66 matches
-
să tragă o gură de aer. Dar voi nu știți că asta îmi aduce aminte de bunicul meu...Ii o poveste întreagă cu el - le-a zgândărit Pâcu curiozitatea. Dacă-i așa, las-o pe diseară, Pâcule. Poate până atunci chiticii mai cresc olecuță și ne prindem și noi pofta - l-a sfătuit moș Dumitru.. Printre nămeții cu spinările cocoșate, Crâșma din drum apărea ca o arătare care și-a tras o cușmă albă mare cât o lume și aceea cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește să vorbească. Moș Dumitru a prins momentul și l-a provocat, în felul lui: Mi-i o poftă de un chitic de pește de mă usuc, Pâcule. Usucă-te, că și eu mă usuc. Cum să nu te usuci, dacă tragi din lulea ca un turc? Ce are a face luleaua cu uscăciunea din gâtul meu? Unde-i udătura, frate? Tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să dea cu el de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să dea cu el de pământ. „Na! Na! Satură-te de pește! Uite pentru ce stă el o zi întreagă pe baltă. Lumea nu prididește cu treburile și el stă hojma la umbră pe malul iazului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el de pământ. „Na! Na! Satură-te de pește! Uite pentru ce stă el o zi întreagă pe baltă. Lumea nu prididește cu treburile și el stă hojma la umbră pe malul iazului...” Si ce se întâmpla până la urmă cu chiticii? a întrebat Alecu Slobodă. Pâcu s-a prefăcut că nu aude. Si-a aprins luleaua alene și, când nu s-a mai văzut din pâclă, a reînodat firul poveștii. „Când trebuie să facă treabă, nu aude, nu vede, dar dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cu tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar pe portiță și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
literatura de specialitate se consideră că mijloacelor interne și externe de îmbogățire a vocabularului li se pot adăuga și așa-numitele "procedee lexicale formative secundare", exemplificate prin: specializarea lexical-semantică a unor variante fonetice, morfologice sau derivative ale unor cuvinte: pitic/ chitic, titirez/ chichirez etc.; contaminarea 70, combinarea într-un cuvânt a părți de cuvinte independente sinonime: impuls < imbold + puls; milog < milă + olog etc.; abrevierea unor denumiri: [tren] accelerat, [tren] rapid etc.; "onomatopeizarea" (crearea de onomatopee): câr-mâr; "crearea de delocutive" (substantive provenite
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
octombrie 1952 Am luat cunoștință Regiunea Primul Secretar Semnătura București Stoica Gheorghe Arad Beldeanu Ioan Bacău Moise Ilie Baia Mare Patelineț Ioan Bârlad Daju Pavel Cluj Dejeu Dumitru Constanța Reznicenco Alexandru Craiova Necula Gheorghe Galați Martinaș Francisc Hunedoara Vintilă Marin Iași Chitic Gheorghe Oradea Lupău Ioan Pitești Cristescu Dumitru Ploiești Balalia Dumitru Stalin Augustin Gheorghe Suceava Boboș Ștefan Timișoara Isac Martin Autonomă Maghiară Csupor Ludovic A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. -Secția Administrativ-Politică, dosar nr. 30/1952, f. 1-5. (Documentul a fost
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pe parcursul anilor ’3011, dar nu trebuie uitat faptul că articolul respectiv a apărut în 1957, la doar un an după o lungă perioadă de tăcere editorială impusă de regimul comunist. „Bucătăria noastră populară nu se reduce la mămăligă, borșul de chitici, pe care atât de pitoresc îl descrie Calistrat Hogaș; nici la bureții copți în spuză, călugărește, sau la halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec. [...] Există la români câteva procedee culinare, născocite parcă anume pentru a uimi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tu baisses le feu“, adică „atunci când fierbe, scazi focul“) din Provence, uha rusească, szegedi halászlé (maghiară, bineînțeles) și ciorba noastră pescărească. În Delta Dunării, la fel ca pe malurile Mediteranei sau ale râului Moskva, mai întâi se pun în apă „chiticii“, adică peștii mici, care se lasă la foc până se topesc; zeama aceasta concentrată se strecoară și în ea se pune „schimbul doi“, adică bucățile de pește mare. Secretul tuturor acestor zemuri, de pe orice meridian, este diversitatea speciilor de pește
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Supa cu același nume se gătea din apă sau zeamă de legume fierte, care se îngroșa cu câteva linguri de trahana (300 de grame la aproximativ 2 litri de zeamă). Ciorba de pește cel mai des întâlnită era cea de chitici, menționată și de către Păstorel ca specialitate românească. Ciorba de burtă ne-a venit de la turci, iar căpățâna de miel fiartă este răspândită pe mai toate meridianele și are o vechime milenară. Tradiția iudaică a hranei rituale insistă pe miel; una
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
depistăm originea și să le urmărim românizarea, vom aborda un domeniu în care românii par a fi experți bucătari și pasionați consumatori: grătarul. Într-un pasaj citat anterior, Păstorel Teodoreanu enunța câteva repere ale „bucătăriei populare“ românești: mămăligă, borș de chitici, bureți copți în spuză și „halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec“. La aceasta din urmă, noi, românii, suntem maeștri, afirmă Păstorel: „Ne-am dovedit meșteri în ce e mai greu de realizat la foc: friptura. [...] Tot
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mitropolitul Veniamin Costache, fragmentul Răzvan-Vodă din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de N. Bălcescu, Jalnica Moldovei întâmplare de Al. Beldiman. Spiritul critic este ilustrat prin fabulele tipărite de Gr. Alexandrescu (Răzbunarea șoarecilor, Ogarul și iepurele) și Al. Donici (Nada și chiticul, Știuca și motanul), printr-un articol despre mitropolitul Iacob Stamati scris de Mihail Kogălniceanu sau prin studiul social-istoric al acestuia, Sclăvie, vecinătate și boieresc, ca și prin multe dintre paginile lui V. Alecsandri (Un salon din Iași) și C. Negruzzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
fără catalog, București, 1967; ed. 3, București, 1981; Ștafeta fanteziei, București, 1968; Schițe vesele, București, 1969; Melcul mincinos, București, 1972; Aducătorului, mulțumiri, București, 1976; Viitorule, când te-ai născut?, București, 1977; Mama mamuților mahmuri, București, 1980; Un Gulliver în țara chiticilor,București, 1983; N-ați văzut un mânz maro?, București, 1999; Carnete de editor. Interviuri. Addenda, îngr. Sanda Sântimbreanu și Ion Nicolae Anghel, Timișoara, 2000. Traduceri: Gianni Rodari, Aventurile lui Cepelică, București, 1957 (în colaborare cu I. Barta); Natalia Attardi Donnini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
1968 (în colaborare cu E. Niță). Repere bibliografice: Elena Beram, „Aducătorului, mulțumiri”, „Îndrumătorul cultural”, 1976, 3; Simion Ștefan, „Viitorule, când te-ai născut?”, TR, 1977, 26; Constantin Sorescu, Carte de iubire..., SPM, 1981, 575; Hristu Cândroveanu, „Un Gulliver în țara chiticilor”, CNT, 1983, 14; Adriana Iliescu, „Un Gulliver în țara chiticilor”, RL, 1983, 52; Zaharia Sângeorzan, Un „han” al poveștilor, CRC, 1984, 22; Rotaru, O ist., III, 699-670; Cândroveanu, Lit. rom., 190-193; Paul Cernat, Sertarele lui Mircea Sântimbreanu, OC, 2002, 101
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Aducătorului, mulțumiri”, „Îndrumătorul cultural”, 1976, 3; Simion Ștefan, „Viitorule, când te-ai născut?”, TR, 1977, 26; Constantin Sorescu, Carte de iubire..., SPM, 1981, 575; Hristu Cândroveanu, „Un Gulliver în țara chiticilor”, CNT, 1983, 14; Adriana Iliescu, „Un Gulliver în țara chiticilor”, RL, 1983, 52; Zaharia Sângeorzan, Un „han” al poveștilor, CRC, 1984, 22; Rotaru, O ist., III, 699-670; Cândroveanu, Lit. rom., 190-193; Paul Cernat, Sertarele lui Mircea Sântimbreanu, OC, 2002, 101; Iordan Datcu, Carnetele de editor ale lui Mircea Sântimbreanu, ALA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]