2,580 matches
-
trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și pe mine mă furnică pe șira spinării când mi-aduc aminte cum a fost... Numai că... Târziu în noapte, Costăchel și Petrache și-au luat rămas bun de la inginerul Cicoare. Au pornit spre casă. Nici unul însă nu era în stare să scoată o vorbă măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și, cu un zâmbet trist, i-a răspuns: Ascultam urătorii și... -Te-au năpădit iar amintirile din lagăr? Când ai să scapi de ele, Costăchele? Când?! - a întrebat Măriuca disperată. Când le voi termina de povestit și altora, cum spunea inginerul Cicoare... Atunci poate... Până atunci încearcă să te gândești la lucruri frumoase. Uite, eu mă gândesc la vremea când trăiau toți ai noștri și nașii... Mergeam cu uratul... Ce frumos era! Mai ales la nași. Eu nu i-am văzut supărați
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nu știi cum îi obiceiul? Bine face - a răspuns Costăchel, absent. Afară ningea. Clinchete de clopoței se amestecau cu glasuri neprihănite... Ultima noapte a anului ardea cu ultimele licăriri ca un muc de lumânare... Costache! M-am întâlnit cu inginerul Cicoare - a deschis vorba Petrache. Ei! Ce face domnul inginer? Abia aștept să-l văd - s-a arătat Costăchel bucuros. Și el îi în așteptarea unui asemenea moment. Apoi, dacă așa stau lucrurile, s-o punem de-o cislă, Petrache. Cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fim descoperiți și i le dădeam meșterului... Cum le împletea nu știu, dar țineau cald la spate... Plata? O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să evadeze? - a întrebat într un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit! Cum s-o desprimăvărat, o încercat unul, da’ l-o adus repede înapoi. Doamne, prin câte o avut de trecut săracul! Bătaie, carceră... Luni de zile
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la tot pasul” - a apreciat inginerul Cicoare. Nu am putut accepta temnița rusească, pe care o făceam pe nedrept... Ne-au furat libertatea ca lotrii la drumul mare. Ne-au dus în robie în numele frăției și prieteniei fățarnice... Să cazi prizonier cu arma în mână e altceva
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ultimul glonț... pentru tine! - a grăit Costăchel, cu chipul înnegurat. Acum, hai să ne bucurăm. Întâi pentru că ai reușit să scapi de iadul rusesc și apoi pentru că suntem împreună! - a grăit Petrache, ridicând ulcica cu vin. După un timp, inginerul Cicoare i s-a adresat lui Costăchel: Dragul meu. Trebuie să bagi de seamă că, odată cu terminarea povestirii, ai să te simți mai liniștit. O parte din nenorocirile trăite de tine au trecut - fără voie - în sufletele noastre... La tine se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de seamă că, odată cu terminarea povestirii, ai să te simți mai liniștit. O parte din nenorocirile trăite de tine au trecut - fără voie - în sufletele noastre... La tine se vor întoarce doar sub formă de simple amintiri... Spunând acestea, inginerul Cicoare a privit la cei din jur, pentru a se convinge de adevărul spuselor lui. „Da! Am avut dreptate! Uite-te la ei. Fiecare poartă pe chip un bob de negură... Asta-i pecetea rămasă după ascultarea grozăviilor povestite de Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
chip un bob de negură... Asta-i pecetea rămasă după ascultarea grozăviilor povestite de Costăchel”... Când s-au ridicat de la masă, cocoșii vesteau cumpăna nopții. S-au despărțit fără efuziuni de veselie. Asta era o dovadă în plus că inginerul Cicoare a avut dreptate... Petrache! Plugul cela mai este bun de ceva? N-o ruginit sub șopron? Este. Și te așteaptă de atâta vreme. Apoi, de săptămâna ce vine, să începem treaba... Tu, care ești mai mic, ai să duci caii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
crezi că eu mai știu să fac o asemenea socoată? Lasă că mă pricep eu la trebușoara asta. Ți le socotesc ca la spițerie - a răspuns Petrache, înfoindu-se în pene... Bine ați venit, gospodarilor! - i-a întâmpinat bucuros inginerul Cicoare. Bine v-am găsit, domnule inginer! Cred că știți povestea cu lupul - a răspuns Costăchel. Cum să n-o știu, dragule? Numai că acuma lupul îi bine venit. Și, pentru că sunteți primii veniți după sămânță, am să v-o dau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
printr-un blidar și apoi pe la beci. Să vă dea Dumnezeu sănătate și belșug! - le a urat imginerul, ridicând paharul cu vin. Noi vă urăm să trăiți, că ne trebuiți - a fost răspunsul celor doi prieteni. Într-un târziu, inginerul Cicoare l-a întrebat pe Costăchel: Spune mi, te rog. Cum te simți acasă? Când uit prin ce am trecut, îi bine. Când îmi aduc aminte... Timpul este leacul, dragul meu!Timpul! El aduce uitarea. De n-ar fi așa, ne-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tot - i-a avertizat inginerul. Ce mai era de aflat, domnule inginer? - a întrebat vădit îngrijorat Costăchel. Că cei mai înstăriți sunt considerați chiaburi și vor sta cu bocceaua făcută. Au greșit cu ceva... Pușcăria și gata - a răspuns inginerul Cicoare. Asta ar însemna că noi, Petrache și cu mine, suntem în țeava tunului, cum s-ar spune - a gândit cu voce tare Costăchel. Asta cam așa ar fi - a fost de acord inginerul. De când încep aiștia a face colhoz, domnule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aiștia spun adevărul? - a întrebat Petrache neîncrezător. Da! Sigur că da! Adevărul lor. Dacă citești printre rânduri, poate înțelegi ceva. Altfel... Cum se întâmplă primăvara, treburile nu l-au lăsat pe Costăchel să mai ajungă la târg. Nici pe la inginerul Cicoare n-a mai avut timp să treacă. Printre săteni se vorbea în fel și chip despre „întovărășală”... Auzi colo vorbă! Până la toamnă, să fie gata întovărașirea. Să fim pildă pentru cei din alte sate. Pildă la ce? La pus gâtul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai băiatului lor drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de dimineața până seara, prin fața corturilor. În șatra lui Iorgu Stănescu nu era nici un băiat ca Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau. Ia-o! Am cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se va topi și-mi va părea rău după ea. Plec. Mă Împiedic de o cutie goală de conserve. Soarele Îmi curge ca un lichid fierbinte, pe cămașă și pe pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nebun să arunce cu bani și să cumpere cu maldărul și cufărul tot felul de lucruri inutile cum făcea prințul. Singurul comerț care se mai făcea era cel de coșniță, cîțiva lei, gaz, sare, chibrite, ațică, pînză americă, basmale și cicoare. Încetul cu încetul nimeni n-a mai adus nici una dintre acele mărfuri care erau superbe, dar total inutile și apoi au fost uitate nu doar cu dorința, dar și cu numele lor. La ce s-ar mai fi gîndit ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
școală. Acest ritual matinal (În fundal se auzea un radio, de prin vecini, cu melodia Lili Marlen) va fi folosit ca un prilej de a evoca atmosfera de familie din căminul unui geometru concediat În timpul ocupației (postul micului dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943‑1944, când se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne‑a adus, sub poala paltonului, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat; gingașul clopoțel; bănuții de păpădie; aroma tare a florilor de salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de struguri; mireasma florilor albe; nuferii - comori de galbeni între trestii; nuferii - potire plutitoare; vești de petala de cicoare; crizantema - floare de aur; orhidee - bijuterie de safir; lujerul unui crin; crizantemele rămân de veghe; valul subțire de floare; florile au gingășie de neprețuit. Despre fluturi: flutur mic cu rugină pe albăstrele aripioare; făptură săltăreață; aeroplanul visurilor mele; rai de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa. Noaptea, peste pijama, li se punea pardesiul. Gata haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare, răsari, soare-frățioare, că la inimă mă doare. Frunză verde foi de nuc, m-a făcut mama haiduc, neștiind unde s-apuc m-au băgat la balamuc. Stinge lumina, Ghiță, tonul la vise! Să vină, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și El să vindece oamenii, mai știi ?! Poate de asta și ochii lui erau ca mine : albaștri-verzui..." * "Nu știu ce ai tu cu oamenii aș spune că nu prea-i cunoști sau, oricum, ce știi tu despre ei e cam puțin" răspunse cicoarea. Își întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și n-are ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar am să-ți spun despre cei pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar am să-ți spun despre cei pe care i-am cunoscut. Surorile mele creșteau într-o tufă mărișoară, în parcul unui spital. Cum se rătăciseră acolo, nimeni nu știa. Era un parc îngrijit, or, așa cum se știe, noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a fugit afară: "Profesorul, profesorul ! A murit profesorul !". Ce s-a mai întâmplat, nu are importanță. Mătușă-mea a aflat tot, doar era acolo și cine să-i mai poarte de grijă, în vânzoleala care se iscase, unei flori de cicoare. Așa a aflat că fotografia aceea din mâna profesorului era a fiicei lui care plecase tare departe și de atunci abia dacă-i mai scrisese de vreo două ori... Că în dimineața aceea se certase să obțină nu știu ce pentru clinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]