48,227 matches
-
i-a organizat o amplă expoziție. Acțiune cu un caracter comemorativo-retrospectiv, această expoziție nu este, însă, nici una strict sentimentală, după cum nu este nici o retrospectivă propriu-zisă. Deși ea reunește un impresionant număr de lucrări - pictură, grafică sculptură - care acoperă toate marile cicluri pe care pictorul le-a dezvoltat cu o coerență exemplară, de la Grădinile suspendate și pînă la Arcimboldo, deși rememorează pictura din tinerețe a lui Gheorghiu și se întinde pînă la momentul dispariției sale, imaginea artistului este departe de a fi
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
mult decît reperele unui dialog peste timp între doi artiști asemănători ca structură și solidari în percepția lumii. Și dacă n-ar fi riscantă, în mod cert ar fi adevărată afirmația că spiritul lui Arcimboldo a intrat într-un nou ciclu sub identitatea lui Ion Gheorghiu. Pentru că Gheorghiu nu doar îl decodifică plastic pe Arcimboldo, ci îi și prelungește viziunea și ridică vălul infinitelor sale precauții. El deconspiră faptul că în spatele întregului eșafodaj ceremonial, conceptual și lingvistic se găsește, în deplinătatea
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
Grigore Constantinescu Desigur, pentru a avea imaginea unei cariere în afirmare, fiecare prezență concertistică are importanța sa. încadrat în deosebit de interesantul ciclu al stagiunii Radiodifuziunii Române, propus de Postul România Muzical, sub genericul "Generația mileniului trei", recitalul pianistului Toma Popovici ne oferă această posibilitate de evaluare. Cu avantajul de a-i cunoaște istoria evoluției sale artistice de-a lungul anilor, am urmărit
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
cît și mijlocirea logocentrică provin, în bună măsură, dintr-un mental de tip falocrat. Dacă obiectivarea specifică structurii romanești implică, oarecum obligatoriu, un model ordonator masculin, pe care naratorul și, uneori, personajul-reflector au menirea funcțională de a-l aplica - iar ciclul Hallipilor confirmă, într-un mod strălucit, această supoziție -, lirismul nuvelelor și povestirilor, cu o respirație narativă mult diminuată și, adesea, pur decorativă ar fi trebuit să conducă la o fertilă descătușare a sensibilității feminine. Fără îndoială, cum vom vedea din
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
fie lăsat; o, coama cum i se zbătea pe grumaz, căzîndu-i în bucle în ritmul lui falnic din goana brutal înfrînată! Torente de sînge, o, cum îi zvîcneau de năvalnic! Și cum mai simțeam depărtarea din plin! Cînta și-asculta -, ciclul tău de legende în el era-nchis. Chipul lui ți-l închin. II, 3 Oglinzi: pînă-acum nimeni vrednic n-a fost să spună ce sînteți în voi, nesfîrșite. O, voi, intervale de timp, tainic rost, umplute părînd doar cu găuri
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
articole din presa românească a vremii și trebuie să privim și în principalele cărți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului următor. S. Fl. Marian, în Sărbătorile la români nu menționează obiceiul, probabil pentru că începe ciclul sărbătorilor cu acelea de la Anul Nou. Nici Elena Niculiță Voronca, în Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) nu-l consemnează. Abia în 1914, în studiul etnografic Crăciunul, de Tudor Pamfile, se face o scurtă
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
rușii au început să-și repatrieze literatura. Nuvelele, schițele, micile romane, chiar și articolele publicate de Serghei Dovlatov în S.U.A., în gazeta "Novîi Americaneț", au fost cuprinse în câteva volume. Volumul Ne-am întâlnit, am sporovăit cuprinde, printre altele, un ciclu care se numește Compromisul. Dovlatov povestește despre "documentarea" pe teren, pentru scrierea articolelor ditirambice în gazeta "Sovieskaia Estonia", la care scriitorul a lucrat un timp. Mai exact, în ce mod au fost golite de orice urmă de viață materialele gazetărești
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
Mușatescu? - În toamnă, la Editura "Aius" din Craiova îmi va apărea al cincilea tom din Memorii aproximative, intitulat Istorii literare mai puțin cunoscute. Iar la Iași, la Fundația " Chemarea" reeditarea (cred că a treia), a romanului De-a bâza (din ciclul de romane umoristice Jocurile detectivului Conan II) de-o da Dumnezeu ca maestrul Traian Cepoiu, poetul și pictorul editor de la Cerașu - Prahova, să facă rost de finanțuri, atunci va ieși de sub tipar și Râdeți, vă rog, cinci minute!, o culegere
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. Ion Dumitriu s-a impus în pictura noastră de astăzi printr-o desăvîrșită continuitate stilistică și printr-o la fel de mare fidelitate față de universul pe care și l-a identificat. Ritmurile ciclurilor, diversitatea formelor, schimbarea perspectivei din care își construiește imaginea n-au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Aparent, el este un pictor al satului și, prin
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
atenția către unul din aspectele inedite ale acestui volum de poezii. Dacă prin refuzul artificiului și al experimentului literar, versurile Marinei Dumitrescu țin mai degrabă de o lirică tradiționalistă, printr-o anume poetizare a propriei feminități, evidentă mai ales în ciclul poemelor Maternitate, autoarea se situează în plină modernitate. Este cu totul altceva decât o reacție feministă (care nu face altceva decât să emuleze și astfel să se raporteze în continuare la scriitura masculină), este vorba de expresia unei feminități asumate
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
putut dedica acestei atracții, desolidarizîndu-se de grup, încercînd să-și recîștige trăirea euforică proprie fătului în cele nouă luni intrauterine și pruncului din primele 18 luni atmosferice. În opoziție cu prima lume, cea uterină, obscură, lichidă, silențioasă și-a denumit ciclul Ultimul regat: "Este un mod substanțial de a spune că a doua lume, țipătoare, lingvistică, luminoasă e și ultima, nu există o altă viață, și o poți explora în profunzime doar descoperind firele ce te leagă de lumea ancestrală, prelingvistică
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
Gérard de Cortanze a ținut sub tăcere timp de decenii legendele familiei sale prestigioase, descendentă a unor prinți piemontezi, pînă cînd s-a hotărît să povestească destinele fabuloase ale strămoșilor săi. Cu un asemenea succes, încît primele două romane ale ciclului au cunoscut mai multe ediții populare, iar colegii lui, criticii, au fost de acord că "frescele genealogice ale lui Cortanze constituie una din marile întreprinderi literare de azi". Viceregii, Ciclon și Assam sînt volume autonome, cizelate după același principiu: pe
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
Palia istorică este singura versiune românească a apocrifului bizantin răspândit mai întâi prin intermediar slav și reprezintă o vastă culegere de povestiri canonice și apocrife relative la Vechiul Testament (începând cu facerea lumii), legendele de tradiție iudaică și bizantină organizate în cicluri narative. Circulația lor largă în tot spațiul creștin a lăsat firesc urme în folclorul românesc și în iconografie, numeroase episoade fiind preluate disparat în cărți vechi. Datarea protografului și a copiei păstrate a rămas încă nerezolvată (se estimează totuși că
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
subliniază un tip de relație mult mai subtilă, în descendență platonică, aceea în care arta este doar reflexul la scară universală a adevărului divin, iar sticla se dovedește a fi un material foarte potrivit pentru astfel de reflecții. În contrapunct, ciclul de lucrări prezentate de Mihai Țopescu: Politicienii, Proștii, V.I.P. - uri, reprezintă ideea unei implicări viscerale în lumea reală, a unei incursiuni de natură etică. Demersul său plastic actual, care nu e deloc singular în mediul artistic contemporan, este rezultatul unei
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Demersul său plastic actual, care nu e deloc singular în mediul artistic contemporan, este rezultatul unei atitudini ferme, ironice și sarcastice, în același timp, față de ceea ce el consideră a fi Monștrii - de fapt personaje "emblematice" ale lumii noastre. Acest ultim ciclu, prezentat în mai 2002 la Hulshoff Design Center din Amsterdam, conturează o dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la nivelul formei, dar și ca atitudine, prin coborârea artistului, cu mijloacele specifice, din
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
să și-o asume în raporturile cu lumea. În esență, el denunță acele prezențe ale vieții publice care sînt predispuse la "monstrita cronică" (după propriul diagnostic), atunci când selecția lor are la bază alte criterii decât cele ale performanței și moralei. Ciclul actual conturează o nouă dimensiune, aceea a unui plastician angajat în viața cetății. Așa a apărut această serie "manifest" împotriva prostiei, a mitocăniei, a ignoranței, a mediocrității și a unui star-sistem de suprafață. Mihai Țopescu își materializează galeria de portrete
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
totuși neîndoielnică) a poeziei este vorba în astfel de cazuri, ci de o anumită capacitate a ei de a fi reprezentativă la un moment dat pentru o întreagă literatură: fie ca act de pionerat, fie ca o culminare a unui ciclu istoric. Grație unor asemenea poeți se întîmplă ceva cu poezia însăși. După ei, nu se mai scrie ca înainte. Însăși istoria poeziei ar fi arătat altfel fără ei. După părerea mea trei nume se cuvin numaidecît amintite. Primul, desigur, al
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
este spart. O nouă limbă poetică ia naștere în creuzetul alchimistului care e Nichita Stănescu. Libertatea pe care și-a asumat-o poetul Elegiilor este, într-un fel, o sinteză a unor experiențe poetice anterioare. Nichita Stănescu a închis un ciclu. Modernismul românesc, inaugurat de Macedonski și dezvoltat plenar de Arghezi, își are capătul de drum în Nichita Stănescu, la care regăsim, uneori de nerecunoscut, "prelucrate", ca și originale, toate formele curentului, de la sugestiile simboliste de început la metafora bizară a
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
poezia ne poate face să înțelegem ce este viața. Romancierul Espmark începe să-și facă auzită vocea la sfârșitul anilor 1980. Acea "simplitate înșelătoare" despre care vorbea Espmark cînd își caracteriza opera nu se vede nicăieri mai bine decât în ciclul de șapte romane (Glömskan / Uitare, 1987, a fost tradus și în franceză la Editura Gallimard) reunite sub titlul generic Glömskans tid / Vremea uitării. Abordând teme de actualitate, de cele mai multe ori prezentate în culori sumbre, acest ciclu de șapte romane constituie
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
mai bine decât în ciclul de șapte romane (Glömskan / Uitare, 1987, a fost tradus și în franceză la Editura Gallimard) reunite sub titlul generic Glömskans tid / Vremea uitării. Abordând teme de actualitate, de cele mai multe ori prezentate în culori sumbre, acest ciclu de șapte romane constituie o panoramă a vieții sociale, culturale și politice a Suediei zilelor noastre. Prin amploarea sa, încercarea lui Espmark nu își găsește un echivalent în epocă. Pentru poezia sa Kjell Espmark a fost răsplătit, printre altele, cu
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
care au făcut istoria, a țăranului, a câinelui, a literelor, cuvintelor, poreclelor, parodiilor, a satului fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în lume. Iată poezia de dragoste, inventivă în cuvinte, pornind de la ciclul intitulat Descântoteca. Suavă și vulcanică, bucurii carnale, între impudic și inocență. Născociri miniaturale sau somptuos revărsate, în caligrafii ale imaginilor vital sugestive. Fără să se complice în ipocrizii. Beneficiind de pe urma ediției de față de fireasca dispunere cronologică a ciclurilor de poezie
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
pornind de la ciclul intitulat Descântoteca. Suavă și vulcanică, bucurii carnale, între impudic și inocență. Născociri miniaturale sau somptuos revărsate, în caligrafii ale imaginilor vital sugestive. Fără să se complice în ipocrizii. Beneficiind de pe urma ediției de față de fireasca dispunere cronologică a ciclurilor de poezie, cu pornirea în 1964 prin Singur printre poeți, până la Puntea, cu subtitlul Ultimele, din 1997, realizăm cum creează metaforele condiției umane și comunică prin ele cu ființa umană și, înainte de toate, cu sine. Ceea ce ediția oferă ca lectură
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
condiției umane și comunică prin ele cu ființa umană și, înainte de toate, cu sine. Ceea ce ediția oferă ca lectură în perspectivă, din chiar interiorul poeziei. Fiindcă abia acum s-ar putea realiza joncțiunea spirituală între versuri cum sunt cele din ciclul Moartea Ceasului (1966): "Aș vrea/ Pe gândurile mele/ Să urc până sus de tot,/ Unde e posibilă liniștea,/ Pentru că viața și moartea s-ar întâmpla/ Mai jos de mine,/ Ca ploaia sub nori" (Sus) și deja intratele în conștiința măsurii
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
În schimb, cu un spor de veghe asupra înțelesului estetic dat de trepidanta rumoare vitală a poetului, prea sensibil ca să nu se întărească, tatonând curajul, prea lucid ca să nu aibă mereu dinainte dimensiunea utopiei. Aș evoca cele șase cărți ale ciclului La Lilieci. Satul lui, pământul unic, matricea și leagănul vieții, dar și loc al întoarcerii definitive, ai căror oameni se întrupează în câmpurile și drumurile, parcurse de ei prin el, poetul. Ca și cum, imperturbabil, el trece mai departe, văzându-și de
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]