95 matches
-
o floare galbenă-mohorîtă. Dar chiliuțele sânt încă bune ca să se clocească în ele generații nouă, cari toate își lasă pielcica lor de libelă înlăuntrul pereților chilioarei, încît fagurii de clocire devin cu timpul negri-mohorîți. Prin fiecare din aceste pielcele lepădate chilioarele se cam 972 {EminescuOpXIV 973} {EminescuOpXIV 974} {EminescuOpXIV 975} strâmtează pentru viitorii locuitori; de aceea mulți prisăcari sânt de părere că din zidiri de ceară vechi și mult întrebuințate ies la urma urmelor albine slăbănoage, cari nu prea au putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părere că din zidiri de ceară vechi și mult întrebuințate ies la urma urmelor albine slăbănoage, cari nu prea au putere de muncă. În teorie părerea nu este rea, dar în practică nu merită o considerare deosebită, pentru că albinele, lungind chilioarele, știu să facă loc pentru progenituri, deși nu e de tăgăduit că construcțiuni proaspete în cuibul de clocire a albinelor sânt o minunată calitate a stupului, dar aceasta mai mult pentru că în clădiri proaspete clocesc și lucrează mai în dragă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voie si pentru că ele nu prezintă moliilor de ceară - un periculos inamic al albinelor - ascunzători impenetrabile; căci tocmai prin pelițele de libele, pe cari albinele le rod foarte greu, ele pierd în urmă stăpânirea peste locuințe și produsele lor. În chilioara regală se află, după ieșirea tinerei princese, asemenea o mică cămășuță, dar care n-acopere decât pe jumătate șoldurile proprietarei; e de-o coloare mai deschisă decât a surorilor lucrătoare, ceea ce se va fi întemeind pe deosebirea de nutreț. Un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tinerei princese, asemenea o mică cămășuță, dar care n-acopere decât pe jumătate șoldurile proprietarei; e de-o coloare mai deschisă decât a surorilor lucrătoare, ceea ce se va fi întemeind pe deosebirea de nutreț. Un fenomen ciudat e asemenea că chilioarele crăiești se-ntrebuințează o singură dată și apoi se risipesc, peste mai mult ori mai puțin timp, pîn-în temelie, pe când chiliile de albine și trântori se-ntrebuințează foarte des și consecutiv la clocire. Chilioarele din urmă se mai întrebuințează și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Un fenomen ciudat e asemenea că chilioarele crăiești se-ntrebuințează o singură dată și apoi se risipesc, peste mai mult ori mai puțin timp, pîn-în temelie, pe când chiliile de albine și trântori se-ntrebuințează foarte des și consecutiv la clocire. Chilioarele din urmă se mai întrebuințează și ca magazii de miere și polen, pe când leagănul regal niciodată. E netăgăduit așadar că regina, din copilărie încă, se bucură la poporul ei de-o distincție deosebită și că lucrătoarea capabilă în predispoziția ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo sută juma, și toți sunt izmeniți la chip și au tunice albe. Arhiva-i un coteț lipit cu secretariatu: o biată chilioară. Io zic mereu că ogeacu fără fereastră pă bune e, pă termen lung, aducător dă boli. Ce credeți? Nici să n-aud de așa ceva. De când am venit În Nord, sunt sătul de Încăperi. Descrie-mi acum secretariatul. — I-o debara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înaintea orei stabilite, don Montenegro; știu ce te aduce. Afacerea cu briliantul. — Văd că acești muri zdraveni nu stau În calea faimei mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află mai bine decât aici, În chilioară, cele ce se petrec În Republică: de la vicleniile unui cogeamitea general de divizie până la opera culturală a ultimului redactor de radio nenorocit. — Vă Împărtășesc aversiunea pentru radio. După cum Îmi spunea mereu Margarita - o știți, desigur, pe Margarita Xirgu -, noi, artiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
olăcar după tine. Mai am atâtea a-ți spune... --Mulțumesc pentru gândul bun, sfințite. --De bine ce ai venit, urmează rânduiala pe care o știi și vino apoi să cinăm împreună. --Musai așa oi face, bunule părinte. Am intrat în chilioara mea, care m-a întâmpinat cu miros de frunză de nuc și cu sâpetul deschis, de unde, cu tartaje verzi, mă priveau îmbietor cele zece volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vedenii. Sunt prea obosit” - gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în pragul chiliei. --Noapte bună, dragule. Mâine om mai sta la cislă pe îndelete. --Mulțumesc și bogdaprosti pentru cină, părinte. Noapte bună. --Să fie primit. Mă retrag în chilioara mea cu un roi de întrebări în minte. “Cine e fata din preajma călugărului și de ce nu a scos-o în lumină până astăzi? De fiecare dată aveam doar momente când îi simțeam prezența în preajmă, fără să o pot vedea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ultima filă din volumul ce îl aveam în față. Sosise vremea să mă întorc la chilie. Când am ajuns aproape, călcam cu grijă, să nu sperii ființa iluzorie, și mă întrebam ce surpriză mă mai poate aștepta... Pe masa din chilioara mea, toate erau așezate de mână de gospodină: fața de masă schimbată, cana cu apă proaspătă și paharul, fiecare așezate pe farfurioară, iar pe prichiciul sobei mă aștepta lampa cu sticla ștearsă și chibriturile alături. Câteva gutui aurii răspândind parfum
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
el este plecat cu adevărat la Înalt Prea Sfântul sau...?” Într-un târziu, am pornit spre chilie. Mergeam încet, cu senzația că la oarecare distanță de mine mai călca o ființă... Din depărtare, am băgat de seamă că geamul de la chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să-mi joace în față... Am dus mâna la ochi, pentru a mă feri de puterea ei. Pentru o clipă, a dispărut. Când am redeschis ochii, lumina a năvălit din nou, dar mi-a dat voie să văd limpede fereastra chilioarei mele și jocul unei raze de soare cu frunzele tufei de iasomie din grădiniță... Mă aflam în patul meu, însă eram lac de sudoare... Am stat o vreme, să-mi dau seama dacă tot ce mi s-a întâmplat peste
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Aruncă greul aici în unda mea și am să-l duc spre lumea largă”... Nu știu cât a durat dialogul imaginar cu izvorul... În cele din urmă, am pornit către chilie cu pas de om ce poartă povară grea de gânduri... În chilioară m-am băgat în așternut, cu gând să adorm, dar... multă vreme somnul n-a vrut să se apropie de mine. Am ieșit afară și m-am așezat pe băncuța de la portiță. Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
apoi și a pornit spre chilie, purtându-și mâinile amândouă deodată - când în față, când în spate - ca un copil căruia i s-a îndeplinit o dorință... Ajunsă “acasă”, a intrat închizând ușa ca un vis... Resemnat, am intrat în chilioara mea. Într-un târziu, am căzut într-un somn adânc, fără nici o adiere de vis. În zori, când soarele abia își arăta fruntea pe buza cerului, m-am trezit... Am zăbovit multă vreme la izvor. La întoarcere, am băgat de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
liniștea, părinte. --Tulburămi-o, fiindcă va veni și vremea când n-oi fi bucuros de liniștea veșniciei... Nu știu de ce, dar nu mai aveam parcă nimic să-i spun în acele clipe. Gândurile erau dominate de întrebarea: “Ce voi găsi în chilioara mea? Oi găsi - ca de fiecare dată - mâncarea caldă pe masă? Și cum de știe ființa care are grijă de masa noastră când ajungem acasă? Ceva este de neînțeles”. Iată-ne și la portița chiliei. În curte nimic nu spune
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune zicala. --Care zicală, părinte? --Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic. Asta însă nu trebuie să degenereze în lenevire - a sfârșit bătrânul vorba, cu zâmbet blajin. --Am să urmez întocmai sfatul sfinției tale... Am intrat în chilioară, unde mirosea a busuioc. Pe masă, sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întâlnesc cu lucruri neînțelese... Unele la vedere, altele între nălucire și realitate. Numai astăzi. Coșul plin cu tot ce le trebuie unor oameni care au sfârșit treaba!... Dar la amiază?...” Am ajuns la chilie pe când înserarea cuprinsese întreaga fire. Din chilioara mea, printre frunzele nucului din grădină răzbăteau șuvițe de lumină. “Asta înseamnă că lampa este aprinsă” - am gândit eu. Pe masă mă aștepta cina acoperită cu ștergarul pe care îl știam atât de bine... Am mâncat și m-am întins
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de ori mai mult decât o dezvăluire înainte de vreme” - m-a liniștit gândul de veghe. “Nimeni nu spune lucrurilor pe nume, ci doar îți mai aruncă o săgeată în inimă” - gândeam eu, îndepărtându-mă de izvor. M-am dus în chilioara mea și înainte de a intra am privit fugar spre chilia bătrânului, cu speranța că voi descoperi vreun lucru nou. Nimic însă. După ce m-am îmbrăcat, am pornit spre chilia călugărului, care, spre deosebire de alte dăți, avea ușa închisă... Inima nu-și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se surprinse controlându-se. îi era teamă că ar putea tulbura, măcar pentru o clipă, armonia acestui univers neatins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai bine de patruzeci de ani. Cobora în târg extrem de rar, de pildă după lumânări din ceară curată, care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Fă bine și, când ajungi la poarta mănăstirii, intră întâi la bătrânul călugăr, care te așteaptă. Ehei, de când te așteaptă, bietul!”...„Așa am să fac” - am răspuns eu rușinat...Fără prea multă tocmeală, pornesc cu grabă spre mănăstire... „Acolo, în chilioara lui, mă așteaptă - de câtă vreme? - bunul și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și acelea albe. Ușor adus de spate, parcă mereu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am greșit, păcătoasa de mine? Știu unde mergi și am pornit în urrma matale, ca să-ți spun că părintele te așteaptă de multă vreme. Eu am mai trecut pe la el și am întrebat dacă te-ai mai abătut vreodată pe la chilioara lui. Dar de fiecare dată îmi răspundea că te așteaptă mereu, dar că încă nu ai ajuns pe la el. Mare bucurie ai să-i faci acum... Abia aceste vorbe m-au dumirit pe cine am în față... Ai dreptate. Mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]