2,546 matches
-
râd. (...) nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum, berea gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
umblat pe la flori mov Tîrîndu-mi trupul ostenit și sufletul și mintea zob și coapselor m-am umilit Rugîndu-mă la amîndouă Să-mi dea măcar un strop de rouă și melcilor ajuns-am rob și gîtul mi-am tăiat c-un ciob Casa ți-am ars-o c-un chibrit Pe urmă nu ne-am mai iubit...
Romanță by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9075_a_10400]
-
bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care dincolo să te strecoare? Vinul roșu din pahar înaintează spre mine să-i regleze energia din trup s-o egaleze pe cea a cioburilor fierbinți pe care le-am călcat cu picioarele goale. Să vedem (zice el) ce va fi mai tîrziu după ce viziunea nopții de sticlă se rotunjește după ce puiul de șarpe din Trotuș va ieși din umbra puiului de pește. Preziceri în
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
904. Acceptă urma lăsată de tine trecutului fiindcă nici un viitor nu o va putea spăla. 905. Care roată nu a fost zămislită să se Învârtă și care moarte nu a fost precedată de o naștere? 906. Ce vei culege din cioburile clipelor vieții tale sparte de Destin În fața morții? 907. Există timp sau trecere fără de moarte? 908. Care rădăcină a vieții nu a fost zămislită din sămânța trecerii și care sămânță a iubirii nu-și are rădăcina ei În moarte? 909
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
să spargă în sclipitoare țăndări vuietul din adânc - încât aproape că nu ne dăm seama că stropește cu sânge-mprejur, încăpățânat să ajungă până la os. Asta îl interesează, de fapt, când cioplește așchii, aruncând și din mine o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n vitralii și-n stâlpi de piatră, asta vrea el. Nu sunt foarte sigur, dar, poate, totuși, voi fi făcând și eu parte din familie. Las și eu în juru-mi un fel de zumzet, un fel
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
gura mea toate cuvintele de carne și de sînge ale poemului fără egal dar eu am această ureche lipită direct pe inimă care aude viața vieților de dincolo de viață dar eu am acest genunchi tare ca oțelul care sparge în cioburi perfect egale capul altminteri indestructibil al diavolului dar eu am acestă femeie pe care o mănînc și pe care o sorb și cu care merg la dans și în carnea căreia îmi scrijelesc cu iscusință viziunile dar eu am acest
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate În pământ) Ce mister are În ea ființa aceasta? Când taie dalta În piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să te apropii de el. (tace un moment) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (furat de gânduri) Mda... Dacă nu, mi-aș dori să fiu poet, căci materialul cu care aș lucra nu este decât umbră de materie În haos. (tace
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Sfetil Constantin, se legă cu jurământ iarna s-o aducă de trei ori acasă, vara, de cinci ori. , Ciuma că venea, casa le lovea, pe toți răposa, doar muma rămânea. Și ea ce făcea? în Sfânta Joia, ciobu-n mână lua, ciob și tămâia, tot din stâp în stâlp, din mormânt, mormânt, pe toți tămâia, pe toți opt copii grijea, numai pe Sfetil, pe el blestema: - Nici nu te tămâi, ca pe toți de-a rând. Știi, tu, fierul, Constantine, el să
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
cea de acum, care ieșise așa cum ieșise. N-avea în ochi neliniștea celor care și-au întîrziat reușita și nu se încrîncena să smulgă zilelor ce pierduse". Dacă nu este preocupată să investigheze trecutul familiei (reținînd din ani întregi "doar cioburi de vorbe și gesturi"), Letiția înțelege, în schimb, că e legată de aceasta prin legături mai subtile ("umbrele lor mă acopereau") de felul celei prin care descoperă în sine "vocea înțepătoare a mamei" sau "așteptarea, veșnic amînată" a unchiului. Dar
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
a ei, că ea a lăsat geamul deschis, că este un lucru firesc să se iște curentul sau că, pentru a putea pătrunde în casă, un om este obligat să folosească ușa, mai ales dacă locuiește la etajul al doilea. - Cioburile ar fi putut să cadă peste cineva în stradă, mai continuă femeia, am avut noroc mare, continuă femeia: puteam să ne pomenim cu cine știe ce pocinog și mai mare! "Norocul mă-ti!", mai scrâșni din dinți Oskar și hotărî să nu
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
Apoi măsură și notă cifrele pe o bucată de hârtie, întrucât "caietul de serviciu", caietul unde obișnuia să însemne diferitele probleme casnice, parcă-l înghițise pământul. înainte de a pleca să cumpere un geam nou, mai mătură pe jos și adună cioburile de lângă fereastră. Pentru nevastă-sa nu cheltui nici nici măcar o privire. - Vezi să nu faci iar curent, când te întorci, o mai auzi spunând. Așa că trânti în mod ostentativ ușa la intrarea în apartament. Când reveni încărcat cu geamul, soția
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
pămîntul ne întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de cei care au călătorit pe malul fluviului pentru a convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor arte mai buna noastră relație strînge cioburile sub ziduri vechi în jurul dezastrelor cu ochii spre indicatoarele inversate în fiecare seară auzi ecoul vocii noastre de temut și-un arbore din occident se prăbușește ireproșabil la propria-i rădăcină cu toate camerele de supraveghere din jur ca o
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
de femeie în zdrențe rămas de la întemeierea lumii între vămi, iar eu tot nu înțeleg de ce în vremurile din urmă poporul mă hăituiește în timp ce eu tînjesc după desăvîrșirea cerută de cugetul tău, Rabbi, cel care mă iubești ca pe un ciob de cer și mă ții în lumina ochilor tăi cum o cămașă de forță peste înfățișarea adevărată a lucrurilor și stau în palma Dumnezeului celui viu și ilustru încăpînd toată în confuzia cosmogonică de după înălțare, și sînt pusă ca priveliște
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat în mătase neagră versuri". "Casa asemeni unei ființe (s.n.) inconștiente și oarbe..." Mărirea și decăderea "mătușei Valeria, a unchiului Rubin și-a spațiului" lor! Amănuntul formidabil, cehovian, al strângerii cioburilor pozei sparte de ofițerul beat în chipiu! O, ce strună lungă a vibrat în mine la această simplă, sfâșietoare, grațios-grotescă întâmplare capitală! Supa fierbinte liniștește..." Da, liniștește ceva imposibil de descris, poate trecerea, trecerea, trecerea trăsuricii timpului nostru. Cum îl
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
vatră-n care n-a mai ars un foc de cine știe câte veacuri, descoperită ca din întâmplare dins-s de drum, într-un răzor, sub coastă. Cenușa-i păturită-n strat subțire sub lutul galben, parcă înviind o flacără sub grinzile-afumate. Din cioburi de-ar mai fi să mai închipui un blid, o oală, umbra unei mâini deasupra vetrei mestecând, și parcă pământu-i noaptea dinspre care vine în pâlpâirea vetrei altă umbră și-o alta-n urma ei și se așază pe un
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
înainte de-a consulta vîntul îmi ziceam și eu pessoa persoană instabilă în proximitatea albului nesfîrșit odată pe cînd făceam plajă norii s-au tot ghemuit într-un pahar uitat pe nisip pînă l-au spart ne-am ferit de cioburi căci în ele rămăsese ceva din puterea care ne-a mînat spre această insulă pășeam cu grijă privind numai în jos cel mai mic ciob putea să ne asvîrle înapoi în timp să ne despartă pentru totdeauna așa cum în odăița
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
ghemuit într-un pahar uitat pe nisip pînă l-au spart ne-am ferit de cioburi căci în ele rămăsese ceva din puterea care ne-a mînat spre această insulă pășeam cu grijă privind numai în jos cel mai mic ciob putea să ne asvîrle înapoi în timp să ne despartă pentru totdeauna așa cum în odăița albă în care locuiam o lentilă a ochelarilor mei s-a rostogolit dispărînd fără urmă într-o iarnă a căzut puțină zăpadă pe meterezele cetății
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
evidentă, în primul rînd prin selecție și în al doilea rînd prin structură. Cititorul are la dispoziție originalul grec sau latin, traducerea, cîteva repere gramaticale esențiale și un context românesc în care să observe cum se utilizează "pe viu" aceste cioburi de limbi "moarte". Astfel se poate vedea de pildă cum cuvîntul grecesc hybris, feminin, este utilizat și utilizabil în limba română ca substantiv masculin sau în ce constă diferența dintre mathesis și paideia. Exemplificările sînt luate frecvent din cărți românești
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
vreun bloc confortul doi...?!" Așadar, numai cel care poate renunța la "cinism" - în cazul de față, încăpățânarea de a pretinde textului să transcrie, în nud, realitatea - va gusta din savoarea Suburbanelor... Realul este un pretext și poate fi regăsit în măsura în care cioburile mai pot conserva, în parte și "infidel", imaginea chipului reflectat în oglindă. Dacă majoritatea povestirilor încep într-un mod cât se poate de simplu și convențional, se prezintă eroul și unele date ale problemei care organizează conflictul, finalul este un
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
de interpretat pentru că mâna e amorțită plămânii fără aer și apa urcă mereu scalpel foarfecă fierăstrău recitesc ce am scris nu de mult și simt pe chip o mască tristă poemele sunt niște pești lucioși care îmi scapă din mâini cioburile colorate se recompun în imagini străine greu de înțeles poate nici aceste rânduri nu sunt adevărate ele sunt doar scândurile unui gard vopsit îndărătul căruia jalnicul leopard este ținut în viață cu perfuzii ca să-și mai arate colții în sărbătorile
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
mișcare sunt singur întunecat deformat ba una ba alta cazarme-pădure remușcări-carantină chei- -cuțit convingeri-galapagos galimatias-gala dali se auzea o stradă în creierul nor lăcrimioare o pastorală și mâna ei la pândă de după aparate mă tatua pe întuneric inimioare lotuși sirene cioburi scarabei capre cireșe culese de pe ecran cireșe cireșe îi spuneam vezi chiar nu vreau nimic și tot nu sunt sfânt și cuprins de beatitudine vezi am strâns atâta lumină toate valizele sunt pline de lumină apăs și mașina nu se
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
într-o dermă a arșiței trecutul a devenit ceva neverosimil care mă simplifică fragmente din mine se vând în talciocul de la marginea orașului le recunosc după culoarea pe care o poartă de obicei hoinarii le răscumpăr iar și iar pe cioburi de micașist mai târziu se va ști ce risipitoare am fost călătorind prin vreme fără circumscriere în arhiva eului nelumeasca lume înlumită m-a așezat ca pe un indicator la marginea arșiței după o vreme am traversat pe partea cealaltă
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de ceață și de somn. Seară de porțelan Seară de porțelan Amforă cu ochii închiși Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc din tăcere, se-ncolăcesc, se-adună În mii de galaxii Și eu am viețuit Și
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
așteptam să descopăr nici mai mult, dar nici mai puțin decât universul întreg al cunoștințelor, un univers revelat nouă, apropriat de noi, atotcuprinzător, deci cuprinzându-ne și pe noi într-însul, m-am văzut confruntat cu fragmente de cunoștințe, cu cioburi de adevăr nesigur, cu opinii ce mi se păreau îndoielnice, chiar și atunci sau mai ales atunci când erau prezentate pe un ton apodictic, în mod peremptoriu. În locul revelațiilor întregului, după care jinduiam, Universitatea îmi oferea " în acele prime timpuri de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
datăă, mulțumiiim!:smile:) e țeapă. Voi reveni cu detalii și informații, ca să nu ajungeți și voi vreodată pe mâna distinsei spanioloaice, care, după ce și-a primit 100 de euro garanție în cont, a dispărut cu desăvârșire. Înainte de plecare, am strâns cioburile unui pahar buclucaș, care a ținut să se sinucidă de supărare că plecăm pentru o săptămână, aruncându-se în cap pe gresie. Aventura continuă, dar noi rămânem optimiști. Hasta la vista!
Blogul roz pleacă în vacanță by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21222_a_22547]