72 matches
-
pe povârnișul muntelui, cu case pierdute printre copacii aceia În care creșteau fructele mărunte ca niște boașe de berbecuț. Dincolo de sat, câmpia acoperită de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene și albastre chirăiau precum babele, cuibărindu-se prin frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu În brațe, fluturând dintr-o blăniță ca să alunge țânțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut să le sperie. Se auzea doar forfota animalelor care alergau, mugind, behăind, urlând și chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari și țineau strâns de sulițele lor scurte, gata de luptă. - Stați liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care să-l poată doborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat buzna printre crengile de stuf de la intrare și mi-am zărit femeia. Era leoarcă de sudoare. Bătrâna o ștergea pe coapse cu o blăniță de miel, albă precum laptele. Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat de mi-a Înghețat sângele. Mi-am dat seama că și asta era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pământ... S-a pitulat în WC-ul ăla public, săpat cu excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi proaspeți folkiști, care la viața lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dea ceva de mâncare, s-o țină în brațe, să se joace cu ea și, până la urmă, a încuiat-o în baia de oaspeți, cu lumina stinsă, dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy să aibă ocazia să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe podea și luă o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Nevastă-mea mă obligă să mă pensionez. Știi câți ani din viață mi-am petrecut În afacerea asta cu murături? Nu, nu știu. —Cincizeci și șapte. Cincizeci și șapte de ani, copil sau bărbat eram tot acolo. Nu mai minți, chirăia Irene undeva departe. Au fost doar 42. Mereu trebuie tu să exagerezi totul. De când te-am cunoscut prima oară, tu trebuie să le umfli cu pompa. — Da, da. Mă rog. Oricum, Ruby, uite care-i treaba: oi fi eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că, de-aș fi Întins gheara așa, d-un pamplezir, s-ar fi prins la Întâmplare În vârtej. Pă loc am auzit tramvaiu 38 trecând pân Santiago del Estero și-am simțit că-n beci iera lipsă zgomotu care-l chirăia balansoaru. Când m-am uitat iar, iera dă mai mare râsu: balansoaru sta țapăn, și ce luasem dă legănat era ocupantu. Iete, mi-a sunat În mansardă, mandea am aici Sfânta creatoare a cerului și pământului, și don Alejandro, vereșcanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cufărașu și-a trântit vizualii pă ea. Otostrada Repatrierea Rămășițelor și Avenida Furnica Neagră s-a bucuratără dă atenția lui preferată. Atâta oboseală punea În pat pe orșcine, da Cufărașu n-a lăsat-o mai moale și, când tomna Îmi chirăia stomahu, s-a dedicat total la sarcina lui specifică. A făcut, ca adevăratu Napaleon, un plan dă bătaie. A Început că io să-i dau o sârmă lu doamna de Tejerina și să-i zic că vorbeam dă la Comisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șef al fremenilor, Cooper Își chestionează adjunctul, privind În nisip: „E sigur că vine un vierme ?” Ăla e sigur. Atunci Usul zice că știe el cum să-i distragă atenția, și Înfige o țeavă cu bec În dună. Viermele vine, chirăie ca orice vierme, și pleacă cu atenția distrasă. Chani e fiica lui Liet. Acum Shai-hulud trebuie să hotărască dacă Jessica va deveni Cucernica Maică. Pentru o clipă ești tentat să crezi că Shai-hulud e viermele. Deoarece animalul nevertebrat cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cupe de șampanie, domnișoare și tinere ce-au vrut să-i fie alături.” Se pare că domnișoarele și tinerele s-au făcut criță de la șampanie și-au căzut sub unghiul de filmare, pentru că la televizor n-am văzut decît babe chirăind un imn cu convulsii voluptoase: „Iliescu, la mulți ani, / Te votăm pe patru ani”. O altă domnișoară, irepetabila Angela Băcescu, intră apetisant În Est-Vest direct În limba engleză: „Folosesc o expresie (sau sintagmă) potrivit căreia tre are rumaurs in the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru care un milion de fete ar face moarte de om, firește. Chiar am spus eu așa ceva? A urmat un moment de tăcere, urmat de un hohot ca de hienă: — O, e al dracului de p‑p‑p‑perfect! a chirăit ea, mai‑mai să se‑nece. Ea chiar vă Încuie În apartamentul firmei din West Village și vă despoaie de tot ce e de la G‑g‑gucci până vă spală creierii, de ajungeți să spuneți căcaturi de‑astea? F‑f
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
coacăze negre generalizată. Mă arunc În acțiune Încercând să stopez scurgerea, precum exotica și totuși autoritara asistentă Hathaway. Cer mai multe șervețele de bucătărie. Nu mai sunt șervețele, iar Ben stă acum În mijlocul unei băltoace de glucoză de culoare violet. Chirăie când Îl iau de gulerul pijamalei și-l bag sub robinet. Îl Întreb pe Richard de ce nu și-a Îndeplinit obligația de a achiziționa șervețele de bucătărie cum era stipulat și subliniat (de trei ori) pe lista de cumpărături pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de regina lor. Ripley își aminti gesturile lui Vasquez. Acționă pompa aruncătorului de grenade și trase de patru ori. Proiectilele pătrunseră în buzunarul abdominal și explodară, sfârtecând membrana delicată. Ouăle și tone de substanță gelatinoasă se revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de să-ți plesnească timpanul. Cum pot să perceapă doamnele cicade care dintre cicadoi chirăie mai cu moț, nu știu. Ei însă nu tac și fac un tărăboi infernal, mai ceva ca în perioada alegerilor în România. Ne pornim spre Delphi, locul atît de căutat de toți cei care forțau viitorul. Trecem prin văi roditoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să fie și mușcat. Merg spre piscină pe alee, dar provoc supărare. Doi cuci americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri chinezești. Chirăie și zboară agitați ca să mă îndepărteze. În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților, chiar credeți în victorie? mă rățoiesc la ei. În victorie cu siguranță nu cred ei, dar sigur știu proverbul că cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar tare de tot. În sfîrșit, sînt în piscină, deși mai sînt chirăit de cei cu care împart spațiul vital. O libelulă se joacă atingînd apa cu mare precizie. O nătăraucă de albină încearcă să facă la fel. Te mănîncă... acul, o avertizez. Cade în apă și... o salvez totuși, deși fac efort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mine. Dacă vrei să mă cinstești, zi-mi Chir Stoiene...“ Formula chir nu satisface în schimb ambițiile unui rachier bogat, care își mărturisește necazul în O soarè la mahala: „trebuie să mă fac boier sau mă mpușc! [...] ăst chir îmi chirăie-n cap... Aș da jumătate din averea mea numai să scap de dânsul. De groaza lui nu mă mai duc nici la biserică.“ Un interesant raport de concurență se instituie, în terminologia feminină, între cucoană și madamă. Cel de-al
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de viață din București (nu știu de ce, pentru moment aș fi dorit să scriu "scenetă"în fine.) Trei copilași cu vârste cuprinse între 3-6 ani fac un zgomot teribil într-un tramvai neobișnuit de liber pentru această oră de vârf: chirăie, aleargă, se urcă pe scaunele de plastic roșu, murdare acea mizerie persistentă, depusă în solzi, marele secret al Balcanilor. Voi sunteți patroni acilea, în tramvai", spune ea firesc, cu multă simpatie în glas, spre marea mulțumire a mamei care îi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prietenele ei și debarcă la începutul filmului. Ei bine, secvența debarcării aproape c-o întrece în tărăboi pe aia din Salvați soldatul Ryan. în orice caz, e mult mai rău decît atunci cînd debarcă prietenele miresei (Amanda Seyfried) : alea doar chirăie de bucurie, în timp ce mătușile urlă ca lupii. Sigur, e normal ca, într-un musical, toată lumea să debordeze de voie bună, dar nici chiar așa. Voia bună de aici e agresivă : subtextul e că oricine nu intră în acest spirit e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fără cer/ Ce grea e viața de miner"; Nichita Stănescu e la fel de bine în "interpretarea" unui țăran pensionar care, trecînd pe uliță și văzînd doi tineri cuprinși într-un sărut lung, apelează "la falsa memorie, dă din cap înțelegător și chirăie: "Leoaică tînără, iubirea, ceara mamii ei!...""), vînează paradoxul și pleonasmul, deliciile unui om inteligent care știe prețul unei cărți bune, al unui spectacol sau, pur și simplu, al răgazului îngăduit pentru a medita, a lenevi activ întrucît, desigur, timpul liber
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]