90 matches
-
fi iertat nici pe tat-său pentru un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă. Pe nimica. Chivuțele strângeau tinichele și cîlti, le adunau grămadă, le vindeau. Pe locul lui! Le lua chirie. Ce s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul". Asta era altă chirie. Azi una, mâine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acoperișurile și trențele. Plângeau câte o săptămână. Domnul Bică-Jumate nu ținea seama de asta. El la zi-ntîî se înfiița după chirii. Acum, nu era mare lucru zece lei pe lună, dar la sărac și-un capăt de ață atârnă greu! Chivuțele cereau îngăduință: - Domnu Bică, mai lasă-ne câteva zile, n-avem... Proprietarul rînjea: - Eu vă las, da vă costă! La mine-i ca la bangă. Că am și eu afacerile mele! Le punea să apese cu degetul sub slovele scrise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre Tarapana. O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prin numismatică sau făcea nepăsător o mărturisire uimitoare: fusese, de pildă, la Cutais, în Armenia, împreună cu familia Krupenscki, tare la curtea țaristă (tot legătură de rudenie). Pe filologi îi speria la nevoie cu limba țigănească, pe care o vorbea ca chivuțele, după care o dădea pe franțuzește. De notat că pentru Hangerliu franceza era, cu oricâte balcanisme, o limbă spontană, pe care își permitea a o întoarce în toate chipurile, maltratînd-o, fără să pară un străin. În românește, ca și prințesa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e la Universitate, dar și la Rosetti, unde Ștefan Gheorghidiu are norocul ca soția, cu care voia să se împace, să nu găsească vehicul. Chiar comisarul de poliție dispune de trăsură cu vizitiu și sergent pentru a ajunge în mahalaua chivuțelor și a căuta „beletele” de loterie rătăcite de neglijentul Lefter Popescu. Un vizitiu poate deveni personaj de nuvelă și după al doilea război. La Ion Băieșu, o familie de intelectuali invită în intimitatea ei un căruțaș ca să facă o baie
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care era deja internat în spital). Au participat în afara soției și a fiicei Marie-France, cuplurile Vianu, Raicu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, familia regală, André Glucksmann, Mihnea Berindei, Sergiu Celibidache, Lucian Pintilie, Geta Dimisianu, Doina Cornea ("cu alura ei de chivuță"). Moralistul-caracterolog nu se dezminte. Slujba are loc în franceză și română. Preoți români, prin aspect și dicție, nu-l conving pe necruțătorul martor, drept care se aleg cu o caricatură pe cinste. Preotul catolic scapă mai ușor, căci zice "cu dragoste
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apucă, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un tîrn (...): -Na belete! na belete!! na belete!!! Cînd au ostenit bine chivuțele, a plecat și d. Lefter, destul de ostenit și dumnealui, dar repede, și cu capul gol, de degrab' ce-i era și chivuțele după el: -Ho! Ho! Nu mai vrei belete? sa mai vii la belete!" (s. n.) Furnicătura de palmă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
scurtătură de lemn și femeia cu un tîrn (...): -Na belete! na belete!! na belete!!! Cînd au ostenit bine chivuțele, a plecat și d. Lefter, destul de ostenit și dumnealui, dar repede, și cu capul gol, de degrab' ce-i era și chivuțele după el: -Ho! Ho! Nu mai vrei belete? sa mai vii la belete!" (s. n.) Furnicătura de palmă a împăratului din istorioara Poveste, mai sus amintită, se instalează treptat, dar previzibil, pe măsură ce fiii se înfățișează cu cererea nepotrivită. Primul are parte
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că știe unde sunt acestea, disperat, obosit fizic și psihic, în final când află că biletele sunt câștigătoare la loterii diferite. Tensiunea s-a acumulat treptat, după ce Lefter Popescu pleacă în căutarea jachetei (și a biletelor), în mahalaua Farfurigiilor, la chivuțe. El nu-și mai controlează reacțiile, devine violent, ia țiganca de piept și-i trage o palmă, amenințând-o: "te omor, mă-nțelegi? te omor!" Trece pe rând de la agonie, la luciditate, alienare, rațiune. După ce consultă listele, trece într-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și stările interioare ale personajului, evoluția stărilor sufletești, de la liniștea obișnuită, la agitație și oboseală psihică. Când crede că și-a amintit unde a pus biletele, Lefter Popescu se revigorează; dar se enervează când află că soția a dat jacheta chivuțelor. Emoționat și disperat, acesta devine impulsiv, violent cu țigăncile, confuz, deprimat, își pierde controlul, negăsind biletele. Când află că țigăncile vor fi eliberate, izbucnește mânios și amenințător, iar când descoperă, în sfârșit, biletele de la loterie, are o stare de extaz
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai rămas mult vierme. Cătălina are ca toți creștinii și o tehnologie a așteptării unui Mesia. Numai că ea ratează misterul revelației, culmea că atunci cînd Mesia Luceafărul i se arată ea, Cătălina Îi refuză mîntuirea, sfîrșind ca o ultimă chivuță carageliană În brațele slugii. Este aici și o amară desnădejde eminesciană care a Înțeles ca nimeni altul că femeia contemporană lui este incapabilă În a Îmbrățișa și Înțelege mistagogia esențială. Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
la Universitate, dar și la Rosetti, unde Ștefan Gheorghidiu are norocul ca soția sa, cu care voia să se împace, să nu găsească vehicul. Chiar comisarul de poliție dispune de trăsură cu vizitiu și sergent pentru a ajunge în mahalaua chivuțelor și a căuta "beletele" de loterie rătăcite de neglijentul Lefter Popescu. Un vizitiu poate deveni personaj de nuvelă și după al doilea război. La Ion Băieșu, o familie de intelectuali invită în intimitatea ei un căruțaș ca să facă o baie
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada Emancipării iar Lefter Popescu își trăiește calvarul pe strada Pacienții! Personajele prozei mateine sunt așezate în marea lor majoritate sub pecetea tainei, taină în care le învăluie chiar intitularea căutat savantă și voit ambiguă a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
UE, acest cezarism nu se poate manifesta în întreaga sa splendoare. Nu mi-a plăcut nici când s-a dus cu Becali la cârciumă ori a plecat de acolo băut, la volanul mașinii, ori când s-a apucat de dansat chivuțele pe litoral... Sunt chestii excentrice, amuzante pentru unii, dar departe de imaginea pe care o am despre un președinte de țară, chiar dacă țara e...așa cum e a noastră! Un președinte care și-ar mai controla pornirile și s-ar mai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare pot câștiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a ruina pe un om, de la casa căruia au câștigat totdeauna o bucățică de pâne... Ar fi păcat! Și mai la urmă, el a dat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în dezorganizarea textului. 8 Un exemplu poate fi găsit în recensământul clientelei unui local mărginaș: "Aici vin camionagii, hornari, vânzători de haine vechi, spălători de geamuri, cărăuși, samsari, tinichigii, vidanjori, paracliseri, spălătorese de morți, birjari, fierari, hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică, Fusăloaia, Opăritu, Damblagiu, Cucu, Belitu, Găoază, Speriosu, Labă..." (Ucenic la clasici, ed. cit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
companii străine. Mulțumită lor, apar în București imagini arhitecturale "străine", precum acel Palat al Telefoanelor - Art Deco "of Gotham City", dar fără vulturii clădirii Chrysler din New York - și meserii adiacente lor, precum spălătorul de geamuri la altitudine - jumătate alpinist, jumătate chivuță - prezentat într-un film de propagandă despre București din anul 1940. Cu excepția teritoriilor peri-urbane (cartiere sau mahalale, unele cu subculturi proprii), orașul în teritoriul său istoric se densifica, se înălța, îndreptându-se încet, dar - aparent -sigur, către acea massă critică
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
același tip care defrișează în fiecare zi pădurea Băneasa, plătiți de promotorii imobiliari. Femeia se rotea bezmetică, agitând toporul prea greu pentru brațele sale, lumpenii râdeau golănește, cameramanii luau și ei cadre la mișto, totul avea aerul unei petreceri cu Chivuțe și manele. Dincolo de acest tablou de fapt divers televizat se ascunde o realitate cumplită: tot ce a mai rămas din spațiile verzi ale Bucureștiului este distrus sistematic, cu bună știință, de o manieră criminală, așa cum sălbaticii din Sahara pustiesc ultimele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fină și coapsa rotundă (dă-i Doamne viață lungă și fericită inventatorului programului Photoshop!), stârnind, de pe orice suport posibil, gânduri necucernice (dacă nu chiar pohte animalice!), atât gherțoilor în salopete, cât și mocârțanilor în Armani. A stors, cu aplomb, lacrima chivuțelor, și a rezistat, sfidător, laserelor ucigașe, esență de torturi imaginare, lente și dureroase, ale șeptelului de starlete dornice să-i ia locul. A fost, pentru femeia română medie, posacă și nefericită, cocârjată de munci, suptă de vlagă, ofilită de copii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că o aluzie făcută publică (adică scăpată în conversație la serviciu) la adresa dictatorului sau a sistemului putea să te ducă la închisoare sau chiar la cimitir, în timp ce azi, la televizor, parcă asiști la o continuă și patologică, isterică spurcare între chivuțe, sub acoperirea subțire a dreptului la opinie, și care pleacă, la final, mândre și libere, acasă. Cât despre diferențele în standardul de viață, a libertății de mișcare și comunicare, a ofertei occidentale din magazine sau imensitatea mass- mediei aflată la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
teroriști ai spațiului public nu va înceta de la sine. Și nici nu va ierta pe nimeni. P.S. Nu am vorbit intenționat de voma întinsă pe ecranele de televizor, seară de seară, sub numele contrafăcut de "talk show", de adunături de chivuțe care își ridică, în direct, poalele în cap răcnind în cor, în același timp, unele la altele. De scârbă! 20 martie 2014 Printre prietenii mei radicali survine, periodic, câte un acces de indignare privitor la persistența foștilor colaboratori ai Securității
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o lăsase pateticul nostru d-zeu și fericirea e mizerabilă cînd nu mai crezi în revoluții cînd nu mai întrebi necunoscuții de ce se pierd partiturile domnului wagner ca o nebună umbla isolda prin grădina copou studenții îl citeau pe descartes chivuțele vindeau numai plăpumi "e un an de grație" ziceau teii și toți întorceau capetele cînd se oprea în stații tramvaiul. AUREL DUMITRAȘCU FURTUNIEL MEMORIEI Se dedică lui EMIL HUREZEANU Sînt în a opta zi a săptămînii mi s-a rostogolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bolnavi, adevărații bolnavi. Veterani. E bine că am timp să reflectez, să-mi aduc aminte că înainte să mă internez mi s-a întâmplat cea mai umilitoare chestie din viața mea. Poate nu e bine să mă victimizez ca o chivuță la înmormântarea magraonului, dar n-am încotro. M-am întâlnit pe stradă cu o colegă de-a mea care abandonase școala și care acum era redactor-șef la o revistuță de dame cu nervii deranjați. Dacă ea, pe care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am coborât nu la Dârste, ci chiar la Brașov, deoarece acolo există magazie de bagaje. La șapte și jumătate dimineața eram de-acum la Satulung și ne-am instalat în aceeași cameră în care am stat pe vremuri, la țața Chivuța. Bătrânul a murit. Fetele s-au măritat la oraș. Așa că locuiește singură. La ora nouă eram din nou la Brașov (acum circulă și autobuzul care ne aduce până în poarta casei). La Brașov am luat micul dejun la restaurantul vegetarian. Mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]