114 matches
-
podului Thor"), Howard K. Elcock ("Aventurile omului-maimuță", "Vampirul din Sussex", "Aventura celor trei Garrideb", "Un client ilustru", "Aventură în casa cu trei frontoane", "Aventura soldatului alb ca varul" și "Coama leului") și Frank Wiles ("Povestea bătrânului fabricant de vopsea", "Aventura chiriașei cu văl" și "Aventuri pe domeniul Shoscombe"). "Arhiva" este remarcabilă prin faptul că ea conține trei povestiri care nu sunt narate de Dr. Watson, cum sunt majoritatea povestirilor despre Sherlock Holmes. "Cazul diamantului Mazarin" este narată la persoana a III
Arhiva lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/319934_a_321263]
-
soluții "exotice" la anchetele detectivului ("o fiară dezlănțuită, un monstru marin, un lepros, o otravă sud-americană"). McCearney descrie, de asemenea, o evoluție negativă a lui Sherlock Holmes, "mai caricatural și mai puțin coerent", adoptând un discurs conform spiritismului în "Aventura chiriașei cu văl" și alunecând într-un discurs "nepoliticos și rasist" în "Aventură în casa cu trei frontoane". Cu toate acestea, acest punct de vedere este contestat de natura experimentală a colecției, ceea ce sugerează că Doyle, mai degrabă decât a nara
Arhiva lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/319934_a_321263]
-
dintre cei mai neobișnuiți răufăcători din canonul holmesian, printre care copii și animale. Colecția este, de asemenea, notabilă pentru reprezentările unor cazuri de mutilare și desfigurare (ca în "Un client ilustru", "Aventura soldatului alb ca varul", "Coama leului" și "Aventura chiriașei cu văl") și de probleme mentale ("Problema podului Thor", "Aventurile omului-maimuță", "Vampirul din Sussex"), indicând efectul pe care primul război mondial l-a avut asupra lui Doyle. În consecință, "Arhiva" este una dintre cele mai întunecate colecții holmesiene.
Arhiva lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/319934_a_321263]
-
Hector Louis a interpretat rolul lui Holmes, iar William Podmore pe cel al lui Watson. Episodul din 1994 al serialului TV "Sherlock Holmes" produs de Granada Television conține materiale contopite din "Cazul diamantului Mazarin", "Aventura celor trei Garrideb" și "Aventura chiriașei cu văl", fiind transmis sub titlul "The Mazarin Stone". În timpul filmării adaptării pentru televiziune a acestei povestiri, actorul Jeremy Brett s-a îmbolnăvit grav, iar rolul lui Sherlock Holmes din povestire a fost luat de Mycroft Holmes, interpretat de actorul
Aventura celor trei Garrideb () [Corola-website/Science/324557_a_325886]
-
pe care îl inspirau. Deci se produce un paradox: învinuiții se sufocă și li se face rău în „judecătoria” propriu-zisă, iar funcționarilor acestei instituții li se face rău în afara ei. K. se întoarce acasă și observă că domnișoara Montag, o chiriașă dintr-o altă cameră, se muta în camera domnișoarei Bürstner. El bănuiește că acest lucru are ca scop împiedicarea continuării aventurii sale cu femeia din urmă. Totuși, un alt chiriaș, căpitanul Lanz, pare a fi în cârdășie cu Montag. Mai
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind nesiguranța și lipsa de angajament sentimental a protagonistului. Josef K. este atras de domnișoara Bürstner, o chiriașă dintr-o cameră vecină, sau de Leni, servitoarea avocatului Huld. Capitolul final al romanului este tragic și teatral: doi domni îl execută pe Josef K. cu un cuțit de măcelar, iar eroul se supune destinului și acceptă să moară « ca
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Gentileschi de la la sfârșitul secolului al XX-lea. De la moartea mamei sale, la vârsta de 12 ani Artemisia a trăit înconjurată, în principal, de bărbați. Când Artemisia avea 17 ani, Orazio a închiriat apartamentul de la etaj din casa lor unei chiriașe, pe nume Tuzia. Artemisia s-a împrietenit cu Tuzia; cu toate acestea, Tuzia le-a permis lui Agostino Tassi și lui Cosimo Quorlis să o însoțească Artemisia în casa ei în mai multe rânduri. În ziua în care a avut
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
legile țării cei doi soți au dreptul la numai trei camere, iar prin urmare ei trebuie să închirieze o cameră unui „om al muncii care are nevoie de locuință”, mai precis coafezei Florentina Leu. Ajunși acasă, ei o găsesc pe chiriașa repartizată de primărie care-i aștepta cu o valiză. Dan o alungă pe coafeză, dar este săltat imediat de doi securiști îmbrăcați civil care-l duc la o clinică de boli psihice. Medicul Eduard Mezincu (Andrei Finți), care le era
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
excepții, case proprii: erau chiriași prin decretul improvidenței literare. Liviu Rebreanu cîștigînd bine cu romanele lui, ca și Mihail Sadoveanu, își puteau plăti ,luxul" de a fi proprietari, dar Mihail Sorbu, cumnatul celui dintîi, nu. însăși Societatea Scriitorilor Români era chiriașă, neavînd local propriu, dar la alegerile ei generale nu veneau mai mult de 75 de scriitori, care puteau fi înghesuiți într-o încăpere mai spațioasă. Puțini țineau ,casă deschisă", vechilor prieteni, numărați pe degete. Și la cenaclul lui E. Lovinescu
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
în stomac). Prin cartier și memorie defilau apoi potăile vecinilor (doamna Fețeanu hrănea un câine care semăna cu-o vulpe grasă) și casa cu pisici de lângă linia ferată (acolo jurai că proprietarii sunt o familie de pisici, cu-o babă chiriașă). Și asta nu era tot. Maria n-ar fi putut uita degetul mare de la picior (viitorul „Bismarck“, la care n-ajungea cu mânuțele și despre care mama îi spunea că are, la rândul lui, cinci degete mai mici cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fusese cândva „mica orfelină“, în parte dintr-un soi de posesivitate maternă pe care o resimțea față de Hattie și care, până în prezent, nu-și găsise altă formă de expresie și, în parte, dintr-o obsesivă și iritantă curiozitate pentru norocoasa chiriașă a mult râvnitului Papuc. Oricum, fetele veniseră. Familia Brian McCaffrey sosise cu mașina lor Austin, în care-i luaseră și pe Tom cu Emma. Pearl și Hattie închiriaseră un Volkswagen. (Fetelor nu li s-a permis niciodată să-și cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locului, prin marca distinctivă a „noului” sat românesc, anume sunetul hodorogit al manelelor prost înregistrate, însă redate la volum maxim. Drumul contrastelor continuă odată cu șoseaua principală ce împarte oarecum satul în două: de o parte, islazul de vaci, ale cărui „chiriașe” tind să se împuțineze și să nu mai reprezinte o marcă a satului, de cealaltă parte, tineri care își construiesc case din BCA, ca la oraș, cu etaj și fără anexe gospodărești, așadar, fără a lua în calcul prezența unor
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
constatat că zgârcitul a murit de sete și foame stând pe grămada de bani. Zgârciții și lacomii, după ce își omoară sufletul, își omoară trupul prin moarte rușinoasă. 90. Conștiința, glasul dreptății Un om bogat, cu numele Săvoiu, alungă pe o chiriașă săracă, o biată văduvă cu cinci copii, pentru că nu mai avea cu ce să plătească chiria. Ea se înfățișă pentru a doua oară în fața bogătașului, însoțită de cei patru copii mici, căci al cincilea era bolnav în pat, pentru a
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă prinsesem rădăcini, spre a face cei câțiva pași până în fundul bucătăriei, unde, singură în pat, dormea una din cele două chiriașe ale noastre (studente la aceeași facultate, cealaltă era plecată, probabil, acasă, nu erau din Cluj). Mai mare cu câțiva ani buni decât mine, nici frumoasă, nici urâtă, L.C. m-ar fi primit, probabil, în patul ei. Avea de altfel un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fii acel exemplar rar, acel «cavaler fără teamă și fără de prihană». Și atunci, pentru țelul acesta, nici o suferință nu-i prea mare“. Am anticipat din nou. Să ne întoarcem la desfășurarea cronologică a faptelor. În 1950 Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, pensionară, era chiriașa statului în fosta casă a lui E. Lovinescu (moștenită de Monica Lovinescu) și „custodele“ mobilelor, covoarelor, obiectelor de artă, tablourilor și cărților care îi aparținuseră până de curând ei înseși, dar erau acum trecute pe inventarul de confiscare. Făcuse contestație
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a căzut bine penibila emisiune, dar n-am mai Înmatriculat studenți proveniți din alt centru universitar decât după primirea dosarelor complete. Păsărică mută-ți cuibul La Începutul anilor ‘70, la Centrul Universitar Iași, s-a pus problema convingerii cadrelor didactice chiriașe În imobilele proprietate de stat să-și cumpere spațiul care Îl dețin. Cadrele de conducere, eram secretar al organizației cadre didactice trebuiau să fie exemple. Discutând cu Milly, am ajuns la concluzia că ar fi mai avantajos să ne căutăm
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
e foarte drăguță. Oameni foarte delicați. A rămas stabilit și m-au rugat chiar că dacă vii la Focșani, să treci pe la ei. Știi adresa. Știu că inima te va conduce cât mai repede la mine. De asemenea, doamna Dinu, chiriașa atât de drăguță, te-a invitat. Stă pe strada Câmpului nr. 22. Oameni de suflet, nu ca doamna Cherciu. E altă stofă. Cu finanțele stau cam nu prea bine. Nu am putut încasa de la Bârlad și nici acont nu am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Eliad Cârciumărescu: — E uuuns! Un mare hohot de râs a izbucnit în Cameră și tribune. La începutul lunii martie, Curtea cu Jurați judecă procesul crimei din strada Soarelui. Pe strada Soarelui, astăzi strada Teodor Aman, locuiau soții Miulescu, iar ca chiriașă aveau pe o doamnă Maria Popovici*. Într-o zi, Maria Popovici a fost găsită asasinată, iar bănuielile toate au căzut asupra soților Miulescu. Nae Miulescu avea o tipografie pe care o exploata. În această tipografie a apărut mai întâi ziarul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mai trăiește astăzi, la 1928, adică după 40 de ani, decât avocatul C. Costa-Foru. Iată cum a fost descoperită crima: Pe la orele 3 după prânz, soții Miulescu venind la domiciliu, au găsit ușa casei deschisă, deși înăuntru trebuia să fie chiriașa lor, Maria Popovici. Imediat, au făcut o scenă de deznădejde, au ieșit în stradă și au chemat lumea spre a spune și dovedi că au fost jefuiți de tâlhari. În urmă a fost descoperit și cadavrul victimei într-una din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Perioada de închiriere a fost tot 23 aprilie-26 octombrie, dar în anul 1851. De data aceasta lucrurile au ieșit pe dos, așa cum nu sperau soții Eminovici. Doctorul Jianu a fost corect, căci nu au avut cu el nici un litigiu. Noua chiriașă însă, spătăreasa Smaranda Varlaam, va purta cu Eminovici, în perioada 1851-1852, un proces hărțuitor, nevrând să elibereze casele conform contractului și considerându-se în continuare chiriașă. Mai mult, încuie și pleacă la Iași, de unde tergiversează lucrurile, apelând la tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Doctorul Jianu a fost corect, căci nu au avut cu el nici un litigiu. Noua chiriașă însă, spătăreasa Smaranda Varlaam, va purta cu Eminovici, în perioada 1851-1852, un proces hărțuitor, nevrând să elibereze casele conform contractului și considerându-se în continuare chiriașă. Mai mult, încuie și pleacă la Iași, de unde tergiversează lucrurile, apelând la tot felul de stratageme, spre marea mâhnire a căminarului. Om impulsiv și cu dreptatea de partea lui, acesta a atacarisit-o cu feluri de cuvinte badgiocoritoare și pline de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a întoarce cumpărătorului vreun ban din suma ce mi-au numărat 17. Așadar, Eminovici își construiește în 1855, la Ipotești, pe fundația vechii case (în care a locuit în două rânduri), o alta nouă, sătul, probabil, atât de hărmălaia cu chiriașa din târg, dar mai cu seamă de provizoratul din odăile Mariei Mavrodin. Reiese că în intervalul dintre anii 1848, când Eminovici vine în Botoșani de la Dumbrăveni, și 1855, când vinde casele din oraș lui Iosip Munteanu, familia a avut două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o îndurera continuu. Starița, de acord cu mine, o instală în casele maicei Filofteia, cu odăi mari și luminoase la etaj. Toți erau încântați, maica de a-și scăpa salonul din mâinile lui Vintilică, maica Filofteia de a avea o chiriașă, eu de a nu fi în contact continuu cu Fräulein de care Lia nu se putea despărți și care pe mine mă exaspera; Lia, ase menea, era mulțumită de a se ști „acasă la dânsa“, fie zis fără ironie. Bucătăria
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în panică. Helena și Gill, două din colegele ei de apartament, lucrau în City, iar Darcey le spusese că acolo spera să ajungă și ea. Le ascunse toată tărășenia cu Car Crew ca să poată avea mină de femeie de carieră, chiriașa perfectă, capabilă să-și plătească chiria la timp; ele, în schimb, nu-i ceruseră decât să fie curată și ordonată și să se achite de responsabilitățile ei pentru casă. O întrebaseră și de iubit, iar ea le spusese că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Un pension de domnișoare și The Professor/ Profesorul acesta din urmă neterminat -, nici unul la nivelul debutului!). În plus, Anne și-a confirmat propriul talent epic, în 1848, cînd își publică cel de-al doilea roman, The Tenant of Wildfell Hall/Chiriașa de la Wildfell Hall (la noi, volumul a fost tradus drept Necunoscuta de la Wildfell Hall, n.m.). La o privire atentă, ipoteza unei paternități ambigui a romanului La răscruce de vînturi nu stă în picioare nici măcar din unghi pur exegetic. Există un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]