71 matches
-
Diogenes Laertios - Despre viețile și doctrinele filosofilor 12. ștefan Afloroaei - Cum este posibilă filosofia în estul Europei 13. Gail Kligman - Nunta mortului 14, 15. Jean Delumeau - Păcatul și frica 16. Mihail Psellos - Cronografia. Un veac de istorie bizantină. 976-1077 17. Cicero - Despre divinație 18, 19. Elena Niculiță-Voronca - Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică 20. * * * - Carmina Burana. Antologie de poezie latină medievală 21. Paul Zumthor - Babel sau nedesăvârșirea 22. Porfir - Viața lui Pitagora. Viața lui Plotin 23
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
religioasă a omenirii 39. Virgil Nemoianu - Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu 40. Robert Darnton - Marele masacru al pisicii și alte episoade din istoria culturală a Franței 41. * * * - Anticristul 42. Lie Zi - Calea vidului desăvârșit 43. Cicero - Despre destin 44. Michel Vovelle - Omul Luminilor 45. Franșoise Bonardel - Filosofia alchimiei. Marea Operă și modernitatea 46. Tatiana Slama-Cazacu - Stratageme comunicaționale și manipularea 47. * * * - Trei apocrife ale Vechiului Testament 48. Jacques Le Goff - Sfântul Francisc din Assisi 49. A.R.
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care au fost la început savanții Sorbonei, deci oamenii Bisericii, devin laici în secolul al XVII-lea și depind de cancelar, ministrul regelui. Cenzorul regal îi înmînează autorului scrisori de privilegiu, iar dacă acestea nu depășesc două pagini în caractere cicero, o permisiune din partea locotenentului de poliție e de-ajuns. Chénier vedea în literații secolului al XVIII-lea "o adunătură de vulturi guvernați de curci" cenzorii, colegii celor dintîi (mulți dintre aceștia erau ei înșiși literați). Dar controlul se exercita indirect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
I., 146, 190 CELAN, Paul, 157 CELEBI, Evlia, 22 CERNĂTESCU, Radu, 30 CERNOV, Alexandrina, 105 CERVANTES, Miguel de, 194 CHARACHIDZE, G., 182 CHARDIN, T. de, 235 CHASSAIGNE, Fr. de, 5 CHEPTEA, Stela, 254 CHIRIAC, Ion, 74 CHOPIN, Fr., 94, 95 CICERO, Marcus T., 11, 56 CIHAC, Iacob, 34, 48 CIHODARU, C., 255 CIMPOI, Mihai, 104, 106 CIOBANU, Mircea V., 104 CIOBANU, Nicu, 105 CIOBOTARI, Călin, 255 CIOLCA, Cătălin, 255 CIOPRAGA, Constantin, 79, 80, 98, 114, 124, 151, 255 CIORAN, Emil, 69
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
îți vei continua viața ca și pînă acum, fie te vei concentra astfel, încît să pui în practică cele învățate. Ai, în sfîrșit, posibilitatea de a înfăptui un miracol și de a trasa cu totul alte linii directoare vieții tale. CICERO SAU DEMOSTENE? În antichitate au existat doi oratori minunați: Cicero și Demostene. Cînd Cicero își termina tirada, oamenii se ridicau în picioare exclamînd: " Ce discurs minunat!" Pe de altă parte, atunci cînd Demostene își termina discursul, oamenii se ridicau imediat
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
notele clare, precise și foarte necesare mai ales pentru înțelegerea unor termeni tehnici (p. 148-166) asigură ediției, alături de traducerea limpede și frumoasă, o ținută academică deosebită. Nelu Zugravu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași z nelu@hotmail.com; nelu@uaic.ro CICERO, Paradoxa Stoicorum. Paradoxurile stoicilor, ediție bilingvă, traducere, notă asupra ediției, note și comentarii, indice și postfață de TRAIAN DIACONESCU, prefață de GHEORGHE VLĂDUȚESCU, Editura Saeculum Vizual, București, 2011, 127 p., ISBN 978-973-8455-39-9 Așa cum se arată în Notă asupra ediției, avem
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
II 1 2286 CATILINA .................... CATILINA E-un vierme-n planul lumei... Monolog: Răutatea și egoismul conduc; popoarelor - izvor de mărire și de decădere. CIC[ERO] Se face că e ademenit de vorbele lui Catilina pentru a-l fulgera în urmă. [CICERO] Aici e Roma eternă, tu - trecător. AMANTĂ Freja, o sclavă din Germania, puritate și dulceață germanică. Mitologie și gândiri nordice. O lume nordică în capul unei blonde fete. El - pasiv* față de ea. Ea - iubire inspirată. * [CATILINA] Dacă dreptatea e pieirea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
câștigat al filozofilor, o proprietate inalienabilă. Nu poți săi deposedezi de așa ceva, nici pe cei de altădată, nici pe cei de acum. Nu poți să depășești rostirea filozofică dacă este vorba să formulezi ceva absurd. Cam aceasta cred că vrea Cicero să ne comunice aici. Or, când un filozof recunoaște el însuși așa ceva, este demn de luat în seamă măcar pentru acest lucru. Știm însă că, pe vremea lui Cicero, termenul absurdum nu desemnează doar ceva prostesc, inept, cum sar putea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el se transpune în acea liniște care-i e, drept spunând, neapărată la reprezentarea afectului, pentru ca să nu dea peste cap și să nu șteargă claritatea în espresiune. Precum observa Cicero în locul nostru, e [un] estrem în urcarea vocei, precum e un ton infim (tiefsten). Mai sus deja am dedus din o lege mai superioară cauza de ce vocea nu poate merge până la aceste estreme. Atât tonul infim cât și cel estrem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al filozofilor, o proprietate inalienabilă. Nu poți să-i deposedezi de așa ceva, nici pe cei de altădată, nici pe cei de acum. Nu poți să depășești rostirea filozofică dacă este vorba să formulezi ceva absurd. Cam aceasta cred că vrea Cicero să ne comunice aici. Or, când un filozof recunoaște el însuși așa ceva, este demn de luat în seamă măcar pentru acest lucru. Știm însă că, pe vremea lui Cicero, termenul absurdum nu desemnează doar ceva prostesc, inept, cum s-ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și alte hârtii și cărți pe care le-am scos din Franța pentru a le duce În America În mai 1940. Este o ștampilă circulară În ultima nuanță a spectrului - violet de bureau. În mijlocul ei sunt două majuscule de mărime cicero, R.F., Însemnând bineînțeles la République Française. Cu alte caractere mai mici, dispuse pe margine, este scris Contrôle des Informations. Cu toate acestea, abia acum, după atâția ani, informația ascunsă În simbolurile mele șahiste, care au trecut de control, poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
obiectiv. Figura se armoniza cu textul, căci numai un om plin de candoare își poate permite să ceară, pe atîta cîtime de foi, mîna unei femei. Grave, scrisorile de acest gen nu impresionează pe cele cărora li se adresează. Nu Cicero, ci Hannibal a cucerit Italia. Cu vioiciunea care le stă în caracter, femeile ghicesc fără de greș stupiditatea și, din această pricină, pe autorii de scrisori, ele îi respectă cu dispreț. În vreme ce bărbatul rămîne convins că fiecare cuvînt al său a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi considerate obiectiv nici măcar drepte, autorul atrage atenția asupra legilor care aduc neajunsuri individului. În aceste condiții, trasează figura creștinului ca mărturisitor al păcii și al reconcilierii în fața violenței (Instituțiile divine, VI, 18, 12-26). Criticând o idee de-a lui Cicero care ne spune că în contextul unei atitudini nonviolente a creștinului, nu există loc pentru o legitimă apărare; căutând să-și salvgardeze propria viață ar trebui neapărat să o subestimeze pe a celuilalt. Mentalitatea păgână, deși iluminată de intuiții stoice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a realizat prin efectuarea în anii 1998-2000, la Ferma Ezăreni-Iași. IV.2. MATERIALUL, METODICA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR IV.2.1. MATERIALUL BIOLOGIC în experiențele din câmp și din vasele de vegetație s-a utilizat sămânță din soiul de năut Cicero 1, creat la I.C.C.P.T. Fundulea (singurul soi de năut prezent în Lista oficială a soiurilor și hibrizilor din România în 1998). La semănat s-a utilizat sămânță certificată caracterizată prin însușiri biologice ridicate (tabelul 33). Inocularea semințelor corespunzătoare din experiențele
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
92, 101 C Campanella, Tommaso / 29, 123, 128 Camus, Albert / 118 Caravaggio / 77 Castle, Terry / 176 Caterina de Medici / 119, 125, 131 Cavafis, Constantin / 14, 31, 65-68, 74, 115, 119 Cesalpino / 128 Carol V / 121 Cehov, Anton / 12 Chateaubriand / 40 Cicero / 93 Cocteau, Jean / 11, 63, 118, 155 Colette / 170 Comenius / 148-149 Corneille, Pierre / 38, 157 Crayencour, Christine de / 75 Crayencour, Michel de Cleenewerck de / 14, 46, Crayencour, Nœmi de / D da Vinci / 128 De Sévigné, Doamna / 104 Des Genettes, Doamna
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Frederick, 161 Castellan, Georges, 200 Castex, M., 7, 113 Ceaușescu, 6, 10, 68, 162 Cernenko, 162 Cernîșevski, 202, 227 Chabod, F., 238 Châtelet, F., 166 Chaunu, P., 144, 167, 187, 189, 242, 260 Chihaia, Pavel, 9 Churchill, 80, 161, 162 Cicero, 175, 185, 190, 191, 193, 240, 261 Clifford, Clark, 181 Codru-Drăgușanu, I., 105 Condurachi, Emil, 183 Costin, 190, 243 Dada, Idi Amin, 162 Dahrendorf, Ralf, 9 Darwin, Ch., 156 Dayan, Moshe, 162 Delpierre, G., 188 Delumeau, Jean, 186, 187, 188
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ed. Univers, 1995. CHELCEA, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, București, Ed. Economică, 2004. CHEVALIER, Jean, GHEERBRANT, Alain, Dicționar de simboluri, București, Ed. Artemis, vol. II, 1994. CIACHIR, Dan, "Urâciunea ocultismului", în ziarul Ziua, miercuri, 28 septembrie, 2005. CICERO, Marcus Tullius, Despre divinație, traducere de Gabriela Haja și Mihaela Paraschiv, studiu introductiv și note de Mihaela Paraschiv, Iași, Ed. Polirom, 1998. CIORAN, Emil, Singurătate și destin, București, Ed. Humanitas, 1991. CIUBOTARU, Ion H., Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Chrysippos, iar de la Epicur au r]mas doar trei sumare și o colecție de „doctrine cheie”. Poemul lui Lucrețiu, Despre natura lucrurilor, ne ofer] o prezentare destul de complet] a principiilor epicureice, deși nu prezint] multe informații cu privire la doctrina etic], iar Cicero ilustreaz], într-un mod foarte competent, tr]s]turile centrale ale sistemului epicureic, ale stoicismului, precum și ale concepției sceptice adoptate de Școală lui Platon din secolele al III-lea și al II-lea î.Hr. În rest, dovezile existenței erei elenistice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
149, 163, 203, 212, 265, 276, 284, 296, 297, 311, 316 Căpușan, Maria Vodă, 241, 297 Cărtărescu, 316 Cărtărescu, Mircea, 18, 19, 76, 182, 297 Cesereanu, Ruxandra, 62, 63, 64, 297 Ceuca, Justin, 20, 192, 300 Chapiro, Marc, 113, 207 Cicero, 30, 34 Cioculescu, Barbu, 215, 294 Șerban, 21, 43, 44, 47, 48, 60, 72, 73, 90, 92, 94, 101, 112, 113, 114, 115, 119, 127, 128, 130, 219, 241, 249, 271, 293, 297 Cioran, Emil, 26, 217 Ciprian, George, 138
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în întreaga ei forță și cu toate farmecele ei (...). Dacă sunt acuzat de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care le-am schițat, au suferit variații frecvente (Cancik, 1985/1986). a) La sfârșitul republicii, „colegiile, munții, satele, vecinătățile” formau celule vii (conventicula) pe care oamenii Încercau să le obțină prin alegeri, demonstrații și sărbători de rugăciuni și mulțumiri (cf. Cicero, De domo, 38, 74). La Începutul epocii imperiale (12/7 Î.Hr.), Roma a fost Împărțită În paisprezece regiuni care, la rândul lor sunt alcătuite, În medie, din douăzeci de zone (vici). Noua Împărțire este stabilită tot pe baze sacrale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]