94 matches
-
pe un bilet de felicitare: "România are un Moliere al ei, un Moliere mai leneș, chiar foarte leneș, dar tot Moliere." Cel care îl numise garson de talent este atacat în chiar centrul personalității (hărnicia proverbială și construirea de proiecte ciclopice) și preocupărilor sale (cele lingvistice și spiritiste). Monumentul lexicografic Magnum Etymologicum Romaniae conceput în dimensiuni strivitoare pentru puterile unui om, devine în varianta Caragiale Magnum mophtologicum: "Și s-a pornit bătrînu-atunci La lucru cu ardoare. Dar, vai! păcat! s-a-nțepenit Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Întrunesc toate calitățile posibile, dar mai ales că ele sînt rezultatele unui travaliu laborios, scrupulos și cu deosebire Îndelungat. Opera preia astfel servil caracteristicile copleșitoare ale acelor lucruri și lucrări care se impun de fapt și În realitatea materială: masivitatea ciclopică, dimensiunile zdrobitor megalitice. Gigantismul și trufia piramidelor. Astăzi Însă, nici sublimul și nici desăvîrșirea nu mai sînt grevate unor predjudecăți atît de rigide. Esteticul nu mai respinge pudic florile răului, bubele sau mucegaiul. Operelor nu li se mai cere o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
patriei primejduite, eroismul istoric și pionieratul tehnologic), dar din anii '80, glisând dinspre propaganda comunistă înspre cultul personalității, divertismentul ilustrat tezist lasă locul "citării maniacale a modelului unic"; cuplul prezidențial apare peste tot, pe toate coperțile 890, pe șantierele proiectelor ciclopice, eroii benzilor desenate urmându-le în "apologia excavatorului și teoria basculantei".891 Dacă atribuitele pionierului sunt inocența și sinceritatea, utecistul trebuie să fie dominat de entuziasmul eroic. În acest sens, producțiile omologate ale cenaclurilor literare pentru copii și tineret sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
eram tânăr, am urcat până în vârful muntelui și sunt sigur că de-acolo nici măcar vulturii n-ar fi putut zări lupta dintre Achilles și Hector. Marinarii deveniră neliniștiți, pentru că râsese atunci când vorbise despre zei. Încet-încet, deasupra apei se ridicau zidurile ciclopice ale singurei cetăți din Samothracia și se distingea edificiul masiv al templului. Vântul era din ce în ce mai puternic și aduna tot mai mulți nori pe cer. Gajus se întrebă ce căuta tatăl său pe insula aceea întunecată, și-și dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene criptice. Fuseseră incizate adânc în piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici se conduce imperiul. Se deschise aula pentru audiențele imperiale: un maiestuos hemiciclu, în care dădeau cinci săli somptuoase; punctul central al întregii structuri era fundul aulei, unde se afla tronul imperial. „N-am văzut niciodată nimic asemănător: precum o ciclopică mână deschisă, cinci degete care se unesc în palmă; iar în fund, unde e încheietura, acolo stă împăratul“, povestise un ambasador, mărturisind că, din pricina emoției, vorbirea lui chibzuită se prefăcuse în bâlbâială. În exteriorul aulei se ivi pe neașteptate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă că ea a fost transformată într-o tristă destinație a celor exilați. Timp de multe secole, a fost închisoare. Capitolul II Nike din Samotrakhi. În 1863, cei care au debarcat pe insula părăsită au explorat ruinele orașului cu ziduri ciclopice și au descoperit o statuie splendidă, Nike din Samotrakhi, pe care Germanicus n-a reușit s-o vadă. Pe atunci însă, arheologia presupunea dezgroparea dezordonată și însușirea fără scrupule a obiectelor găsite. Nike cea cu aripi mari de marmură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mi-am dat seama cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
genial, de la care e absurd să cerem pedestrele virtuți ale prevederii. Dar plăcerea negrăită cu care a ascultat o cunună de triolets pe care-i dăltuisem din fuga condeiului În trenul-landou care unește moderna fabrică de zahăr din Jaramí cu ciclopica statuie dăltuită de Fioravanti În onoarea drapelului național mi-a dovedit că el era una din solidele valori ale tinerei noastre literaturi. Nu era tontul insuportabil care profită de primul tête-à-tête pentru a-ți băga pe gât avortonii iscați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în același peisaj. Un munte părea să le închidă drumul, ca un uriaș ciclopic. L-au ocolit și orizontul s-a deschis din nou spre alte creste, în spatele cărora se ghicea umbra altora. Înzăpezite toate. Mai jos, hlamida întunecată a brazilor deși. Mai jos și mai aproape, pășunile. În dreptul cheilor Cluses, au părăsit autostrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Corpurile din Natură, după cum știți, consistă din materie. Această materie să luăm la întâmplare, de pildă, o piatră! conține Energie. Respectiva Energie este mai mare sau mai mică, funcție de masa corpului în discuție: ea va fi mai mare într-o ciclopică stâncă și mai mică în cazul unei pietricele... Profesorul se opri în demonstrație, pufăi de mai multe ori din lulea, apoi reluă discursul: Prin acest concept, vă îndemn să identificați atât o punere de problemă, precum și urmarea, soluționarea ei intrinsecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ă aflat În disproporție cu micul, stingherul nostru Eu, populat de forțe indiferente, nu rareori ostile - o inamiciție măruntă Însă, trivială, noi, acolo, nu suntem apți de dușmănii, de agresiuni majore! - exilul ni se arată uneori ca un pedagog uriaș, ciclopic, o figură coșmarescă, „cineva” care, cu o mișcare unică și teribilă În deciziunea ei, dă la o parte tot ce ni se părea a fi câștigat odată, Împreună cu părinții, prietenii și chiar cu unele dintre reflexele noastre de apărare sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ființial"; și, ca o încununare aplicativă, chestiunea "negativului stilistic". Laitmotivul acestei atotcuprinzătoare cărți este mereu posibila șansă de îmbogățire a ideii de bacovianism, de unicitate a poetului, examinat la nivelul atmosferei și al profunzimii. Nimic pare să nu scape privirii ciclopice a infatigabilului exeget. Cartea aceasta, atât de complexă, merită o discuție serioasă, echilibrată, din care să lipsească atât superlativismul impudic, cât și negația sterilă de care a mai avut parte sagacele eminescolog, acum vrednic comentator al lui Bacovia. Inevitabil, Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în cetăți fortificate. În Anatolia antică, pe teritoriul cuprinzând Turcia actuală și nordul Siriei, arta și arhitectura hitită au atins apogeul la jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. Hitiții construiau așezări fortificate cu ziduri din blocuri masive de piatră ("ziduri ciclopice"), cu metereze și cu turnuri, capitala hitită era orașul cetate Hattușa, pe locul orașului actual Boghaz-Koz, lângă Ankara. Porțile orașului erau străjuite de câte două statui uriașe de lei, simbolizând apărarea; în incinta cetății se afla palatul regal, unit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
susținere, exegeza subtilă și aplicată au făcut epocă. Pentru Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi are o statură de dimensiunile celei eminesciene: „Tudor Arghezi nu se dezminte: păstrează primatul poeziei noastre nezdruncinat. Încă o dată, oricât ar displăcea repetiția, îl socotim de statura ciclopică a lui Eminescu. Și ne fericim că ne-a fost dat să trăim în epoca lirică pe care posteritatea o va numi a lui Arghezi.”3 Extrasele succinte din opera unor critici reprezentativi ai perioadei interbelice sunt concludente. Dealtfel, mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
străbatem toată lungimea fiordului până la Marea Tasmaniei, străjuit de peisajele dramatice ale munților Înalți acoperiți de păduri, stânci uriașe verticale și cascade care se revarsă de la sute de metri altitudine. În urma valurilor verzui cu sclipiri de jad despicate cu brutalitate ciclopică de vasul nostru se agită delfini jucăuși, adevărați acrobați În magistrale salturi aeriene, pe stânci Își fac siesta lucioasele foci și elefanți de mare, nelipsiții pinguini mici și zgribuliți se agită pe piciorușele lor caraghioase În căutarea hranei pentru odraslele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acrobații renumite, ce-ți taie respirația, rămâne o amintire deosebit de plăcută. În dimineața următoare pornim spre Zidul Chinezesc (50 km de capitală), construcție de proporții faraonice, de circa 7000 km, singura de pe Pământ vizibilă din spațiul cosmic, emblema civilizației chineze. Ciclopica zidire, ridicată pe parcursul mileniilor cu scop defensiv, de miile de lucrători istoviți, cu figuri cadaverice, unii dintre ei constituind după moarte liantul dintre bolovanii de piatră și prundiș, tresare din somnul letargic la prezența vizitatorilor ce-i urcă zidurile, roase
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
comunele Bucerdea și Ighiu. Băltirea provoca pagube viilor și culturilor din acea regiune. Inițiativa a avut-o părintele Oțoiu. La adâncimea de 2-2,5 metri, străpungând stratul de argilă, s-a turnat în șanuri late de 1-1,5 metri piatra ciclopică și balastul cărate de săteni ziua și noaptea cu carele. Drenarea apelor s-a realizat pe mai bine de un kilometru, spre o vâlcea care aduna și alte izvoare. În urma lucrărilor s-au obținut terenuri de mare productivitate. Oamenii din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
după moartea sa, în 1760, au fost confiscate din ordinul pri m-mi nistrului, cardinalul Choiseul, și depuse la Ministerul de Externe, unde n-au putut fi consultate decât de câțiva privilegiați. Tipărirea lor începe în 1788. Este o operă ciclopică și genială, în care figurează 8 000 de personaje portretizate cu o artă vrednică de Balzac și de Proust. Fraza este nervoasă, amplă, bogată în cotituri neprevăzute, înrobită unei agitații neistovite de gânduri și de patimi. SCHLEGEL, AUGUST WILHELM VON
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
susținere, exegeza subtilă și aplicată au făcut epocă. Pentru Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi are o statură de dimensiunile celei eminesciene: "Tudor Arghezi nu se dezminte: păstrează primatul poeziei noastre nezdruncinat. Încă o dată, oricât ar displăcea repetiția, îl socotim de statura ciclopică a lui Eminescu. Și ne fericim că ne-a fost dat să trăim în epoca lirică pe care posteritatea o va numi a lui Arghezi." Extrasele succinte din opera unor critici reprezentativi ai perioadei interbelice sunt concludente. Dealtfel, mai toate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... Despre Cezar Ivănescu nu poți să scrii oricum. Adică neimplicat, adică de circumstanță. Dacă o faci riști să-l vezi pe don' Cezar ieșind de după colțul bibliotecii, tușind semnificativ, întorcându-și ochiul ciclopic spre tine, răsucindu-ți-l în frunte, după care să-l auzi rostind o replică amar-ironică, așa cum amendá lipsa de participare afectivă a oricărui individ din preajma sa. Era dificil de suportat. Avea toane. Iar oamenii cu toane ajung fie (mici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă." (Nicolae Labiș) Încet-încet, cu eforturi din ce în ce mai mari, ne-am apropiat de spitalul unde robotea mama de dimineața până seara, ca femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parvine un decupaj care nu a întârziat să devină o lentilă prin care opera este privită : „simț enorm și văz monstruos”. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ?, sinteză filmică a operei caragialiene, ni-l propune ca motto și totodată ciclopic ochi al camerei prin care o percepție hipertrofiată sesizează abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regizorale, iar operațiunea privilegiată a deformării o constituie „kitschul paroxistic”. Pintilie procedează însă invers ascunderii deta- liului, ceea ce mise en abîme-ul trebuia să camufleze este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]