67 matches
-
Studii recente arată că chitina poate juca un rol în introducerea de alergii la oameni. Șoarecii tratați cu chitină dezvoltă un răspuns alergen, caracterizat prin creșterea proteinei interleukin-4 în celulele sistemului imunitar. Pentru acești șoareci, un tratament adițional cu enzima chitinoasă anulează răspunsul. este de asemenea folosit pentru a filtra apelor uzate: aceasta face lanțuri de care se atașează elemente ionizabile a materiei organice (vezi chitosan). Este folosită în industria alimentară la fabricarea sucurilor.. Studii recente arată că chitina induce o
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
este alcătuit din prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). Tegumentul este moale și subțire. Prosoma poartă anterior ochii, pedipalpii, chelicerele și orificiul bucal, lateral - picioarele. Tot în prosomă este concentrat și sistemul nervos. Partea dorsală este acoperită de o cuticulă (carapace) chitinoasă, formată din plăci numite tergite. Lobii pedipalpilor și chelicerelor formează aparatul extern bucal, numit stomatecă. Ochii, doi la număr, sunt așezați median dorsal pe prosomă, pe o proeminență - ocularium. Unele specii, în special cele cavernicole, sunt lipsite de vedere. Proeminența
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
de lungă). Are șase picioare și șase ochi dispuși de jur-împrejurul trupului. Un sistem complicat de mandibule clămpănesc vizibil. Două antene fine și lungi descriu traiectorii diverse prin aer. Au culoarea neagră, dar platoșa este portocalie, albă, neagră sau roșie. Exoscheletul chitinos este lepădat la maturizare, dar într-un bazin de 2 metri pătrați nu se întâmplă așa ceva. Membranele anterioare au rol de mâini cu care lucrează. Sunt prevăzute cu un fel de degete: 3 teancule mici și flexibile. Un fel de
Regii nisipurilor () [Corola-website/Science/321721_a_323050]
-
desfășurate ulterior asupra genomului Silkie-lor, fiecare dintre ei având până la un anumit grad abilitățile unui Silkie. Nava care îl contactează pe Cemp are un echipaj format în majoritate din Varianți acvatici, ceea ce îl determină pe Cemp să părăsească forma sa chitinoasă, dură, folosită în călătoriile spațiale, pentru cea acvatică. Pe navă se află un băiat puternic de 10 ani, care pretinde că este fiul lui Cemp. Deoarece, la fiecare 9,5 ani Silkie-ii sunt nevoiți să revină în apă pentru a
Silkie () [Corola-website/Science/321469_a_322798]
-
și stratul hipodermal. Corpul kinorinhilor cuprinde regiunea cefalică (cap), gât și trunchi format din 11 segmentente. Segmentele, inclusiv cele ale capului și gâtului, se numesc zonite (în total 13 zonite). Corpul este lipsit de cili, dar prezintă țepi, peri, zimți chitinoși. Capul este înzestrat cu 7 cercuri de spini (scalide) recurbați. Regiunea cefalică are capacitatea de a se retrage în interiorul corpului. Spinii și țepii sunt implicați în locomoție. Pe partea dorsală a capului sunt situații ochii. Cavitatea internă a corpului reprezintă
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
alungit sub forma unui rostru iar în vârful acestuia se găsesc piesele aparatului bucal (aceste insecte se numesc gărgărițe). Toracele la insecte este alcătuit din trei segmente: protorace, mezotorace și metatorace. Fiecare segment toracic este alcătuit din mai multe plăci chitinoase numite sclerite: În general tergitele și sternițele sunt mai mari și mai groase, deoarece au rol de apărare și susținere, în timp ce pleurele sunt mai mici și mai subțiri, având funcția de a lega tergitele și sternițele. Între pleure și tergite
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
Caracteristic pentru ordin sunt o pereche de cerci puternici la finalul abdomenului, curbați în formă de clește, deși anumitor specii parazite ale unor mici mamifere, aceștia lipsesc. Numele ordinului este dat de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte, lăsând o parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
rol de protecție nu atît de zbor. Majoritatea speciile au aceasta structură, deși Arixeniina și Hemimerina nu au deloc aripi și sunt oarbe. Aripile secundare au o membrana foarte fină care se extinde radial dintr-un punct ascuns sub aripa chitinoasă. Chiar dacă majoritatea urechelnițelor sunt capabile de zbor, sunt foarte rar văzute zburând. Venatura (structura venelor) este unică. Speciile epizoice, câteodată considerate ectoparazite, nu au aripi. Sistemul neuroendocrin al urechelniței este tipic pentru insecte. Prezintă creier, un ganglion subesofageal, trei ganglioni
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa pregenitală, o placa mediană
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa pregenitală, o placa mediană, 2 plăci marginale, 2 plăci adanală și o placa anală. Idiosoma este împărțită într-o regiune anterioară, numită podosoma și
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
picioarele IV, poartă 2 orificii respiratorii și un orificiu anal. Orificiile respiratorii perechi, numite stigme sau spiracule, sunt dispuse de o parte și de alta, lateral după perechea a IV-a de picioare. Orificiu stigmatic este înconjurat de o placă chitinoasă bine dezvoltată, numită peritremă sau placa spiraculară. "Ixodes ricinus" este lipsită de ochi. "Ixodes ricinus" este o căpușă cu trei gazde. Ea atacă în stare adultă diverse mamifere mari: bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, precum și specii de animale sălbatice: căprioare
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
învelit într-o substanță albuminoasă aglutinantă, formând o aglomerare voluminoasă ce rămâne un timp fixată de partea anterioară a căpușei. Această substanță este secretată de o glandă specială, glanda cefalică sau organul lui Gene, situată la partea anterioară a scutului chitinos. Ouăle cad apoi de pe femelă pe sol, și rămân atașate unele de altele în formă de grămezi. După depunerea ouălor, femela se usucă și moare. În natură, ouăle sunt depuse pe iarbă sau pe frunzele uscate. Temperatura și umiditatea mediului
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Se hrănește cam 3-7 zile, se desprinde apoi și cade pe sol unde își continuă viața liberă în decurs de 2-8 luni. După o năpârlire, nimfa se transformă în adult, mascul sau femelă. La început, adulții sunt transparenți, datorită învelișului chitinos incomplet consolidat; după câteva zile, își capătă însă aspectul lor caracteristic. Douăsprezece luni mai târziu, adulții încep să caute gazda. Adulții atacă, mai ales primăvara, altă gazdă, de obicei mamifere mari (bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, căprioare, cerbi etc., uneori
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
cefalice adezive", pe care se deschid "glandele adezive" și cu ajutorul unui mare "disc de fixare", situat la partea posterioară a corpului, disc lipsit de ventuze, însă prevăzut cu "două căngi (cârlige)" mediane curbate mari și puternice, unite printr-o placă chitinoasă, situate pe linia mediană și cu "16 cârlige simple" dispuse în cerc pe margine. Nu au pete oculare, iar ansele intestinale sunt unite. La această gen este foarte interesantă reproducerea. Oul se dezvoltă în uter. Înainte ca embrionul să fie
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]