154 matches
-
viața studențească, cu rezultate îndoielnice. În cele din urmă, își găsește locul în rândul celorlalți studenți străini: australieni petrecăreți, englezi plini de ei, finlandezi scandalagii și, bineînțeles, singurul alt român pe care îl întâlnește acolo. Împreună, explorează temple, încearcă diverse chimonouri, participă la ceremonii, vizitează cluburi de jazz și travestiți și filosofează pe tema eternei fascinații japoneze. O perspectivă plină de umor asupra frumuseții, frustrărilor și nebuniei vieții într-una dintre cele mai admirate culturi din lume. Partajează asta: Facebook Email
Târgul de carte LIBREX din Iași. Editura ADENIUM () [Corola-blog/BlogPost/339254_a_340583]
-
fie mai puțin asertive decât femeia occidentală. Nu sunt semețe. Au un farmec care e numai al lor, se înclină politicos și lasă ochii în jos. Le vezi supuse. Într-un cuvânt: adorabile. De-a dreptul charming sunt japonezele în chimonouri, care le obligă să facă pași marunței. Când umblă în chimonouri simți că se mișcă în alt ritm decât cel al străzii, mișcarea lor nu e sacadată, făcută din pași mari și decisivi. Dimpotrivă, ele par să plutească, legănându-se
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
un farmec care e numai al lor, se înclină politicos și lasă ochii în jos. Le vezi supuse. Într-un cuvânt: adorabile. De-a dreptul charming sunt japonezele în chimonouri, care le obligă să facă pași marunței. Când umblă în chimonouri simți că se mișcă în alt ritm decât cel al străzii, mișcarea lor nu e sacadată, făcută din pași mari și decisivi. Dimpotrivă, ele par să plutească, legănându-se ușor. Am avut șansa să vedem și o nuntă tradiționala. Mirii
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
într-un om obișnuit, a înnoptat la o bătrână. Cum el avea un ciocan magic, a răsplătit-o pe văduvă cu un chimonou deosebit de frumos din cea mai fină mătase. Atrasă în cursă, bătrâna s-a lăsat ispitită de frumusețea chimonoului. Din păcate, ea nu s-a mulțumit numai cu atât ci mai dorea și alte lucruri. De aceea, l-a îmbătat pe bărbat și i-a furat ciocanul magic. Când a văzut lăcomia bătrânei, bărbatul și-a dezvăluit adevărata identitate
JAPONIA-FESTIVALURILE DE PRIMĂVARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341346_a_342675]
-
în Viena la unul din saloanele de mare lux. Am fost foarte fericite când am văzut ce elegante eram și chiar am făcut și un taior alb dintr-un material splendid. Aceste piese vestimentare de mare rezistență, cu mâneca lungă, chimono, cu o croială impecabilă, m-au însoțit cu mult succes de-a lungul a 20 de ani. Ba chiar și fiica mea, ajunsă adolescentă, le-a purtat cu mult succes. Dar atunci, în anii aceia, când aveam salariile de mizerie
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
pestriță : greci , români, bulgari, tătari, turci și macedoneni...,, Cum, n-ai rămas gravidă până acum ?” - m-a întrbat Nicu. Aflu de la el că Eliza Câmpineanu e plecată în Grecia cu trenul. Îmi schimb rochia, un crep-saten de culoarea untului proaspăt, chimono,învolănată peste tot și mă privesc în oglindă. Vaaaii ce frumoasă sunt ! M-am îndrăgostit de mine.Nicu n-o fi având ochi să vadă ce minune are lângă el ? Copiii născuți din flori se zice că sunt frumoși și
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
gîndi la fatalitate? Să fim optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un pahar de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș. 28 decembrie Pe un perete al atelierului peretele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un bibliotecar un Shakespeare in-folio. Altminteri, Zora nu se purta cu mine de parcă aș fi fost un copil. Mă lăsa să-mi fac propriul orar. Mă ruga să contribui la chirie. Ne petreceam majoritatea zilelor plimbându-ne prin casă În chimonouri. Z. avea o figură severă atunci când lucra. Eu stăteam pe verandă și citeam cărți din biblioteca ei: Kate Chopin, Jane Bowles și poezii de Gary Snyder. Deși nu ne asemănam deloc, Zora sublinia Întotdeauna solidaritatea noastră. Ne luptam cu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înainte, fără să-mi mai bat capul cu probleme.»“ „De ce tocmai în ziua în care aveam atâtea treburi de rezolvat a avut loc accidentul?“ Ōnuma Yoshio (62 de ani) Domnul Ōnuma se ocupă singur de vânzarea angro a materialelor pentru chimonouri în Nihombashi-Kakigarachō. Are părul alb și poartă ochelari. Are o față blândă. Nu pare genul de afacerist care să te facă să cumperi. S-a născut în orașul Hikone, prefectura Shiga. Prin intermediul școlii și-a găsit de lucru la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și poartă ochelari. Are o față blândă. Nu pare genul de afacerist care să te facă să cumperi. S-a născut în orașul Hikone, prefectura Shiga. Prin intermediul școlii și-a găsit de lucru la un magazin angro cu materiale pentru chimonouri. Orașul Ōmi e demult celebru pentru materialele de chimonouri, așa că e ușor să-ți găseși o slujbă în domeniul ăsta. Magazinul la care a muncit avea cam treizeci de angajați, iar majoritatea erau din prefectura Shiga. După treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
genul de afacerist care să te facă să cumperi. S-a născut în orașul Hikone, prefectura Shiga. Prin intermediul școlii și-a găsit de lucru la un magazin angro cu materiale pentru chimonouri. Orașul Ōmi e demult celebru pentru materialele de chimonouri, așa că e ușor să-ți găseși o slujbă în domeniul ăsta. Magazinul la care a muncit avea cam treizeci de angajați, iar majoritatea erau din prefectura Shiga. După treizeci de ani și-a făcut propriul magazin. Sunt din ce în ce mai puține persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ușor să-ți găseși o slujbă în domeniul ăsta. Magazinul la care a muncit avea cam treizeci de angajați, iar majoritatea erau din prefectura Shiga. După treizeci de ani și-a făcut propriul magazin. Sunt din ce în ce mai puține persoane care poartă chimono în zilele noastre. Se pare că toate magazinele de genul ăsta au probleme economice și par să se scufunde din ce în ce mai adânc. Oftează și spune: „Afacerea asta nu mai merge.“ Nu se vede nici o luminiță la capătul tunelului. Prietenii lui și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
singur afacerea este foarte greu. Nu are cine să-l înlocuiască. Săracul. „Nu am avut prea multe probleme în timpul boomului economic. Cel mai greu ne-a fost în timpul crizei de benzină. Atunci se zvonea că nu se vor mai face chimonouri. Însă zvonul nu avea o bază reală. Dar, m-am panicat și m-am dus să comand mai multe la un magazin mai mic ca să le am în stoc. Zvonurile acestea circulau prin Kansai. Mulți s-au dus să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
restructurărilor, toți directorii au demisionat. Am rămas pe dinafară. Apoi împreună cu alți cinci colegi am fondat firma asta. Unul după altul ceilalți au renunțat și, în cele din urmă, am rămas singur. Trebuia să mă ocup de toate problemele firmei. Chimonourile nu vor mai fi niciodată la modă. Deși toată lumea speră, cred că e greu să accepți așa ceva. Sunt destul de puține ocaziile când o persoană mai poartă chimono. Poți număra pe degetele de la o mână persoanele care își fac singure hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din urmă, am rămas singur. Trebuia să mă ocup de toate problemele firmei. Chimonourile nu vor mai fi niciodată la modă. Deși toată lumea speră, cred că e greu să accepți așa ceva. Sunt destul de puține ocaziile când o persoană mai poartă chimono. Poți număra pe degetele de la o mână persoanele care își fac singure hainele. Locuiesc în Shinkoiwa. La cinci-zece minute de stație. Stau împreună cu soția și fiica. Am trei copii. Ceilalți doi s-au mutat la casele lor. Fata care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acum semne cu mîna. Ea era absorbită Într-o discuție cu bucătarul despre rămen, undeva În stînga. Ba nu, doar el Îi vorbea și nu-mi puteam da seama dacă-l ascultă atent sau nu. Își tot agita mînecile de la chimonoul de doliu, cu care nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga mărfurile printr-un megafon portabil, din fereastră În fereastră... — A doua oară cînd m-am Întîlnit cu fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fața de masă dantelată... A ridicat ușor o mînă și, dînd draperia la o parte, a intrat În bucătărie. Părea să-și fi ridicat mîna În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obicei nu mă deranja tonul lui, ci, dimpotrivă, Îmi lăsa o impresie favorabilă. Astăzi Însă, nu știu de ce, dar n-a avut nici un efect asupra mea, Îmi suna a gol. Clienta mea se Întoarse În toiul conversației. Își schimbase și chimonoul de doliu, chiar prea repede după părerea mea. Aparent, nu mai era cazul să mă sîcÎie ideea morții. Purta o rochie din crep negru ce i se mula perfect pe corp. Oare și-a amintit că i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se zărea nicăieri. Dacă așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit de această ființă inexistentă. — CÎt e ceasul? — Mai sînt cinci minute bune... Aprinse veioza de lîngă pat și apăru dinaintea ochilor mei. Pijamaua matlasată fusese schimbată cu un chimono de un galben pal; fileul dispăruse și părul Îi curgea În cascade pe umeri. — Bine, bine, dar ce oră? — Mai sînt cinci minute pînă la expirarea contractului. — Ce? Luat prin surprindere, m-am ridicat brusc. Ce vrei să spui ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că s-a și făcut seară. — Cinci minute... Am dormit așa de mult? Nu, eu acum mă culc. Dădu din cap, expunîndu-și privirilor mele ceafa goală, căci Își cuprinse părul cu mîinile și-l arcui de la dreapta la stînga. Prin chimono i se vedeau distinct coapsele și cei doi stîlpi circulari de susținere răsucindu-se și Întorcîndu-se. Am coborît În liniște din pat și-am rămas la marginea lui, cu piciorul stîng pe dușumea. LÎsîndu-mă cu toată greutatea pe el, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întorcându-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17" A doua zi m-a trezit telefonul care, din moment ce nu îl pusesem pe robot, suna întruna, țipând la mine ca un disc zgâriat cu o soprană proastă de coloratură, până când, bombănind, m-am îmbrăcat în chimono și am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care nu o cunoșteam. Părea emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care nu o cunoșteam. Părea emoționată, dar hotărâtă. — Aș putea... Sam Jones la telefon? a întrebat. — Da. Am tras chimonoul împrejur și l-am prins cu șnurul. — Voiam să vorbesc cu dumneavoastră - mi-a dat cineva numele dumneavoastră - despre moartea de la Mowbray. Am înțeles că încercați să aflați ce s-a întâmplat de fapt. — Îmi știți numele, însă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]