13,837 matches
-
fapt, cu acest prilej, la Țel Aviv, am văzut-o pe Rolanda pentru ultima oară. Acum, În ziua de Crăciun, puțin timp Înainte de a Împlini vârstă de 90 de ani, ea a trecut În lumea celor drepți, fiind Înhumata În cimitirul din Kibuțul Ghivat Brener. Am plecat devreme din Haifa, era un drum lung și necunoscut, așa că am ajuns puțin Înainte de oră anunțată; am avut În felul acesta ocazia să vedem cum arată un „Cimitir alternativ”. Nu pot descrie emoția văzând
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
lumea celor drepți, fiind Înhumata În cimitirul din Kibuțul Ghivat Brener. Am plecat devreme din Haifa, era un drum lung și necunoscut, așa că am ajuns puțin Înainte de oră anunțată; am avut În felul acesta ocazia să vedem cum arată un „Cimitir alternativ”. Nu pot descrie emoția văzând monumentele, pe unele fiind săpate cruci, lângă altele cu „Maghen David”, un pom Împodobit de Crăciun și jucării la mormântul unui copil, care nu a apucat să trăiască măcar o lună, multe monumente cu
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
singur Kafka rătăcind / într-o lume care și-a umilit de mult existența."(caligraful suferinței) Pavese, Camus, Montale dar, mai ales, Proust și Borges oferă nuanțele ce capitonează suportabil existența omului deteriorat de perversiunile istoriei, umilit să trăiască într-un cimitir, „c-un zilnic ritual al regretelor": „zilele în Basarabia vin ca o promisiune / și degradează, vai! imediat / într-un sentiment ce mărunțește egal totul / împarte generos sărăcia disperarea frica / umilința moartea iubirea și muzica populară / restul - ce mai rămâne oare
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
spune prietenul lui, Corneliu Baba, jocului cu iluziile. Muzele nu doar l-au vizitat în timpul acesta, dar s-au statornicit în sufletul lui ca la ele acasă. De multă vreme s-a grijit de trecerea sa la cele veșnice. În cimitirul bisericii Oprișeni, din marginea Fălticenilor, pe care a zugrăvit-o în tinerețe, Ion Irimescu și-a rînduit locul de veci. Pe cînd își pregătea locuința veșnică i-a cerut primarului de atunci al Fălticenilor să i-l pardosească bine cu
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
ce-s ale amurgului vîrstei sale venerabile. A lăsat Bucureștii, unde a trăit plenitudinea creației și s-a așezat pentru totdeauna la Fălticeni, ca să-și tămăduiască singurătățile aproape copleșitoare și să se îngrijească de veșnicia sa. Adică nu numai în cimitirul de la Oprișani, unde-și dorm somnul de veci părinții și soția sa și unde-l așteaptă mormîntul de el cioplit în marmură, ci și de muzeul, ce nu-i zămislit doar din sculpturile și desenele sale, ci în întregul său
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
fi "secolul lui Ion Ghica". Scrisorile către V. Alecsandri acoperă monografic natura acestui secol, explorând direct universul celor vii cu virulența hrănită de fabulosul aplicat realității. Pentru a mi se da crezare, nu mă voi referi decât la mărturiile uriașului cimitir al ciumei lui Caragea, sau la tragica simplitate, fie a "punerii în fiare"a unui fost dregător, bănuit de uneltiri împotriva stăpânirii, fie a retezării, cu o mișcare iute de iatagan, a capului unui tânăr pentru vina de a-i
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
alt Bărăgan. Prietenia este cel mai frumos dar, nu? Și acolo viața este cel mai provocator miracol. O perlă din "Evenimentul zilei" Citim într-un reportaj din "Evenimentul zilei" (29 iunie a.c.) următoarea veste nedumeritoare: "Bellu se va înfrăți cu cimitirul parizian "Perle-à-Chez"! Chiar așa, și în titlu și în reportaj, ca să nu fie îndoială: Perle-à-Chez! Îndrăznim totuși, mergând la risc, să facem o presupunere: nu cumva e vorba de venerabilul cimitir Père Lachaise? Nu cumva?
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
a.c.) următoarea veste nedumeritoare: "Bellu se va înfrăți cu cimitirul parizian "Perle-à-Chez"! Chiar așa, și în titlu și în reportaj, ca să nu fie îndoială: Perle-à-Chez! Îndrăznim totuși, mergând la risc, să facem o presupunere: nu cumva e vorba de venerabilul cimitir Père Lachaise? Nu cumva?
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
Paramaribo, și cu care avea o fată. Femeia muri de moarte bună al puțină vreme, și nu avu soarta celeilalte, ale cărei rămășițe ajunseseră îngrășămîntul propriei grădini de conopoidă, ci fusese îngropată întreagă și cu numele-i de olandeză în cimitirul satului. Fiica îi moștenise culoarea și talia, și ochii aurii și uimiți, ai părintelui ei, iar acesta socotea că creștea fata cea mai frumoasă din lume. De cînd îl cunoscuse pe senatorul Onésimo Sánchez, în prima campanie electorală, Nelson Farina
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
constă în menținerea stării de panică în rândul populației, ei se prefac că nu pricepce se întâmplă. Dar acesta e doar începutul. Cu noile legi trecute prin parlament cu viteza acceleratului, cu obsesia pesediștilor de-a transforma România într-un cimitir pe mormintele căruia să crească doar frunza verde a autoritarismului de partid și de stat, nu trebuie să fii o prezicătoare din cele dragi lui Iliescu pentru a ști cum va arăta, în scurt timp, țara: un loc viran lugubru
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
prevestesc ruina")? Acesta pare a fi punctul din care pornește interogația poetică a lui Emil Nicolae. Ruina pe care o provoacă betonul și cimentul ne îndepărtează de visul grădinii interzise, iar cetatea își pierde sufletul: "harșt/ se aude la marginea cimitirului de sus/ harșt/ se aude la marginea cimitirului de jos/ și orașul se împarte între ele ca-n jocul de-a țările". Nici transcendența nu iartă, îngerul (numit și "Marele Travestit", cel care "te hrănește cu lucruri secundare"), pîndește "cu
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
care pornește interogația poetică a lui Emil Nicolae. Ruina pe care o provoacă betonul și cimentul ne îndepărtează de visul grădinii interzise, iar cetatea își pierde sufletul: "harșt/ se aude la marginea cimitirului de sus/ harșt/ se aude la marginea cimitirului de jos/ și orașul se împarte între ele ca-n jocul de-a țările". Nici transcendența nu iartă, îngerul (numit și "Marele Travestit", cel care "te hrănește cu lucruri secundare"), pîndește "cu gheare ascuțite" "să nu strîngi mîna vreunui necunoscut
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
a împământenit în literatura franceză: la prima vedere, datorită "stilului Proust" (viziunea poetică asupra timpului), la a doua vedere (limpezită de Testamentul francez) prin știința de a face curte abil, insistent, spiritului, culturii și istoriei franceze. Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istorisește, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflați sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
ciobanii care ne păzea turma a fost înjunghiat în spate, în urma unei certe stupide, și a murit. Toți bărbații purtau un cuțit la brâu. Medicul satului și asistentul lui, care făcea și pe bărbierul, i-au făcut autopsia în capela cimitirului. De față erau patru sau cinci persoane, toți prieteni de-ai medicului. Și am reușit să mă strecor și eu. Sticla de rachiu trecea din mână în mână și eu beam zdravăn, ca să prind curaj, căci începusem să mă pierd
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
după ce ridica pentru o clipă giulgiul care-l acoperea (în scena finală a filmului Cumbres borrascosas - "Culmi încețoșate" - se observă o urmă a acestei ceremonii). Bătea clopotul mare, a moarte. Când bărbații apucau coșciugul ca să-l poarte pe umeri până la cimitirul aflat la câteva sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură mă lași! N-o să te mai văd niciodată!". Surorile celui mort și celelalte femei din familie, uneori chiar și vecinele sau
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Cizmarului că e „devotat trup și suflet acestui partid”. Ce s-a ales din trupul vadimiot se vede cu ochiul liber la conferințele sale de presă. Cât despre suflet, ce să mai spun? Nici nu s-a răcit bine în cimitir Toa’șul, că adulatorul a și alergat să-și creeze propriul partid. Halal consecvență, halal jurăminte de credință! Sprijinindu-se pe astfel de oameni, nu e de mirare că nenorocitul de Ceaușescu a ajuns unde-a ajuns. N-a trecut
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
ancestral”, pomenit de Ov. S. Crohmălniceanu, îl face să resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă de dincolo, așa cum într-o poezie a lui Ioan Alexandru gardul de piatră al cimitirului este pus „să nu se molipsească pămîntul rămas viu / în libertate.” Același Fundoianu „colonist” se dovedește a fi, de fapt, un admirator fervent, pe viață, al lui Arghezi cel „iscat din cronicari”. Nu se sfiește nici să îl pună pe
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
dolari. Apoi, brusca împăcare cu Richelieu-ul fotbalului românesc, Mircea Sandu, după destule momente cărora nu le spun pe nume, mi se pare cam dubioasă, fără să mai pun la socoteală declarațiile destul de belicoase ale celor doi făcute nu într-un cimitir la miez de noapte, ci în fața camerelor de filmat, înaintea meciului cu Danemarca... Revenit la Pro Tv, doar pentru o emisiune-show sportivă, Florin Călinescu se dovedește același atoateștiutor cozeur (din punct de vedere cantitativ), plin de șarm ca și la
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
părinții, ca toți turiștii, cavourile din subsolul catedralei Sf. Ștefan, cu întreaga istorie a imperiului. Ecouri din această vizită se vor regăsi după întoarcerea lui Brauner la București în straniul lui interes - în primii ani de pictură - pentru peisajele din cimitirul bucureștean Bellu. Un semnal al destinului era prezența atunci, la Viena, a tânărului pictor Fritz Lang, viitor regizor celebru al filmului mut expresionist german care, câțiva ani mai târziu, îl va atrage și influența pe Victor Brauner. La București, pentru
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
ori, că nu se mai știe cît e memorie genuină și cît discurs construit. Ion (Marin) Antonescu a făcut trei ani de război și alți trei de prizonierat “la ruși”; cînd s-a-ntors în satul lui din Giurgiu, avea cruce-n cimitir și slujbele de pomenire gata făcute. Pentru Natalia Radu, războiul a-nsemnat fuga din Basarabia natală, o dată cu intrarea rușilor; au venit apoi românii, Natalia și familia ei s-au întors, și-au ridicat iar casa și acareturile, pentru ca patru ani
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
exil. Născut la 2 ianuarie 1891, în satul Hașag, pe pământ transilvan, undeva între dealurile și apele Târnavelor, Aron Cotruș s-a stins la 1 noiembrie 1961, într-un spital din Los Angeles (California). De atunci, a rămas în pământul cimitirului Crucea Sfântă din Cleveland (Ohio), unde a fost îngropat. O piatră îi păstrează numele, simplu, sub accentul înalt proteguitor al cuvintelor românești, chemate să îmblânzească prestigiul morții: În veci pomenirea lui. Dacă intervin în textul citat, în mecanica sa clară
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
preocupat de-a capta răsfrîngerile interioare ale fiecărui demers. O poezie molcomă, generoasă, sapiențială, bizuită pe-o emoție atent filtrată străbate toate capitolele activității scriitorului a cărui formație de medic pare a răspunde celebrului epitaf al lui Paracelsius dintr-un cimitir din Salzburg: „medicina este iubire”. Să urmărim cîteva traiecte ale existenței lui Alexandru Lungu. Născut în 1924, în sudul Basarabiei, la Cetatea Albă, a avut o copilărie și o tinerețe de peregrinări ce l-au purtat prin Buzău, Sibiu, Brașov
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
împreună cu Nicu Steinhardt, care era un companion de voiaj extraordinar, și am căutat mormântul unchiului. El este îngropat la Blaj. Ne-am dus acolo, dar n-am găsit nimic. În fine, ni s-a spus de către cineva să căutăm în «cimitirul mic al oamenilor mari». Și într-adevăr, l-am găsit acolo, lângă o biserică, înmormântat între Samuil Micu și Timotei Cipariu" (p. 16). Mormântul lui Axente Sever se află într-adevăr la Blaj, în cimitirul de lângă Bisericuța Grecilor, adevărat Pantheon
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
de către cineva să căutăm în «cimitirul mic al oamenilor mari». Și într-adevăr, l-am găsit acolo, lângă o biserică, înmormântat între Samuil Micu și Timotei Cipariu" (p. 16). Mormântul lui Axente Sever se află într-adevăr la Blaj, în cimitirul de lângă Bisericuța Grecilor, adevărat Pantheon național și-și doarme somnul de veci alături de Timotei Cipariu și... Ioan Micu Moldovan și alte glorii ale culturii și istoriei literare. Omonimia a jucat o festă descendentului: Ioan Micu Moldovan (1833-1915), cărturar blăjean, autor
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
la putere, acest drum se închide: „Acum se întețesc epurările și tot sinistrul lanț de persecuții pentru cei care nu s-au grăbit să se vîndă. Neavînd din ce trăi, Bezviconi e nevoit să se angajeze portar, apoi ghid la cimitirul Bellu. Rămas și acolo om de știință, se apucă să (re)examineze inscripțiile de pe pietrele tombale, ca și monumentele de sculptură și arhitectură. Astfel, continuînd preocupări mai vechi (Cimitirul Bellu din București - muzeu de sculptură și arhitectură, 1941), întocmește lucrarea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]