701 matches
-
premiate Pax Romana. "Pax, Pax, da’ cu cine?", mă întreabă gloaba asta glorioasă care m-a purtat prin toate cele. Are dreptate - locul e gol. Nici o suflare. Doar statui - busturi și ecvestre. Academii... Ooo, puzderie de academii: colea peripateticii, coleașa - cinicii. Peste tot - ilustrissimă gloată. All over the place, Sire! *** Perpendicular cu moartea ar trebui să cadă viața. Nu cade. Se prelinge. Se tîrăște. Zumzăie înainte de a se lichefia, bîjbîie înainte de a picura. Sfîrîie înainte de a pieri. Olé! Și toate lăptucile
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
la mine acasă: “Cele mai trebuie româncelor emancipare? Să zică mersi că nu poartă burka și că nu trebuie să meargă la doi pasi în urmă bărbatului, ca în țările arabe.” E un argument pe cât de prost, pe atât de cinic, si totusi mi-e rușine să recunosc că l-am aruncat de câteva ori în conversație atunci cand n-am avut altceva mai inteligent de spus. Al doilea lucru pe care nu sunt mândru să-l recunosc este că am întreținut
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
pot spune că i-a reușit un spectacol frumos că sufletul Oanei Pellea. De altfel, Oana joacă o tânți Roz cu care as muri de gât, iar Marius Manole un Oscar pe care l-aș adopta fără să clipesc. Aviz cinicilor, e un spectacol foarte emo, pentru oameni cu sufletul curat, dornici nu doar să privească, ci și să primească. Dacă vă încadrați în această descriere, mergeți negreșit! Salut! Cum adică un “spectacol foarte emo,pentru oameni cu suflet curat”? Pentru
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
Rîsete, aplauze.) îi voi ajunge din urmă peste trei minute și vom ciocni un pahar de apă minerală." (Rîsete.) ,în discursul rostit sub această cupolă la 19 aprilie, președintele Mitterrand a spus: ŤVrem să construim o Europă a securitățiiť. Un cinic ar fi putut replica: Ťîn cazul României, treaba e deja făcutăť." (Rîsete.) ,întrebări similare s-au rostit și în sala ŤOmniať, ceea ce confirmă o veche zicătoare: ce știe satul nu știe Senatul!" Deputatul e și el om, mai ales dacă
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
în forță cu cea mai banală și ridicolă comparație dintre cele atribuibile astrului nopții: "Luna strălucește ca o lampă mare / Revărsând splendoarea-i până-n depărtare". Desigur, tot o Lună plină, ca la Maiorescu. Dacă poezia Lunii nu are trecere la cinicul Caragiale, nici vocabularul științific nu-l convinge: "Puțin le pasă la doi ochi iubitori de lumină, puțin le pasă de dimensiunile, sistema de rotațiune și revoluțiune, în genere de legile cosmice care stăpânesc existența ș?ț. Căci lumina nu o
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
se cred oceanici... niciun trandafir nu crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
-o are de completat. Ce mă revoltă e strategia adoptată în ultimii ani de mai-marii Poliției și Serviciilor secrete: nesimțirea de a face spectacole pe scenarii precare, când marile teme (a se citit: marii hoți) rămân la adăpost, râzându-și cinic de prostia de care dăm dovadă. Victime sigure ale manipulărilor, reacționăm cu aplauze furtunoase la mascarada atent elaborată în laboratoarele specializate în diversiuni spre uzul galeriei obosite. Dacă arestările în stil FBI de la Otopeni nu vor conduce la căderea câtorva
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
a nu-l văduvi pe poet de muzicalitatea rimei din original, În toate variantele românești sensurile sunt sacrificate de dragul rimei, „soluțiile” fiind ades nepoetice sau naive, dacă nu chiar hilare pentru vorbitorul nativ; În ultimă instanță, dând apa la moară cinicilor care Îl citează pe Robert Frost cu zâmbet În colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Stângăciile sunt desigur scuzabile pentru cei care - netrăind printre nativi - nu pot Înțelege complet conotațiile limbii de zi de zi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
luat în seamă: primul volum al memoriilor lui Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, editate în 1991, după manuscris, de Humanitas. Politician cu ochii bine deschiși, cu limba nu tocmai scurtă și suficient de cinic, la vîrsta tîrzie la care se pune pe scris, Argetoianu face, din niște aduceri-aminte pe care le-ar fi putut umfla și măslui după plac, literatură credibilă și mărturie nemincinoasă. Informații de toată mîna, de la arhondologii craiovene, bune de pus
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
putea s-o "șteargă" spre libertatea lecturii și-a politicii. Ultima, presărată cu șoapte de alcov, îi prilejuiește lui Argetoianu portrete scăpărătoare, trase cu acuratețea unui tînăr care vede întîiași dată lumea mare și cu puterea de esențializare a unui cinic bătrîn. Bunăoară, Kogălniceanu: "Mihai Kogălniceanu a avut trei patimi în viața sa: țara lui, femeile altora și obiectele de artă." Anecdote cu pelin, din care nu lipsesc încurcăturile ŕ la Caragiale (că doar sîntem pînă-n 1888...): "D-na Bîscoveanu, divorțată
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
mai degrabă niște spectatori angajați (expresia îi aparține lui Raymond Aron) decît niște jucători activi pe scena politică. Poate părea surprinzătoare prezența în acest club select al rezoneurilor politici a autorului Principelui, Niccolň Machiavelli. În istorie Machiavelli are reputația unui cinic lipsit de scrupule, căruia i se atribuie în mod injust o deviză devenită celebră: "Scopul scuză mijloacele". Puțini însă au studiat capodopera florentinului fără ochelarii de cal ai ideilor preconcepute. Păcat, pentru că multe dintre sfaturile lui Machiavelli ar putea fi
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
a propovăduit fericirea, pe principiul: Bă, să fiți fericiți, că vă ia mama dracu’. La Plenara CC al PMR, din martie 1959, este relevantă cuvântarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, referitoare la colectivizarea agriculturii, cuvinte care sună cât se poate de cinic: Să le luăm pământurile, în așa fel încât, să nu însemne o naționalizare, dar să nu le dăm prea mult, să le dăm și lor ceva bani, ca să aibă de o țigară. Batozele și tractoarele trebuie luate de la chiaburi, la
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere? La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua ultima - treaptă a Iadului
UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI. In: Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
au o prezență activă în dramă), ele sînt reduse la una singură, Anna. Așadar, pentru Don Juan multiplicitatea femininului e redusă la un exemplar unic, ceea ce face din el un îndrăgostit nefericit, refuzat, care îl substituie pe seducătorul triumfator și cinic. Pentru un cititor care nu cunoaște detaliile textelor din care e alcătuit corpusul lui Rousset, cum probabil că este situația celor mai mulți dintre noi, analiza lui nu poate fi verificată. Dar asta nu o face cu nimic mai plăcut de urmărit
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
Z. Ornea La 18 aprilie 1931 N. Iorga devine premierul unui guvern de personalități (deasupra partidelor), în care factotum (ca ministru de Finanțe și Interne) era cinicul Const. Argetoianu. Guvernul nu a putut face față (cum n-ar fi putut nici un altul) teribilelor presiuni ale crizei economice mondiale și, la 5 iunie 1932, profesorul demisionează, hulit de toți. Argetoianu povestește, în memoriile sale, că regele a suit
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
guvern comunist), i-a întrebat, atunci, pe emisarii englezi (că și pe cei americani): "Spuneți-mi dacă aveți vreo înțelegere secretă: daca ne-ați vîndut, atunci să încercăm noi să ne înțelegem cu rușii". La care, încunostiintat, Churchill a avizat cinic în scris: Nu suntem obligați să-i spunem nimic" și pe un alt raport: "Să ne mai lase în pace acest bătrîn nebun". România a fost, desigur, înșelată. Regretatul N. Carandino mărturisea, în memoriile sale, despre acest episod, la care
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
pare a fi elaborată mai curînd pe muchia dintre biblicul alegoric și scepticismul modern. Un scepticism care își află confirmare într-o religie a suferinței și a implacabilului. Filozofia lui Roth, aflată la temelia personajelor sale, este cea a unui cinic discret care se luptă cu sine să devină încrezător. O filozofie a șovăielii și răzgîndirii, a indeciziei și amînării, deghizată permanent în stilistica fermă a tonului narativ, care istorisește calm și netulburat evenimente din mărunta existență a unei familii de
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
filozofia, psihologia sau religia au eșuat în a oferi certitudini, se dovedește pînă la urmă și ea neputincioasă în a discerne între nebunie periculoasă și farsă, între real și aparență. Dezamăgirea - civică, în ultimă instanță - dă tonul de multe ori cinic și lipsa de compromis a paradoxurilor înnădite pe față, care sînt incontestabil sclipitoare . Dezbaterea unor probleme ce nu-și vor pierde actualitatea, precum distanța dintre eu și ceilalți, insurmontabilă sau - în ce măsură? - negociabilă, cu ajutorul unor evenimente ancorate într-un cotidian bine
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
honneu^). Cu timpul însă - modă, vai, e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și trecînd prin școală lui Rastignac, deveni, odată cu rigiditatea cilindrului, cu linia sobra a redingotei, un cinic și un calculat. Treptat, apoi, opoziționist din fire, sătul și de burghezie, începu s-o urască, s-o atace, să se poarte iar extravagant, desi altfel: "Epatons le bourgeois!" Iar cand burghezia se zaharisi, nemaiavînd inamic, isi aduse aminte de
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic. Cioran? Luca Pitu? Cîte ceva din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori cu un pas înapoi, redevenind sceptic. Analiza se obiectivează, detasându-se de "pantomima grotesca" a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
nu cedează, ci se suprapune chipului real, astfel cum un individ și-ar retușa chipul pentru a semăna cu o fotografie. Mecanismele sincerității sînt - se știe - îndeajuns de complicate spre a le putea reduce la simplă lor opoziție cu simulacrul. Cinicul e un om care gîndește/acționează liber de "prejudecăți", or, libertatea de gîndire, ne spune Nietzsche, "este forma pe care spiritul dominator termină prin a o acceptă, el, care mult timp a căutat ce ar putea să domine și care
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
În paranteză fie spus, mi se pare absolut grețos - dar perfect explicabil în logica lucrurilor expuse mai sus - că publiciști și scriitori să accepte premii și distincții ale "Fundației Gheorghe Ursu", fără ca ei să fi mișcat un deget pentru pedepsirea cinicilor ucigași - dar să nu-i uităm pe complici! - ai acestui martir al libertății. În loc să cauționeze idiotizarea populației cu imbecilele seriale sud-americane, n-ar fi rău că străluciții intelectuali - nu pun nici un fel de ghilimele! - din consiliul de administrație al TVR
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
tolănite în fotoliile academice! Cel mai simplu lucru care se poate spune despre eliminarea lui H.-R. Patapievici din Colegiul Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității (oribilă denumire, între noi fie vorba!) este că asistăm la un act pe cât de cinic, pe atât de grețos. El îi descalifică pentru eternitate pe cei treisprezece parlamentari români care, în decembrie 1999, au considerat că strălucitul eseist și filozof nu e suficient de patriot pentru gusturile lor! Văzând știrea la televizor, am încremenit de
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a produs, prin reacție, pe abjectul, pe amaratul, pe an starele de orice om modern". Nici macar cinismul nu i se recunoaște cinicului prin definitie Cioran. Acesta e stors că o lămâie pentru a i se colecta, până la ultima picătură, sevele contradictorii: "E un foarte bun analist al stării de cădere și al premiselor ei ontologice, dar un mai puțin creditabil exponent al
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
și a celor dimprejur are un titlu generic (mă gândesc și la al lui Mircea Zaciu), dat de Sainte Beuve: Mes poisons. Dar există nuanțe. Greșeală lui Cioran a fost, trecând de la cărți la caiete, de a-l schimba pe cinic cu o bocitoare. Vai, vai, cât de mult sufăr! vai, vai, cât șanț de nefericit. Nu omite avertismentele, inutile de altfel, că nu trebuie crezut pe cuvânt: ăOrice ficțiune e salutara și, nu mai mult decât alții, nu mă pot
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]