57 matches
-
Phoenix.. M-au tulburat imaginile unui zbor neobișnuit și zadarnic văzut la un televizor. Dar În ce măsură e oare zadarnic să reiei schițele lui Leonardo da Vinci, să faci după ele aripi artificiale, Întocmai cum le-a gîndit enigmaticul visător din Cinquecento și să izbutești ceea ce n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt prin golul unei prăpăstii, urmărit de helicoptere, cînd nimeni nu va folosi vreodată aceste aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa le place zeilor, să recunoaștem că, de vreme ce suferim, noi am greșit. Trupul său se cere sculptat de Fidias nu de Praxitele. Și, probabil, cel mai adevărat l-ar fi sculptat un toscan din Cinquecento care răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca acest Zeus disprețuit care nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are Îndrăzneala să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ucide, după care se odihnește sprijinit În măciuca sa acoperită În parte de pielea leului din Nemeea și ținînd În mînă merele din grădina Hesperidelor cum Îl Înfățișează cea mai frumoasă dintre statuile sale datorată atenianului Glycon și descoperită În Cinquecento la Roma. El Încarnează un principiu de ordine al lumii elenice. Tot ce e urît pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce e irațional e demn de dispreț. Tot ce e accidental trebuie suprimat. Acest bastard divin are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și petrecea câteva ore la o tavernă, se schimba, seara, de hainele obișnuite și se îmbrăca în haine scumpe, cufundîndu-se în evocarea antichității romane care devenea, pentru el, un "timp paralel", tot atât de adevărat sau chiar mai adevărat decât cel din Cinquecento. În felul său, și Machiavelli era un romantic. De ce n-aș crede, în definitiv, că depinde cum privești lucrurile? De departe, pe Acropole, nu-ți vine să crezi că Parthenonul e construit, cum zic specialiștii, din drepte false și în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de Macaulay (1827, în plină epocă victoriană) și mai ales după analiza lucidă făcută de Ernst Cassirer în Mitul statului (1945). Într-una din cele mai durabile sinteze asupra locului său în Renașterea florentină de la sfîrșitul Quattrocento-ului și începutul Cinquecento-ului, ne atrage atenția o butadă pe care C. Antoniade a ales-o ca frază emblematică a monografiei sale despre Machiavelli: Dacă ar fi cineva care în cărțile sale și în viața sa să se arate cu desăvîrșire opus față de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Nu e atras de filosofia de sistem și, în genere, crede, ca Nietzsche, că orice om de sistem este suspect. Nu ține să fie nici obiectiv, cumpănit, factor stabilizator, este „iremediabil și violent subiectiv”. Ar fi vrut să trăiască în Cinquecento la Florența sau în Grecia pe vremea lui Platon. S-a resemnat, grija lui fiind să nu-și trădeze destinul. Libertatea este și pentru el dreptul de a nu minți (o propoziție ce se repetă în eseuri; sursa ei este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
această muzică li se părea, deseori, departe de motivațiile religioase, de exigențele autentice ale rugăciunii și ale celebrării liturgice. Prin urmare, ierarhia privea cu îngrijorare afirmarea acestui tip de muzică, motiv pentru care a solicitat reîntoarcerea la polifonia corală din Cinquecento, consacrând-o în mod definitiv sub expresia stile antico alla Palestrina. Toți marii compozitori din Seicento au scris mise, motete și psalmi pentru uzul liturgic, fie în stile antico - actualizat, evident, cu noile sensibilități armonice -, fie în stil concertant. Rezultatele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]