444 matches
-
emoția - estetică sau limitat personală, ca un concentrat de existență care totdeauna ne surprinde - nu este astăzi o «valoare» prea bine cotată. Iar această particulară formă de emoție, poezia, e și mai puțin căutată în uriașa stivă a tăcerilor care cimentează emoțiile noastre personale. În pragmatismul generic al zilelor de astăzi emoția se confundă deseori cu produsele minimale ale senzațiilor, stocate cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că suntem bogați și în
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
vreme s-a vorbit de o alchimie a sincerității. Dar ce facem cu sentimentele mediocre, cu lenea și insensibilitatea individului care nu vrea să-și sacrifice bietele certitudini? Și măcar dacă lumea «pozitivă» ar fi atât de fermă și bine cimentată prin raționalitate! Căci, iată, aceiași fizicieni perplecși se întreabă de nu cumva uriașe efecte de oglinzi încețoșează reprezentarea spațiului cosmic așa cum îl vedem noi. Tot ei, după ce au admis că unda poate fi și corpuscul, observă versatilitatea particulelor neutrinos, sau
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
aceste lucruri sunt esența politicii”. Potrivit liderul liberal, deși USL reunește partide diferite, dar și doctrine și istorii diferite, faptul că împreună împărtășesc aceeași filosofie despre politică, despre muncă și despre oamenii care trăiesc din munca și din activitatea lor cimentează existența Uniunii Social Liberale , care ”este azi speranța României”. ”În februarie 2011, atunci când semnam actul de naștere al acestei construcții politice, spuneam că ea va dura, că ea va câștiga și că ea va construi în România și pentru români
Cum i-a mulțumit Antonescu medicului ”cu ochii bulbucați”, după formularea lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/45135_a_46460]
-
Dora Pavel este interesată de personalitățile histrionice prinse în captivități transformate în avantaje psihologice. Carasiniu, eroul din Pudră, de pildă, e incapabil în primă fază să priceapă împrejurările reinventării identitare. La fel Zigu, din Captivul. Dilemele par de la bun început cimentate într-un destin nefast. Numai că amănuntul și secundarul ajung să modifice adevăratele performanțe psihologice ale eroilor. La mijloc e o complicitate cu destinul, înțeles în funcție de capricii. De vârsta capriciilor. Cezar este proiectat ca un îndrăgostit de obsesie („nebunia și
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
se arată străin de asemenea preocupări: el îneca și apoi, printr-un procedeu ingenios de deshidratare, „învia” muște, spre surprinderea colegilor de joacă. Potențial ar fi avut și latentul roman de dragoste care se ascunde în paginile Amorțirii. Pentru a cimenta relația aceasta stranie dintre gazdă și chiriaș, Lăzărescu inventează o aventură între tânărul fără căpătâi și Mădălina, fiica doamnei Stoican. După câteva episoade însă, povestea e abandonată. În locul ei, sunt derulate pe fast forward o serie de scene aiuritoare: Valeria
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
în formă incompletă) în volumul Correspondance générale (Paris, Plon, 1930-1936), corespondenț a lui Proust cu prinții Anton și Emanuel Bibescu surprinde o legătură cu totul specială între micul burghez francez și marea aristocrație românească. O prietenie începută în copilărie și cimentată în perioada în care familiile Proust și Bibescu locuiau pe aceeași stradă din Paris, rue de Courcelle, Proust la numărul 45, iar familia Bibescu la nr. 69. Pe fundalul balurilor organizate aici de prinții Alexandru și Elena Bibescu (n. Epureanu
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
3 Dincolo însă de prietenia dintre familia princiară românească și autorul lui Á la recherche du temps perdu există o mai puțin sesizată dimensiune ocultă, o preocupare comună pentru arcane, pentru participarea operativă la misterele arheale. Ea a ilustrat și cimentat legătura de suflet și de spirit dintre micul burghez francez și vechea aristocrație românească. Disimulată sub o fațadă mondenă, preocuparea comună pentru ocultism i-a reunit pe cei trei prieteni, plus contele Bertrand de Salignac-Fénelon, descendent al autorului Aventurilor lui
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
acestui rol social. Cu alte cuvinte, dacă oamenii au nevoie de Dumnezeu nu este pentru că vor să fie mîntuiți, ci pentru că vor să trăiască împreună. Și astfel, ființa divină va deveni ceea ce a fost dintotdeauna: o ființă socială menită a cimenta solidaritatea oamenilor dintr-o comunitate. Iar oamenii își vor salva credința cu prețul renunțării la Dumnezeu.
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
hârtie), Nino Stratan era „diabolic de inteligent, maladiv de inteligent” (The beautiful mind), Mariana Marin, nesăbuită și autodistructivă, își desăvârșea sinuciderea conștientă (Aripa secretă); Alex. Leo Șerban epata prin vivacitate și inteligență, iar cu Gh. Crăciun lucrurile nu s-au cimentat niciodată sau prea târziu... Nimic nu convinge mai mult decât despărțirea de poezia scrisă - „o fântână în oceanul de poezie naturală al lumii” (O fântână în mare). Mircea Cărtărescu și-a construit imperiul interior accesând abisalitățile poeziei, pe care le-
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
impune autoritar o viețuire în minciună. Cert e că de la această primă carte la cea mai recentă, pentru Herta Müller rămâne vitală incapacitatea concilierii. E interesant, apoi, felul cum se naște în scriitoare simbioza dintre lucruri și ființe, cum se cimentează suprapunerile de sens, atât de întrebuințate mai târziu - devenite marcă înregistrată. Implicarea poetică a cititorului e aici la un nivel elementar, torentul psihedelic e ca inexistent, iar disprețul nu e definitiv; și, ce e mai important, melancoliile radicale nu există
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
pe care Alina o reclamă și pe care Voichița i-o refuză delicat, însă dincolo de un aspect fiziologic care niciodată nu apare ca motivație transparentă, există între cele două fete, în mod cert, o solidaritate puternică și o afecțiune profundă cimentată probabil în anii petrecuți împreună la orfelinat. Știm că la un moment dat Alina a decis să lucreze în Germania și că s-a întors pentru a o lua pe prietena ei. Emotivitatea celor două personaje are un spectru foarte
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
lovitură a destinului înainte de moarte”. Sunt foarte interesante amintirile despre evenimentele din 1956, cu ecouri în România, povestite cu talent mai ales de Oltea Ștefănescu - este vorba de una dintre cele mai frumoase narațiuni ale cărții. Nu toate interviurile se cimentează în jurul poveștii (Ileana Verziu-Pogăceanu - despre deportarea la Găinești, Sultana Caramihai - despre prigoana aromânilor, familia Aschembrener - despre deportarea în Urali, Lidia Toher, exilată în Anglia, Nicolae Voiculescu - despre exilul german, Marianne Helene Faber - despre prigoana sașilor, Silvia Hilde Gheorghian, Maria Georgeta
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
singurul lucru mai rău decât să ai părțile intime lipite între ele este să le ai lipite de fundul căzii, stand în apă fierbinte. Care, apropos, nu topește ceara. Deci... acum sunt fixată de fundul căzii, ca și cum m-aș fi cimentat în porțelan. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe cel care m-a convins să instalez un telefon în baie. Sun o prietenă, gândindu-mă că s-a epilat și ea vreodată și are vreun secret care să mă desțelenească. Conversația pornește
Povestea unui epilat la domiciliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18912_a_20237]
-
lumea ficțiunii caragialiene, ci pentru lumea cea aievea (vorba lui Eminescu) de ieri și de azi. Exemplele s-ar putea înmulți cu ușurință. Ne mărginim doar la încă unul, din Politicianismul - o cangrenă intratabilă: Fetișizarea politicii ca fac totum a cimentat fortăreața Puterii. Politica este spiritul Puterii, creația și apoi emanația ei. Cuvântul născător de mister, de admirație și de frică este Politica. Unul singur blesteamă acest cuvânt, ca pe cea mai cumplită creație a lumii moderne: Eminescu! Dar lumea lui
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
fostul nostru coleg! îi strigai în loc de salut lui Paulică, spre care o pură întâmplare îmi îndreptase pașii - plata facturii la Orange, de care fuseserăm ambii ademeniți! Din păcate, ne vedeam rar... Fusesem prieteni de mici, iar anii de facultate ne cimentaseră amiciția. Viața, din păcate, ne despărțise drumurile! -Pe cine? se repezi bucuros acesta. Chiar l-ai văzut, Liviule? De la treminarea Masteratului am vorbit la telefon acum zece ani, când m-a invitat la cununia civilă. Atât. Și, spre regretul meu
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
unui suflet și a unui trup voios; chiar și în absența practicării acestei virtuți, cunoștințele existente sunt de-ajuns pentru a procura plăcere, pentru că simpla ei potențialitate radiază; practicarea ei permite întruparea bunăvoinței, calitate majoră a filosofului epicurian; existența ei cimentează viața filosofică și comunitară. Epicur îi considera pe discipolii lui niște prieteni, și viceversa. Pythocles, Herodot, Meneceu, acești responsabili ai unor Grădini împrăștiate în lume, întrețineau cu Magistrul o relație de acest tip. Metrodoros, prietenul cu deosebire îndrăgit, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
găsi vidul. Dar dinamica e mai importantă decât ceea ce ne va face să ne poticnim după o reducere intelectuală a întregului la părțile care îl compun. Ansamblul are valoare nu atât pentru că există, cât prin felul lui de a fi: cimentat de o forță magică și magnifică. în mai multe rânduri - de patru ori -, Lucrețiu recurge la o metaforă foarte utilă pentru înțelegerea discursului său: un fond de litere, redus ca număr, permite combinări multiple, cu care posibilitățile devin infinite. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
foloseau exclusiv limba rusă. Majoritatea covârșitoare a liderilor comuniști din PCR au primit locuințe în cartierul Primăverii din București după ce au alungat burghezia și intelectualitatea românească din ele. Frăția acestei secte minuscule comuniste fanatice și obraznice, sprijinite de Moscova era cimentată de războiul civil din Spania, rezistența franceză și activitatea kominternistă de la Radio Moscova sau întâlnirile din Hotel de Lux al NKVD. Secta comunistă din fruntea PCR era transnațională, iar românii etnici erau o minoritate extrem de neglijabilă. Deși militau pentru egalitate
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
o garsonieră. Cea repartizată ei se afla cu vederea spre răsărit, unde în viitor spera să fie un spațiu verde, generos. Acum arăta dezolant, grămezi de moloz și resturi de materiale de construcție mai peste tot. Exista doar un trotuar cimentat din stradă până la scara blocului. Liftul exista dar nu era dat în funcțiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor muta și vor încerca să-și urce mobila cu el. Ajunsă în fața ușii era atât de
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
venirea Preasfințitului Episcop Nicolae în eparhie el a conștientizat că este o problemă de mare importanță a face să se construiască biserici de zid, în locul celor de lemn, dar mai mare și mai importantă este problema de a zidi și cimenta sufletul credincioșilor în dreapta și sfânta credință străbună. Dacă pentru zidirea de biserici punctul de greutate a rămas și azi pe umărul credincioșilor, zidirea și cimentarea sufletelor însă este în sarcina preoților și mai ales a episcopului. Mare merit au credincioșii
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
e bun de muncă, e bun și de distracție și invers!” Așa i-a încolțit în minte o idee pe care le-a împărtășit-o pentru că le dorea doar binele, îl fascinaseră cu modul lor de a-și păstra și cimenta prietenia, cu felul unic de a se distra, de parcă nu ar fi avut nici o grijă. Le propusese să facă împreună o corporație, unde să fie toți asociați, să contribuie fiecare cu partea sa de bani și nea Mitică să caute
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
cunoscut soția când a fost la ea la cabinet pentru un tratament dentar și cum apoi peste câteva luni erau căsătoriți. Poate, că amândoi s-au grăbit și de aceea sentimentele reciproce nu au apucat să se cristalizeze, să se cimenteze și să devină profunde, așa că în momentul când au considerat că nu mai au nimic în comun care să-i țină legați unul de celălalt, pe cale amiabilă și civilizat au divorțat fără niciun regret, acum având doar statutul de “divorțat
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
petrecut unele dintre cele mai frumoase clipe din viața sa de femeie. Era convinsă că și Mircea o iubea. Chiar dacă acest sentiment nu era suficient de cristalizat în sufletul său, va face totul ca iubirea lui pentru ea să se cimenteze definitiv, încât să o ceară de soție. Mircea era partida ideală pentru ea, fată de la țară, cu părinți bătrâni și fără posibilități materiale de a o mai ajuta să pornească într-o nouă carieră. Tot acum statutul său profesional s-
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
de infarct Ploaie de scântei sărate. Oare lumea are început? Și ziua de ce este noapte? Iubirea flămândă ca o lupoaică Dă puilor să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
sub formă de cruce)” - cf. idem. În hinduism, „reprezintă conjuncția dintre 2 (număr feminin) și 3 (număr masculin) - este, deci, Principiul Vital” - iar în buddhism și creștinism, este simbolul sintezei și al Treptelor Iluminării-Revelației (cele 4 principii elementare cruciforme sunt „cimentate”-unificate și semantizate, întru eternitatea Învierii, de către Hristos-Centrul!). Din punctul de vedere al conținutului, însă, opinia noastră este că titlurile (atât ale secțiunilor, cât și ale poemelor!) sunt de-a dreptul futile: avem de-a face cu o incantație/vibrație
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]