, spuse ea. Duceți-vă să omorâți niște vaci. Rupp schiță un mic zâmbet de reclamă și își mângâie obrazul cu dosul unghiilor. —Las-o baltă, donșoară Gandhi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
topită. La prima bătaie a pendulei, din cele douăsprezece, cupele se ciocniră cu clinchet una de alta și luminile fură stinse de servitori, preț de câteva secunde, ca și cum lumea s-ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
muiat în lapte de castraveți, apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre sughițuri. Mă uit la voi și nu-mi vine să cred. N-aveți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că petele roșii de pe nasul de bețivan al lui Murray aveau să plesnească și se întrebă ce avea să iasă. Vin Porto îmbuteliat târziu? — Nimeni nu e de neînlocuit, să știi. — Cum așa, Murray, întrebă Jack candid, nici măcar tu? Un chicotit înfundat venind din redacția de știri îl făcu pe Murray să se ridice în picioare, la impresionanta lui înălțime de 1,50 metri, și să-și încheie nasturii costumului petrecut care, cu toate că era scump și făcut la comandă, nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l închipui pe tatăl ei alergând gol-pușcă pe teren sau făcându-le ochi dulci soțiile jucătorilor în timp ce pregăteau sendvișurile cu castraveți. — A apărut îmbrăcat cu halatul lui de mătase și o pălărie de pai! Fran își stăpâni cu greu un chicotit. — Pare o alegere inspirată pe o vreme ca asta. A avut cineva vreo obiecție? — Francesca, nu despre asta e vorba! Și-au dat silința să-l ignore. Chestia e că se comportă din ce în ce mai ciudat. Ție puțin îți pasă, fiindcă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el. Din fericire, omul nu e cîtuși de puțin conștient de comportamentul nostru pueril. — Șapte, șoptesc și eu cînd socru-meu aruncă o ocheadă la decolteul Lisei. Iarăși ne apucă pe amîndouă chicotitul. Dan clatină din cap, prefăcîndu-se serios. — Mai exact, ce vîrstă au nevestele noastre? Îl Întreabă el pe Gregory. — Cred că În seara asta au iarăși vreo cinci anișori, răspunde acesta, cu gura pînă la urechi. Cinci și jumătate! strigă Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu ciuperci și chiflele. Când intrăm în încăperea tapetată cu mătase albă, pălăvrăgeala amuțește brusc și paisprezece capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu cred că pot să rămîn cu voi. Am o groază de treabă de făcut. — Nu-mi spune că nu poți să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci pînă la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! ZÎmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vîntului. Să nu uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mîngîie blînd pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănîncă vreo cîțiva biscuiți digestivi și schimbă cîteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu, În momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gînduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. — Pe bune ? spune Lissy. Doamne. E de-a dreptul roman... Tace și face o față de om care-și cere scuze. Iartă-mă. Mi-a zis că-i pare foarte rău pentru ce s-a Întîmplat și că n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asta din felul În care mirosul lui devenea din ce În ce mai asemănător cu al tăciunilor stinși. - Hai, că se lasă seara, l-am Îmboldit. Vrei să legăm frăție de sânge sau te temi de frigurile ce le poartă țânțarii? Am auzit un chicotit Înfundat. Mirosul omului Începu să se răspândească În aer precum fuioarele norilor, semn că se potolea. Cu toate astea, Încă nu venea. - Am niște pește tocmai bun de mâncat. Cu asta l-am convins. L-am auzit cum se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
habar n-am cine sunt și mă simt mi-nu-nat. Și deodată îi vine să râdă și chiar râde, ceea ce pică bine fiindcă Aurora tocmai a spus un banc. Hai să vă arăt ceva, începe Aurora când prietenii au terminat de chicotit. Pascal se bucură. Pictorul rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]