6,287 matches
-
disciplinele la modă azi sînt doar instrumentale și a face din ele țelul școlii este o imensă eroare. Exemplul cel mai frapant este informatica. Rezultatul este că 90% dintre elevi nu mai citesc, nu mai merg la teatru sau la cinema, nu mai ascultă muzică și nu frecventează expozițiile: se joacă în schimb pe calculator. Nici una din disciplinele formatoare nu mai are căutare. Istoria a devenit un simplu prilej de demagogie, religia, unul de a face prozeliți, nicidecum de a crea
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
gestica unei necesare rupturi și de tentația ingenuă a inițierii pe un palier necunoscut. O înțelegere flexibilă a naturii paradoxale a cinematografului guvernează, de pildă, trimiterile bibliografice, ca atunci cînd analista citează dintr-o predecesoare a sa, Maya Turovskaya (Tarkovski - Cinema as Poetry, London, 1989): "Filmul cel mai concret al lui Tarkovski (în speță Solaris - n.n.) este și cel mai abstract; filmul cel mai documentar este și cel mai poetic". Așa cum încearcă să iasă din prizonieratul unei dogmatici ilustrative, E.D. nu
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
o viziune masculină a dezamăgirii cronice și a mîniei reprimate. Tyler Durden, antieroul întruchipat în film de Brad Pitt, spune despre generația lui: “Sîntem mezinii Istoriei, amăgiți de televiziune să credem că vom fi într-o zi milionari, vedete de cinema sau staruri rock, dar nu vom fi nimic.” Cu ajutorul ecranizării, Palahniuk a devenit un autor-cult, cu nenumărați fani printre tinerii între 20 și 30 de ani. Anul acesta, scriitorul a adăugat două noi titluri bibliografiei sale: un fel de ghid
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
pereche frumoasă, el și Delia. Deși ea era încă în doliu după Héctor (n-a purtat niciodată doliu după Rolo, nu se știe de ce avusese capriciul ăsta), accepta compania lui Mario ca să se plimbe prin Almagro sau să meargă la cinema. Până atunci, Mario se simțise în afara Deliei, străin de viața ei, chiar și de casa ei. Era mereu un „musafir” și la noi cuvântul are un sens precis și despărțitor. Când o lua de braț să traverseze strada, ori să
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Delia, prelungind doar această iubire molcomă până când ea n-o să mai vadă o a treia moarte în preajmă, alt logodnic, cel care urmează la rând. Ca răsplată pentru aceste atenții Mario căpăta de la Delia promisiunea de a merge împreună la cinema sau la plimbare prin cartierul Palermo. Aerul curat îi făcea bine, Mario văzu că avea tenul mai strălucitor și un mers hotărât. Păcat de întoarcerea pe înserat la laborator, de nesfârșita adâncire în gânduri mânuind balanța sau cleștișorul. Acum bomboanele
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
iar practicanții lui au mare succes și în străinătate, în special în China” - a explicat Harold Miltner, specialist în folclor muzical. Adaptări Adaptarea operelor literare, teatrale și a benzilor desenate pentru marele și micul ecran face obiectul Festivalului internațional de cinema și scriitură. Pentru cea de a treia ediție, întîlnirea scriitorilor, scenariștilor, regizorilor, editorilor și producătorilor va avea loc la Monte-Carlo, între 2 și 5 octombrie. Fidel Castro pe divan Tînărul scriitor mexican Jorge Volpi s-a făcut cunoscut în 1999
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
soarta imaginii vizuale? Va fi ea oare invadatoare și dominatoare în raport cu alte imagini? J. J. W. - Vorbeam adineaori de transformările culturale, tehnice și chiar economice ale iconosferei noastre, datorate în principal dezvoltării vertiginoase a imaginii electronice, omniprezentă prin mass-media, prin cinema, televiziune și rețeaua internet, ceea ce ne conduce la o constatare evidentă, și anume că niciodată omul nu a cunoscut un asemenea consum de imagini ca în epoca noastră. Ne scăldăm efectiv într-un flux vizual perpetuu și care se găsește
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
o realitate pe care o știm ( și-o uităm imediat...) de la telejurnale și pe care, iată, nu televiziunea ( cu "atenția" ei de 3-4 minute per subiect) ne-o face sensibilă, ci doar un film ca acesta, fierbinte, frenetic, furios... Doar Cinema-ul Și există atîta Cinema - fierbinte, frenetic, furios - în acest film încît nu ( mai) putem uita, nici o secundă, ceea ce se-ntîmplă în "Orașul Domnului"... E ca și cum Meirelles, ajutat de Katia Lund ( care a cunoscut lumea favelelor și căreia i se datorează
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
știm ( și-o uităm imediat...) de la telejurnale și pe care, iată, nu televiziunea ( cu "atenția" ei de 3-4 minute per subiect) ne-o face sensibilă, ci doar un film ca acesta, fierbinte, frenetic, furios... Doar Cinema-ul Și există atîta Cinema - fierbinte, frenetic, furios - în acest film încît nu ( mai) putem uita, nici o secundă, ceea ce se-ntîmplă în "Orașul Domnului"... E ca și cum Meirelles, ajutat de Katia Lund ( care a cunoscut lumea favelelor și căreia i se datorează facilitarea "contactelor" echipei filmului cu
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
acest colț uitat de lume: după încheierea filmărilor, Meirelles și Lund au înființat o fundație pentru ajutorarea acestora Toate acestea, firește, n-ar însemna mare lucru, oricît de "nobile" intențiile, dacă Cidade de Deus n-ar fi un exemplu de Cinema viu, violent și poetic în egală măsură - una din acele opere care marchează un moment și care-ți marchează viața pentru totdeauna. S-a spus despre Cidade... că are acel amestec de adrenalină și virtuozitate formală care transformă un film
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
nume bun, televiziunii unul rău, iar autorului său, o conștiință liniștită... Amestecul de crimă și teribilism există și-n Cidade de Deus, doar că el nu are nimic forțat. Filmul brazilian nu este nici "manifest estetic", nici "artă angajată"; este Cinema moral de cea mai bună factură - acela care, pe lîngă "adrenalină, virtuozitate" ș.cl. ( lucruri pe care le găsești în filmele americane), te face să meditezi la lumea sucită în care trăim. Este un film cu inimă și creier - care a
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
făcut să mă gîndesc la poezie. Poate părea o "impietate" să găsești poezie într-un film atît de dur, în care viața multora atîrnă de un deget pe trăgaci. Mai mult, unii au văzut în Cidade... ( încă) un caz de cinema care face crima seducătoare, ambalînd-o în imagini de o frumusețe aspră și-ntr-un ritm de videoclip ce trebuie să țină pasul cu habitudinile unui public tot mai nerăbdător... De aici și pînă la a-l acuza de "glorificarea Crimei
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
trebui, oare, să se vorbească despre "acele lucruri despre care nu vrei să se vorbească" ( aici: droguri, crimă, promiscuitate, dincolo: moarte sau Holocaust) dacă nu la prezent, în "aici-și-acum"-ul emoției? Nici o formă ( sau formulă) nu este inocentă, dar, dacă Cinema = Manipulare, forma devine secundară, ea avînd doar rolul de a te trage de mînecă să vezi filmul. Or, Cidade de Deus e un film care trebuie văzut pentru că - dincolo de formă - are ceva de spus. Ceva grav. Care nu te poate
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
-și face semnul crucii cu arma... Este mai mult decît un gest "printre altele", mai mult decît un indiciu: este o întreagă metafizică Cidade de Deus se înalță, în asemenea momente, mult deasupra bunelor intenții, a misionarismului documentar și a cinema-ului realist, brut și brutal, pentru a cunoaște - în fulgurația mistică și poetică a unei clipe - vertijul de-a fi uman, dureros de uman.
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
adepț ai unui joc extrem,/ dar îndoielnic, de-a suspansul,/ de care, încă, mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simț de parcă-ai fi chiar tu,/ pe sîrmă, nu altcineva, / Dimov, e limpede că nu/ prea avea chef de cinema,/ pe pînza lui rulînd alt vis.../ Astfel că el, cînd cinefilii/ l-au întrebat ce filme i-s/ mai dragi, răspunse « Filmul Lili»". Ni-l reamintim și noi pe prodigiosul poet, ivit intempestiv, alături de M. Ivănescu, "gata făcut" precum un
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
TIFF pentru cei 70 de ani. "Nu vrei să vii și tu? Sînt toț jos, în cramă...", îmi spune Oana. "Nu vreau să văd pe nimeni, doar perna", îi răspund, și urc să mă culc. Dimineață (aceeași zi) Mă-ntîlnesc la cinema "Victoria" cu Barry Gifford, președintele juriului. Îl știam dintr-o poză într-o revistă franțuzească - genul sportiv, ridat, ars de soare, a-făcut-de-toate-în-viață etc. Genul "american". În poză avea părul negru; acum îl are complet alb. Înalt, ridat-ars-de-soare - și cu niște
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi Trofeul TIFF (4000 $): Intacto este deja un film celebru (în State a avut cronici ditirambice), așa că iese din discuțe - mă lupt totuși să primească o mențune (pentru imagine), ca o recunoaștere a
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
nervoasă, suflet. Deși filmul are un "povestitor", o voce din off, și e împărțit în 9 capitole, cu "sumarul"anunțat la începutul fiecăruia, deși uneltele de lucru, aflate la vedere, sînt teatrul și literatura Lars Von Trier transformă totul în cinema pur - un cinema ciudat, care cultivă o anumită "monstruozitate" stilistică, un cinema cvasi-hipnotic, care nu seamănă cu nimeni și nimic decît cu autorul lui Autorul care, și el, e un personaj în sine (un om cu o nebunie asumată, torturat
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
filmul are un "povestitor", o voce din off, și e împărțit în 9 capitole, cu "sumarul"anunțat la începutul fiecăruia, deși uneltele de lucru, aflate la vedere, sînt teatrul și literatura Lars Von Trier transformă totul în cinema pur - un cinema ciudat, care cultivă o anumită "monstruozitate" stilistică, un cinema cvasi-hipnotic, care nu seamănă cu nimeni și nimic decît cu autorul lui Autorul care, și el, e un personaj în sine (un om cu o nebunie asumată, torturat de felurite fobii
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
e împărțit în 9 capitole, cu "sumarul"anunțat la începutul fiecăruia, deși uneltele de lucru, aflate la vedere, sînt teatrul și literatura Lars Von Trier transformă totul în cinema pur - un cinema ciudat, care cultivă o anumită "monstruozitate" stilistică, un cinema cvasi-hipnotic, care nu seamănă cu nimeni și nimic decît cu autorul lui Autorul care, și el, e un personaj în sine (un om cu o nebunie asumată, torturat de felurite fobii), un cineast care declară, într-un interviu: "Filmările nu
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
senzație ( că filmul nu e de descoperit pe platou, că filmul adevărat se face în altă parte) am avut-o văzînd în festival un documentar, CIAO, FEDERICO, de Gideon Bachmann. Un tînăr (pe atunci, acum treizeci de ani) critic de cinema, profitînd de amiciția lui Fellini, merge pe platoul de filmare și înregistrează, insistent, totul. Vorba lui Fellini: "La ce folosește?"... Dacă vrem să aflăm ceva despre "misterul creației", atunci, într-adevăr, nu folosește la nimic. Ceea ce vedem rămîne la suprafața
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
Franței, mulțumim Amdasadei Poloniei si, mai ales, mulțumim Instititului Polonez care, deși recent apărut în peisajul bucureștean, ne-a oferit, deja, multe delicatese cinematografice) Așadar, o conferință de presă la Hotel Marriott, un interviu în exclusivitate și o lecție de cinema la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică - iată trei momente ale acestei vizite-eveniment, prilej unic de a retrasa, călăuziți de cineast, reperele unei vieți și ale unei cariere, cu adevărat de excepție. La început a fost Roman Liebling, un
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
adolescentul care, din pasiune, dar și pentru a-și asigura subzistența, joacă la teatrul din Cracovia, colaborează la radio, face figurație în filme, printre care "Generație" de Andrzej Wajda. În 1954 devine cel mai tînăr elev al prestigioasei școli de cinema de la Lodz. "În perioada studiilor aveam tot timpul impresia că îmi pierd vremea de pomană", se confesa Polanski studenților de la UNATC. "Abia mai apoi mi-am dat seama ce utili au fost acei cinci ani. Nu atît cursurile, cît atmosfera
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
pînă acum, au fost doar simple repetiții pentru acest film". Creația lui Polanski nu se supune unei categorisiri. Ea nu poate fi redusă la un stil, ea nu se limitează la un gen sau la absența unui gen. E un cinema neliniștitor și neliniștit. Fie tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
festivalului față de temele actualității. Așadar, nu un film de război și pace, nici unul politic nu va deschide festivalul de la Cannes, ci un film de aventuri, de Gerard Krawczyk, despre un erou imaginar și popular al secolului XVIII, devenit celebru în cinema grație regizorului Christian Jaque, în 1952. În același an, filmul a și cucerit Premiul pentru regie la Cannes. Ediția 2003 a lui Fanfan la Tulipe îi datorează mult celebrului Luc Besson (coproducător și coscenarist), al cărui fler în materie de
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]