513 matches
-
doresc să le revadă și, mai mult, în care se regăsesc: "Și în industria telenovelelor putem vorbi despre «clasic». «Rosalinda», «Inimă sălbatică», «Înger sălbatic», «Clona» sunt titluri pe care iubitoarele de telenovele le revăd cu aceeași plăcere cu care un cinefil revede «Casablanca» sau «Pe aripile vântului». Acasă Gold va difuza însă și producții mai noi, daca acestea cadrează, din punct de vedere al conținutului, cu valorile pe care le statutează și le promovează canalul: confort, familiaritate, relaxare, visare, retrăirea momentelor
Pro TV SA lansează televiziunea Acasă Gold () [Corola-journal/Journalistic/23235_a_24560]
-
oferit 417 locuri de muncă (în 57 de meserii), 20 de persoane fiind angajate pe loc, iar alte 256 fiind selectate pentru interviu. ( N. I.) l Sâmbătă, 5 iunie, de la ora 19, Centrul Cultural German (str. A. Pacha nr. 2) propune cinefililor adevărați vizionarea unui film de R. W. Fassbinder: „Die Eher der Maria Braun“, subtitrat în limba engleză și cu prezentarea lui Josef Junger (Universitatea din Karlsruhe) tradusă în română. ( S. P.) l „O călătorie prin Tirolul de Sud“ se intitulează
Agenda2004-23-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282511_a_283840]
-
01 - Ultima secvență - SUA - premieră (14, 16, 18, 20). Camera ascunsă, producție România, 2003. Regia: Bogdan Dumitrescu. Cu: Rutger Hauer, Maria Dinulescu, Oana Pellea, Gheorghe Visu. Filmul este una dintre puținele premiere românești ale anului trecut. Se prezintă în fața publicului cinefil un cuplu format dintr-un star de cinema - e vorba de actorul olandez Rutger Hauer - și o tânără actriță româncă, Maria Dinulescu. Pelicula, în regia lui Bogdan Dumitrescu, înseamnă cel de-al doilea lungmetraj din CV-ul Mariei Dinulescu, după
Agenda2005-03-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283292_a_284621]
-
i-au permis distinsei actrițe de origine română să adune laolaltă mari cineaști cu importante opere recente. Inevitabil, inaugurarea s-a făcut cu Viața e frumoasă (importat pentru rețeaua autohtonă de către New Films Internațional - România), Roberto Benigni trimițînd o scrisoare cinefililor români care l-au îndrăgit dintr-o manifestare similară a anului 1990 cînd a fost neuitatul lunatec fellinian. De la maestrul dispărut modernul clovn a moștenit cu siguranta respectul pentru spiritul ludic pe care-l glorifica de fapt multipremiatul sau film
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
însuși, spre sfârșitul cărții, într-una din numeroasele și seducătoarele sale digresiuni - l-a mai inspirat și pe Henry James, care i-a dedicat un roman, intitulat chiar Washington Square. Același spațiu a devenit notoriu, intrând în efemera mitologie a cinefililor americani, datorită și filmului Desculț în parc, cu Robert Redford și Jane Fondă. Românul în care scriitorul se proiectează probabil pe sine și căruia îi transfera, în orice caz, o mare parte din obsesiile și reveriile sale știe să se
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Irina Coroiu "Ochiul minții este cel mai extraordinar proiector din cîte există pe lume". Această reflecție a maestrului Jean Negulesco, descoperită în paginile cărții de memorialistică "Drum printre stele", îl poate ajuta pe cinefilul român să refacă traiectoria personalității sale excepționale, atît de superficial cunoscută în patrie chiar și astăzi, la 100 de ani de la naștere. Aniversarea aceasta a reprezentat pentru Arhiva Națională de Filme ocazia de a-și face o datorie de onoare
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
întrebați. Dacă toată lumea a auzit de Elveția "cea a bogatelor bănci și a magnificelor peisaje alpine", puțini sunt aceia care - cu excepția, desigur, a criticilor de specialitate - îți pot enunța un titlu de film sau numele unui cineast elvețian. Poate doar cinefilii împătimiți - cei ce mai frecventează Cinemateca sau mai consultă câte un dicționar de cinema - și mai amintesc că unul dintre monștrii sacri ai ecranului - Michel Simon, actor fetiș al lui Renoir - este genevez prin naștere, la fel cum este și
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
moarte să-și salveze progeniturile de la o soartă de orfani urgisiți că a ei. Cumplită decizie deturnata suprarealist aproape de zăpadă ce se cerne în acordurile melodiei lui Adamo. O pastilă amară pe care într-o liniște religioasă au înghitit-o numeroșii cinefili veniți de fapt pentru incitantul Post coitum, animal triste. O peliculă ceva ceva mai inegala, în care Brigitte Rouan și-a asumat nu numai rolul de regizoare, ci și de interpreta a unei palpitante idile între o echilibrată editoare de
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
Kruger cel născut în 1984 în Coșmarul de pe Strada Elm, revine în bombasticul Wes Craven^s New Nightmare), pentru că "e singura modalitate de a împiedeca Răul să se manifeste în viața reală!" Subiectul propriu-zis îl contrazice, protagonistul, asasin în serie cinefil, acționînd cu spor într-un climat de maximă veridicitate, o comunitate de adolescenți împătimiți de filmele sale, "regulă" fiind că victima să răspundă mai întîi telefonic la un concurs ad-hoc. Drew Barrymore este răpusa din prima secvență, predînd ștafeta unei
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
din Bel Air" se consideră un "terminator" care nu s-a dat în lături să împartă afișul cu Gene Hackman în Inamicul statului. Cele două ore și șapte minute ale policier-ului politic regizat de Tony Scott lasă timp suficient cinefilului să-și aducă aminte în detaliu de kafkiana Conversație pe care Francis Ford Coppola o lansa că o provocare la cazul Watergate, în anii în care laitmotivul filmelor "conspirație" abia se desprinde din realitatea curentă. Pentru a reveni apoi în
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
și acele cîteva locuri din centru unde Rohmer a turnat Mă nuit chez Maud... Văzînd cîtă lume "pontează" evenimentul - Clermont e, totuși, cel mai important festival de scurt-metraje din lume! -, nu poți să nu te-ntrebi cîți dintre aceștia sînt cinefili adevărați și cîți, ocupanți de scaune. Regulă de fier, care s-a calit timp de douăzeci de ani, mai spune că nu ai voie să te fîțîi cînd înăuntru, cînd înafara în timpul proiecțiilor, si clermontezii o respectă că pe Statul
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
Alex. Leo Șerban O dată pe an, în mica localitate Solothurn (Soleure, Soletta) din nord-vestul Elveției, cinefilii cantoanelor reunite iau cu asalt cele cîteva săli ale orașului (unele, improvizate) ca să fie à la page cu producția autohtonă de film. Cînd vezi cîtă lume se adună să vadă ba documentare, ba scurt-metraje, ba lungmetraje de ficțiune, pelicule nici
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
Magdalena Stanciu Cinefilii cunosc importantă a doua festivaluri europene de tradiție: cel de la Valladolid (ajuns, în octombrie, la a 43-a ediție) și cel de la Salonic (ajuns, în noiembrie, la ediția a 39-a). Iată, pentru cititorii României literare, cîteva rînduri extrase dintr-
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
nume: Samantha Morton, interpreta unei tinere mute, cu o ardere candida și generoasă, în spiritul Giuliettei Mașină. Filmul are grație și fantezie, are umor - inteligență - disperare - melancolie, tot acel amalgam care face originalitatea stilului Woody Allen. Ca o curiozitate, pentru cinefili: după ce a lucrat cu mari operatori europeni ("antonionianul" Carlo di Palmă și "bergmanianul" Sven Nykvist), iată-l acum pe Woody Allen apelînd la un operator chinez, Zaho Fei (care a lucrat cu Zhang Yimou). Ultimul Scorsese, Îl Dolce Cinema, a
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
vorbim de cîștig) ar fi difuzarea externă, intrarea în circuitul comercial; or, se știe, pe piața internațională "filmele românești" nu prea au căutare. În aceste condiții, te intrebi care ar mai fi rațiunile pentru care un investitor autohton, oricît de cinefil și de setos de mecenat ar fi, și-ar mai "bagă banii" într-un film, cu atît mai mult cu cît "reglementările fiscale" nu favorizează, în nici un fel, acest tip de investiții... (Ar fi fost culmea!) Problemă care se pune
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
Comedie din Praga. În acest context trebuie amintită și influența pozitivă, în mediul ceh, a „noului val” de cinematografie românească despre care se tot spune că impactul acestuia ar fi mai pronunțat în străinătate decât acasă; adevărul este că toți cinefilii cehi cunosc la perfecție filmele cineaștilor Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu ș.a. Mai departe, nu trebuie să uităm că un merit deosebit în promovarea culturii românești în Cehia îi revine Institutului Cultural Român care funcționeză la Praga
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
Angelo Mitchievici Cinefilii își amintesc de filmul lui Fellini cu acest nume, Amarcord, și poate și de faptul că misterios poeticul cuvânt vine din dialectul din Romagna, unde a copilărit regizorul italian, ca efect al pronunțării melodic abreviate a lui „Io-Mi- Ricordo”: „Îmi
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Polirom, Iași, 2013). Într-unul dintre textele cuprinse în carte, Cristian Tudor Popescu, despre el este vorba, trece pe un plan secund dubla calitate de jurnalist și critic de film, pentru a pune în prim-plan o alta, cea de cinefil sau, aș îndrăzni, cu cuvântul din titlu, să-i spun filmar. Ce ar putea fi filmarul? Trec peste posibilitatea ca el să prescurteze sintagma „film artistic”, pentru că nu doar despre cinematograful de autor este vorba în carte și mă opresc
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
să prescurteze sintagma „film artistic”, pentru că nu doar despre cinematograful de autor este vorba în carte și mă opresc la alte două posibilități. Filmarul este, ca și povestașul lui Mario Vargas Llosa, un împătimit al filmului, un mitograf al lui, cinefilul total. Altfel, filmarul ar fi acel depozit secret al filmelor „care ne-au schimbat viața” pentru a folosi titlul propriei mele cărți, acele filme care funcționează asemeni miturilor într-o cultură arhaică, lumea (filmului) luând ființă în jurul lor. Și Cristian
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
singură își aduce aminte.”, și dacă viața ar fi un film format din toate filmele văzute, atunci, filmarul ar fi doar acele câteva filme „de care îți aduci aminte”. Ce-l deosebește pe criticul de film Cristian Tudor Popescu de cinefilul Cristian Tudor Popescu este un fapt esențial pentru a înțelege perspectiva sa asupra cinemaului, mai pretențios spus, viziunea sa „critică”. Criticul de film se situează cumva în actualitate, este mereu și nevoit contemporan cu filmele care apar, despre care scrie
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
viziunea sa „critică”. Criticul de film se situează cumva în actualitate, este mereu și nevoit contemporan cu filmele care apar, despre care scrie, alimentat desigur de o consistentă cultură cinematografică însemnând deopotrivă istorie a cinematografului și teorie a imaginii cinematografice. Cinefilul nu este obligat să privească filmul în această ordine a prezentului, a actualității, a unei diacronii legitime, selecția lui nu este nu doar una de gust, ci una ființială. Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
însemnând deopotrivă istorie a cinematografului și teorie a imaginii cinematografice. Cinefilul nu este obligat să privească filmul în această ordine a prezentului, a actualității, a unei diacronii legitime, selecția lui nu este nu doar una de gust, ci una ființială. Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape extatic întors cu fața către trecut prin intermediul căruia comunică cu prezentul, explorator al unui univers de umbre tandre, îndepărtate, efemere, hipnotice, până la a deveni, în timp, una dintre ele. Cinefilul
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Cinefilul este un erudit al nostalgiei, prin urmare, inevitabil și aproape extatic întors cu fața către trecut prin intermediul căruia comunică cu prezentul, explorator al unui univers de umbre tandre, îndepărtate, efemere, hipnotice, până la a deveni, în timp, una dintre ele. Cinefilul are propriile sale filme pe care le „răsfoiește” hieratic, în funcție de care tot ce va vedea ulterior va fi judecat. Cristian Tudor Popescu este, fără doar și poate un cinefil cu un simț critic nuanțat, împins uneori spre cruzime, și de
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
îndepărtate, efemere, hipnotice, până la a deveni, în timp, una dintre ele. Cinefilul are propriile sale filme pe care le „răsfoiește” hieratic, în funcție de care tot ce va vedea ulterior va fi judecat. Cristian Tudor Popescu este, fără doar și poate un cinefil cu un simț critic nuanțat, împins uneori spre cruzime, și de aceea, asemeni marilor senzuali, la un pas de voluptate și depresie. Cine i-a citit „cronicile” știe că ele sunt impregnate în toate celulele firii acestui old boy cu
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
dar totodată un liant al lor, ajutându-le să se închege. Cu toate acestea, te poți întreba ce caută în cadru, cum poți regla această heterogenitate bulversantă? Am înțeles repede citindu-le că pe toate acestea le aduce împreună perpectiva cinefilului, că autorul volumului privește actualitatea cu ochiul unui cineast, cu alte cuvinte vede filmul realității pe care-l montează singur sau realizează singur decupajele într-un material care-i preexistă. În King’s Facebook o și afirmă tranșant ca răspuns
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]