444 matches
-
negri, scăpărători, ai italianului mă priveau fix. Apoi, când am Început să reacționez, m-au asaltat două gânduri concrete și aproape contrare. Primul, s-o iau la goană. Al doilea, să duc mâna la pumnalul pe care Îl purtam În spatele cingătorii, sub mantia căpitanului, și să Încerc să i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
the Woods“ - celebra carte (publicată în 1854) a scriitorului și gînditorului american Henry David Thoreau (născut în 1817 la Concord, Massachusetts, mort de tuberculoză în 1862 în casa părintească). Biblia, București, 1968; „Epistola a doua către Corinteni“, III, 6. Svångremmen - „Cingătoarea“; Svältbältet - „Brîul Foamei“. Specialitate suedeză, un fel de cremă de brînză dulceagă. Oscar Ivar Levertin (1862-1906), scriitor și istoric literar suedez. Ola Hanssson (1860-1925), poet și prozator suedez. Din 1889 s-a stabilit în Germania. Klara Johanson (1875-1948), eseist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cheltuială de energie și se înțelege că nimeni nu era capabil să susțină timp mai îndelungat un astfel de efort. Fiindcă nu trebuia uitat bagajul: un sac de merinde, o pătură în bandulieră și un burduf cu apă, aninat la cingătoare. Hrana și apa, folosite cu economie, ajungeau pentru câteva săptămâni, cel mult. În acest răstimp, așadar, trebuia găsită calea înapoierii sau o altă ieșire. (Se pare că în interior exista un izvor, ceva, deoarece, prin pereții de sticlă, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
altă ieșire. (Se pare că în interior exista un izvor, ceva, deoarece, prin pereții de sticlă, au fost zăriți oameni plecați de peste cincizeci de zile și nici măcar unul nu mai purta sacul cu provizii, în schimb, aproape toți aveau, la cingătoare, burduful plin! Poate cei văzuți furaseră apa noilor veniți; în situații excepționale, se poate întâmpla și așa ceva. Dar de ce, atunci, nu furaseră și sacii cu merinde?!) Cam atât puteau să afle, în chip nemijlocit, locuitorii cetății despre labirintul de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
treacă de dorul strămoșilor". în cursul veacului XX, vînătorii-poeți vor deveni tot mai radicali în opțiunea lor estetizantă. în ciuda aparențelor amenințătoare și severe, acțiunea cinegetică descrie, la Vladimir Streinu, un ritual cvasireligios: Cu flintă grea, cu tolbă și corn la cingătoare, Pășesc în văzul lumii la cruntă vînătoare. Rămas însă de poteri, sub catarămi și zale, Cucernic, un călugăr grijește de-ale sale. Eu țin de al acelui Sfînt Hubert moale cin: Văd cerbul, plec genunchiul, las pușca și mă-nchin
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
niște frați ai săi: Poftesc la veacul dulce, nemăcinat de ornic, La somnu-vă nici moarte, nici viață și statornic Vegheat de luminoșii ochi mari căpriorești, Gălbii ca untdelemnul în sfinte albe cești. ...Și-apoi cu flintă, tolbă și corn la cingătoare, Mă-ntorc de la vestita-mi temută vînătoare. Pe un drum înrudit va păși mai tîrziu poetul Ștefan Aug. Doinaș. Decorul silvestru îi deschide acestuia poarta ascensiunii supreme, vegheată și călăuzită de blîndele făpturi ale codrului: Intră-n pădure singur, pe-nserat
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
ars din temelie și răsădit/ (...) merită să scrii pentru îngenuncheri și ispite și scintilații/ merită din plin halucinațiile țopăitoare cărora le aducem iată destule libații/ merită clopotele și corbii și strugurii toamna și focul din frunze ucigașe/ zăpada incorigibilă iarna cingătorile fetelor și oscioarele înțărcate/ acalmia unei revelații plutind peste lume și coapsele țuguiate/ menghine rugăciuni biblioteci lipite-ntre ele de un arheoinconștient/ al cărui tată nu are picioare ci doar un creier de cuarț scrijelit pe un pergament/ merită să
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
bravada lui Rakozi,* De la flaconașe în sufragerie, de la sticlă și musafiri După ce va galopa pe clapele pianului, va sări - De la rozete, de la roze, de la arșice și sâmburi, Pentru ca, slăbindu-și coafura, și buton de ceai - fudul, Zbanghiu, - prinzându-l la cingătoarea înflorată, Valsând întru glorie, să glumească, mușcând șalul Ca pe un supliciu, înfierbântată, cu suflarea tăiată. Pentru ca, mototolind cu mâna coaja, reci felii De portocală să le înghită, spre a se grăbi În lustrul cu care era-ncinsă, îndărăt, după
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
imobile, intervine brancardierul. Și, la un transport, apar amintirile, a căror forță este direct proporțională cu greutatea pacientului. La dl Pleșu au putere mare: "Omul se pune pe treabă. Scoate dintr-o geantă un brâu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care și le pun hamalii de mobile și piane, ca să ridice greutatea mai ușor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mișcări experte și, până să perorez compătimitor, mă ia în brațe ca pe un prunc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
mănunchi de scântei se ridica în fum, de parcă acela le-ar purta în sus, în roi, spre stele. Se înseră. Dar, pare-se, Gavrilă era încă bănuitor. Mai zicea și el cîte o vorbă, dar își ținea mâna dreaptă în cingătoare, din poală se vedeau ițindu-se două pistoale frumoase, franțuzești, cu pajură. Măcar că nimic nu dădea de bănuit la acești oameni. Își scoteau lucrurile de prin desăgi, ba câte unul își desfăcea și opincile să-și usuce la foc obielele umede
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
unt. Grea viață, grea! Așa trecu vremea. Vorba umbla de la unul la altul, în timp ce se ospătau în tihnă și sticla de palincă făcea turul. Doar Dumitru, gornicul, era tăcut, mai mormăia din când în când, dar ochii îi erau pe cingătoarea lui Gavrilă, la mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Vorba umbla de la unul la altul, în timp ce se ospătau în tihnă și sticla de palincă făcea turul. Doar Dumitru, gornicul, era tăcut, mai mormăia din când în când, dar ochii îi erau pe cingătoarea lui Gavrilă, la mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața lui. Gavrilă se aplecă să-l împingă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
său de casă, un câine dințos, revendică aceeași agresivitate ca a stăpânului. Chiar dacă „Frumoasa" lipsește, în mod cert, mizantropul ține locul Bestiei și, ca în vechile legende medievale cu fecioare care îmblânzesc unicorni sau aduc legați balauri cu propria lor cingătoare, în film își face apariția și Îmblânzitorul sub forma a trei copii orfani. Cele trei fetițe sunt adoptate pentru că fac obiectul unui plan lipsit de scrupule al lui Gru. Însă aducerea lor în citadela bestiei provoacă pas cu pas vrăjirea
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
obosit la extrem după evenimentele din ultima săptămână și după cercetările de o noapte și o zi - 24 de ore încontinuu. Pe corpul plin de răni sângerânde, pe care se așezau insectele însetate i-au fost puse veșmintele - tunica, cu cingătoare de piele și robă - nu din grijă pentru suferințele condamnatului, ci din simplă precauție de a nu afecta sensibilitatea populației Ierusalimului la vederea, pe străzi, a unui trup gol, desfigurat. Plutonul de execuție a fost format, conform obiceiului și regulilor
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”
Cum s-a născut marea iubire dintre Marin Preda și Aurora Cornu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64463_a_65788]
-
oraș care nu mai e dominat doar de un singur rău, fie el și Bane, ci de răul potențial pe care îl creează anarhia. Gothamul devine un fel de republică bananieră în care Bane, asemeni unui dictator african purtând la cingătoare capetele dușmanilor, un fel de papa Doc, prezidează la eliberarea instinctelor, la stimularea norodului burzuluit împotriva burgheziei decadente. Totul urmează să sfârșească apoteotic într-o hecatombă nucleară, apocalipsă modernă cu rol de purificare totală. Imaginea acestui fals eliberator își are
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
lucru, dar până la urmă nu se întâmpla nimic niciodată. Oamenii îl chemau pe primar și acesta venea; se rostogolea iute direct din primărie și intervenea în orice situație. Primarul era un domn atât de gras, încât avea nevoie de două cingători care să-i țină pantalonii, astfel încât toată lumea îi spunea primarul Două Cingători. Se zvonea că era primarul cel mai gras, dar și cel mai priceput din lume în rezolvarea tuturor problemelor. Fiind atât de gras, primarul nu mergea, ci se
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
pe primar și acesta venea; se rostogolea iute direct din primărie și intervenea în orice situație. Primarul era un domn atât de gras, încât avea nevoie de două cingători care să-i țină pantalonii, astfel încât toată lumea îi spunea primarul Două Cingători. Se zvonea că era primarul cel mai gras, dar și cel mai priceput din lume în rezolvarea tuturor problemelor. Fiind atât de gras, primarul nu mergea, ci se rostogolea, ajungând astfel înaintea tuturor. Îl vedeai rostogolindu-se de foarte departe
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
lume în rezolvarea tuturor problemelor. Fiind atât de gras, primarul nu mergea, ci se rostogolea, ajungând astfel înaintea tuturor. Îl vedeai rostogolindu-se de foarte departe: o minge uriașă cu mâini și picioare mici. Oamenii strigau: - Vineeee! Vine primarul Două Cingători! Atenție!! - și cum nu se putea opri deloc se izbea întotdeauna de câte un copac. Era un tip grozav, primarul nostru. Vorbea și iarăși vorbea, și-uita așa, pe toată lumea convingea. Turuia întruna primarul Două Cingători și în acea zi
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
Vineeee! Vine primarul Două Cingători! Atenție!! - și cum nu se putea opri deloc se izbea întotdeauna de câte un copac. Era un tip grozav, primarul nostru. Vorbea și iarăși vorbea, și-uita așa, pe toată lumea convingea. Turuia întruna primarul Două Cingători și în acea zi l-a convins pe boxer să rămână în satul Nimica-Toată. A vorbit, a turuit, și-a răcit gura, iar până la urmă l-a convins. Pe toți reușea să-i convingă primarul Două Cingători; de-asta era
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
întruna primarul Două Cingători și în acea zi l-a convins pe boxer să rămână în satul Nimica-Toată. A vorbit, a turuit, și-a răcit gura, iar până la urmă l-a convins. Pe toți reușea să-i convingă primarul Două Cingători; de-asta era el primar. Primarul locuia în primărie împreună cu maică-sa și o mâță cu coadă de câine, care se scălâmbăia ca o maimuță. Maică-sa era atât de bătrână, încât se făcuse mică de tot, ca un bob
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
o maimuță. Maică-sa era atât de bătrână, încât se făcuse mică de tot, ca un bob de mazăre și îi ziceau Măzărichea. Cât era ziua de lungă o auzeai grăind: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”. Fiind bătrână, gârbovită și ramolită, uitase și să vorbească și doar atât mai știa să zică. Dacă o întreba cineva ce dorește să mănânce la cină, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, când o întrebau
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
e primarul Două Cingători!”. Fiind bătrână, gârbovită și ramolită, uitase și să vorbească și doar atât mai știa să zică. Dacă o întreba cineva ce dorește să mănânce la cină, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, când o întrebau dacă îi era frig, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, iar dacă voiau să știe dacă era mândră că fi-su era primarul Două Cingători, exclama: „Ah, cât sunt de mândră!” Primarul
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
să zică. Dacă o întreba cineva ce dorește să mănânce la cină, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, când o întrebau dacă îi era frig, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, iar dacă voiau să știe dacă era mândră că fi-su era primarul Două Cingători, exclama: „Ah, cât sunt de mândră!” Primarul Două Cingători era mereu vesel și binedispus, fiindcă în satul Nimica-Toată nu se întâmpla nimic niciodată. Era atât
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, când o întrebau dacă îi era frig, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, iar dacă voiau să știe dacă era mândră că fi-su era primarul Două Cingători, exclama: „Ah, cât sunt de mândră!” Primarul Două Cingători era mereu vesel și binedispus, fiindcă în satul Nimica-Toată nu se întâmpla nimic niciodată. Era atât de fericit că era primarul satului Nimica-Toată, unde nu întâmpla nimic niciodată...! Toți ceilalți primari
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]