77 matches
-
uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că, de-aș fi Întins gheara așa, d-un pamplezir, s-ar fi prins la Întâmplare În vârtej. Pă loc am auzit tramvaiu 38 trecând pân Santiago del Estero și-am simțit că-n beci iera lipsă zgomotu care-l chirăia balansoaru. Când m-am uitat iar, iera dă mai mare râsu: balansoaru sta țapăn, și ce luasem dă legănat era ocupantu. Iete, mi-a sunat În mansardă, mandea am aici Sfânta creatoare a cerului și pământului, și don Alejandro, vereșcanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cufărașu și-a trântit vizualii pă ea. Otostrada Repatrierea Rămășițelor și Avenida Furnica Neagră s-a bucuratără dă atenția lui preferată. Atâta oboseală punea În pat pe orșcine, da Cufărașu n-a lăsat-o mai moale și, când tomna Îmi chirăia stomahu, s-a dedicat total la sarcina lui specifică. A făcut, ca adevăratu Napaleon, un plan dă bătaie. A Început că io să-i dau o sârmă lu doamna de Tejerina și să-i zic că vorbeam dă la Comisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dea ceva de mâncare, s-o țină în brațe, să se joace cu ea și, până la urmă, a încuiat-o în baia de oaspeți, cu lumina stinsă, dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy să aibă ocazia să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe podea și luă o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
drum, sub prima mașină care venea măturând stratul subțire de zăpadă, o Dacie. Toată lumea așteaptă să se risipească norul de zăpadă cu gaze, într-adevăr, în drum, animalul sacrificat nu mai mișcă. Femei văzute și nevăzute încep să urle, să chirăie ca și când porcul n-ar fi trebuit sacrificat, n-ar fi fost cumpărat și îngrășat special pentru asta. De pe strada bisericii, vântul aduce mirosul de sulf, pe urmă și pocnetul de petarde - care m-au trezit, la mine acasă, în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pământ... S-a pitulat în WC-ul ăla public, săpat cu excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi proaspeți folkiști, care la viața lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coacăze negre generalizată. Mă arunc În acțiune Încercând să stopez scurgerea, precum exotica și totuși autoritara asistentă Hathaway. Cer mai multe șervețele de bucătărie. Nu mai sunt șervețele, iar Ben stă acum În mijlocul unei băltoace de glucoză de culoare violet. Chirăie când Îl iau de gulerul pijamalei și-l bag sub robinet. Îl Întreb pe Richard de ce nu și-a Îndeplinit obligația de a achiziționa șervețele de bucătărie cum era stipulat și subliniat (de trei ori) pe lista de cumpărături pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen alunecă prin fața oglinzii încolo și‑ncoace. Se gătesc cu tot felul de artificii, ale căror detalii nu pot fi văzute de‑afară. Ți‑e rușine cu părinții tăi, mucos nerușinat, chirăie tatăl și vrea să‑i dea fiului un șut ca să se apropie de doamna von Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe povârnișul muntelui, cu case pierdute printre copacii aceia În care creșteau fructele mărunte ca niște boașe de berbecuț. Dincolo de sat, câmpia acoperită de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene și albastre chirăiau precum babele, cuibărindu-se prin frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu În brațe, fluturând dintr-o blăniță ca să alunge țânțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre Miazăzi, dar n-am zărit nimic care ar fi putut să le sperie. Se auzea doar forfota animalelor care alergau, mugind, behăind, urlând și chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari și țineau strâns de sulițele lor scurte, gata de luptă. - Stați liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care să-l poată doborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat buzna printre crengile de stuf de la intrare și mi-am zărit femeia. Era leoarcă de sudoare. Bătrâna o ștergea pe coapse cu o blăniță de miel, albă precum laptele. Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat de mi-a Înghețat sângele. Mi-am dat seama că și asta era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. Aha, chirăie Stripăru’, uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu! E al meu, uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șef al fremenilor, Cooper Își chestionează adjunctul, privind În nisip: „E sigur că vine un vierme ?” Ăla e sigur. Atunci Usul zice că știe el cum să-i distragă atenția, și Înfige o țeavă cu bec În dună. Viermele vine, chirăie ca orice vierme, și pleacă cu atenția distrasă. Chani e fiica lui Liet. Acum Shai-hulud trebuie să hotărască dacă Jessica va deveni Cucernica Maică. Pentru o clipă ești tentat să crezi că Shai-hulud e viermele. Deoarece animalul nevertebrat cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]