152 matches
-
nu se desparte niciodată. Esența copilăriei fără copilărie din romanul lui Lucian Zup se află în ceea ce este gașca de cartier: "Stăteau la cîteva scări mai încolo de blocul lui. Pe treptele reci, mînjite cu tot felul de chestii cleioase, ciobite pe alocuri, ca și cum cei bătuți ar fi mușcat din piatră în cădere. Dacă locuiai acolo și te apuca să-ți vizitezi apartamentul, trebuia să te strecori printre picioarele și coatele lor, cu grijă să nu-i atingi, că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o să găsească soluție să se-ntoarcă. Deocamdată trebuia să fugă. Înainte de fugă a fost conflictul, iar înainte de conflict a fost gașca. Stăteau la cîteva scări mai încolo de blocul lui. Pe treptele reci, mînjite cu tot felul de chestii cleioase, ciobite pe alocuri, ca și cum cei bătuți ar fi mușcat din piatră în cădere. Dacă locuiai acolo și te apuca să-ți vizitezi apartamentul, trebuia să te strecori printre picioarele și coatele lor, cu grijă să nu-i atingi, că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
tare. Văzuse ce eram și de ce eram noi capabili. Și casa se schimbase; mai pipernicită, mai întunecoasă, mai mică; lucruri pe vremuri strălucitoare și venerate își pierdeau acum farmecul, splendoarea și importanța. Se vedeau tinicheaua, crăpăturile, petele negre unde fusese ciobit smalțul, toate mai ponosite, covorul cu chenarul aproape șters în centru, tot hazul, lacul, măreția, fluorescența, toate duse. Mirosul de lipici vechi pe care-l răspândea Winnie în ultimele ei zile nu mai era se pare deloc perceput de femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
avut tăria să-l sun pe Palmer. La ora zece sună soneria de la intrare dar erau muncitorii care aduceau înapoi mobila care mai rămăsese în Lowndes Square. Au cărat-o în casă și, în timp ce intrau pe ușă, au reușit să ciobească biroul Carlton House. După ce au plecat, am rămas privind trist obiectul și am încercat să atenuez stricăciunea dând cu degetul ud peste lemnul proaspăt. Am luat apoi o soluție de lustruit și l-am șters peste tot, fără a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
moartă, până se-ntoarce Nae de la zbenguială, întărește Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc paharele prăzulii, în dușmănie, mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce-nvârte? Ce mai zice? Zice de drag și de dor, că n-are nici o supărare, mortăciunea! E pe Promontoriul Tristeților. Fermentează-n suc propriu. Putrezește! Nu i-ar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii. Strălucitoare regină anală a perfecțiunii zice: — Futu-i să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-aș dori cu adevărat să fiu femeie. Țipă: Așteaptă! Brandy țipă: Fac asta doar pentru că e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lingvistic. Apar fraze întrerupte, citate în alte limbi, sigle, interjecții, vorbe ciuntite („frunz...”, „frun...”, „fru...”) sau rupte în două, vorbe stâlcite (unele țigănește): „o tot logogim / o logovrăjim și logongorim”, „foaie cu foaie foifăleau foisocoteau foigălbinau”, „foilofoaile”, „pâră kâr oichii ciobi-se-vor”, „tot o ciupearcă pe-o ciupearcioaică / de la micro- la macrociupercioaie / pâră la a cea de-a opta zi / kâr toate goalele plezneau”. Nu lipsesc rimele interioare hazlii: „pe-un mărar de armăsar pe un ciot de svântă tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
de etică ale detectivului nu mai au pregnanță. Moliciunea lui Marlowe e pusă din evidență încă din primele pagini, când gigantul Malloy îl ia, practic, pe sus și-l proiectează într-un carusel de aventuri incontrolabile. Atracția față de femeile „problematice” ciobește aerul de invulnerabilitate al eroului: învins de împrejurări, „puritanismul” lui pare a suferi înfrângere după înfrângere. Pe lângă Vivian din The Big Sleep, pe lângă Velma, situații în care atracția primejdiei ia chipul feminității devastatoare apar din ce în ce mai frecvent în cărțile lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înfuriat, mi-am învățat lecția, mi-a trecut și... am râs. Tot râd de atunci. Cum s-ar putea altfel? Duc cu mine în permanență grija că trecerea pe hârtie a unor episoade suculente în oralitatea lor le-ar putea ciobi din autentic și din savoare. E bine s-o citești pe Viorica. E mult mai bine s-o asculți. — Ce faceți în ziua spectacolului? — În general, sunt destul de cuminte, dar nu-mi impun interdicții la vorbit. Am colegi care nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o impui cu orice preț, inclusiv cu injurii, inclusiv apelând la citarea lui... Stalin, înseamnă că autorul nu-și mai domină cercetarea. A ajuns servul ei. * N icolae Georgescu nu-i un teribilist oarecare, de genul celor care, încercând să ciobească icoana poetului (continui să scriu icoană, pentru că am și văzut-o astfel așezată în case ale basarabenilor), fiind apoi decorați de președintele Constantinescu taman cu... Medalia Eminescu, ci ditamai profesorul universitar, autor a cel puțin 5 cărți de cercetare biografică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
uscate, lăstăriș, trotuare verzi și crăpate, îndepărtate de fundația casei. Pereții sînt gri-cenușii, urme de gloanțe din al doilea război. Balcoanele, cu tencuielile căzute, te dispun la visare. Acoperișul a ruginit, hornurile sînt ca vai de capul lor. Scările sînt ciobite și mîncate de timp și intemperii. Ușile din stejar s-au înnegrit, dar sînt încă funcționale. Clanțe vechi și broaște confecționate de artizani, de mult apuși. Întîrzii pe dinafara casei, iscoditor și visător. O bancă sub un nuc își țipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
masă privată, neoficială, la invitația unui om de afaceri, într-un restaurant la Betleem. Participând la această cină, într-un moment prielnic am exprimat premierului României că ar fi fost preferabilă o vizită politică, oficială la Yasser Arafat. Premierul Victor Ciobea m-a întrebat scurt: "De ce nu m-ați dus acolo? Eu nu am știut". Am concluzionat atunci ca și acum: ambasadorul nici nu-i spusese premierului României. Probabil din cauza acelorași false temeri de a nu-i deranja pe oficialii israelieni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să-ți clătești ochii, nici măcar ferestre. Am văzut în final o masă ponosită, trei scaune și o sobă veche în care ardeau cărbuni. Ba chiar și un ceas pe perete și o tejghea. Pe sobă fierbea o oală neagră emailată, ciobită pe alocuri. Dincolo de tejghea se afla o altă ușă din sticlă mată și o lampă care ardea într-un colț. Am fost tentat o clipă să bat la ușă, dar am decis să aștept totuși să apară cineva. Pe tejghea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se auzeau niște zgomote asemănătoare cu vâjâitul vântului. Uși nu existau. Doar un zid plat din cărămidă. Semăna oarecum cu Zidul care împrejmuia orașul, dar când ne-am apropiat și am privit mai atent, am constatat că pe alocuri era ciobit și mult mai aspru la pipăit. De spatele clădirii era lipită o căsuță din cărămidă. Ca mărime, semăna cu ghereta Paznicului. Avea ușă și ferestre la care atârnau saci pentru cereale în loc de perdele. Coșul de pe casă era înnegrit de fum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mea, dar cheful de a scrie poezie, nu... Acesta nu mi-ar fi dispărut nici în alt oraș din lumea asta. Dintre toate marile daruri, nu puține, pe care le-a lăsat Dumnezeu omului, înainte de dragoste, loc unde sentimentele se ciobesc urît, prietenia este cel mai mare dar. Prietenia este cel mai mare dar A.B.De multă vreme doream să mai facem un interviu, Domnule Gellu Dorian, îmi place când la un interval de câțiva ani, doi oameni se reîntâlnesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ia nimeni, nu dispar, rămân acolo pentru totdeauna. Da, "prietenia este o stea, după umila părere a mea", spunea Emil Botta. Dintre toate marile daruri, nu puține, pe care le-a lăsat Dumnezeu omului, înainte de dragoste, loc unde sentimentele se ciobesc urît, prietenia este cel mai mare dar. Este acea iubire adevărată față de aproapele. Dacă ai conștiința adevăratei prietenii, ești un om salvat. Dacă trădezi, înseamnă că nu ai știut nimic despre prietenie, că acolo, în acea relație întîmplătoare, a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe lângă el (suntem onorați să devenim partenerii dumneavoastră în afaceri imobiliare, se vede că aveți nevoie de un loc în care să vă simțiți cu adevărat acasă), prea îi oferiseră cafele și fursecuri (cafeaua avea prea mult zahăr, ceașca era ciobită, iar fursecurile-steluță aveau un gust ciudat, o combinație respingătoare de acru și iute care îi întorsese stomacul pe dos), prea îl conduseseră amabili și slinoși până în parcare, după ce semnase contractul cu stiloul aurit oferit chiar de unul dintre ei (și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
areți? Cămătarul arătă sus în spatele lui Porfiri. Porfiri se întoarse să vadă raftul cu samovare. ă Este cel din capăt. Căpătul cel mai aproape de dumneata. Porfiri tresări gândindu-se că doamna Kezel a mâncat bătaie pentru un obiect așa de ciobit și de nesemnificativ, pentru un samovar urât și ordinar. Îi semnală dezgustul său lui Salitov și împreună au părăsit magazinul fără să mai pună nicio întrebare. § Au ieșit în hărmălaia pieței de vechituri și în îmbulezeala strașnică a marii Arcade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În timp ce lustruia obiectele. Slăbit În primele zile, Ravelstein o saluta cu degetul arătător Înălțat și‑i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie. Le ciobește ciocnindu‑le de marginea metalului. I‑am atras atenția și a Început să se smiorcăie. Mi‑a zis că o să‑mi cumpere alte pahare noi de la Woolworth. I‑am răspuns: „Știi cât costă paharele astea Lalique?” Când i‑am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
venerata foarte mult; evenimentul a avut loc în timpul domniei lui Conrad al IV-lea (1250-1254), iar femeia, o germană, juca zaruri cu câțiva dintre soldații lui. Cand a aruncat piatră către Prunc, Fecioara și-a ridicat mâna și "piatră a ciobit o mică gaură în cot, care a rămas acolo pentru totdeauna ca exemplu". Cand a fost reparata "brațul nu a fost în niciun fel schimbat sau readus la poziția de dinainte, pentru că Dumnezeu a dorit ca el să rămână un
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Anwar al-Sadat sau Willy Brandt. Realizînd în 1983 un album cu Mitterand, mi-a transmis dorința acestuia de a mă cunoaște și a mă vizita. M-am grăbit îndată să schimb toată vesela, pentru că serviciile erau incomplete, farfuriile și ceștile ciobite, eu și prietenii beam fără complexe din pahare de muștar, furculițe aveam puține și de modele diferite, cuțite și linguri la fel. Am alergat îndată la bazarul din Choisel și le-am comandat, la care patroana s-a mirat "Domnule
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Roxana Covrig Victor Ciobea, numit în funcția de membru neexecutiv la ASF, a deranjat PDL-ul. Prim-vicepreședintele democrat-liberal, Andreea Paul, a precizat, pe pagina sa de socializare, că partidul din care face parte sesizează Curtea Constituțională cu privire la această numire "ilegală". "PDL consideră numirea
Lovitură dură pentru Victor Ciorbea, din curtea PDL by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31229_a_32554]
-
le face imprevizibile pînă la limita confuziei. Se-nțelege, probabil, că în această ultimă "categorie" le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe parcurs se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal, o kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
ei, Irina, o tânără pragmatică și chitită pe partide bune (muzicienii se exclud), din îndoielile și speranțele Profesorului. E o lume de lucruri mici, de acorduri fine, diferențe infinitezimale între o notă luată cum trebuie și o minusculă greșeală care ciobește totul. Celebra bătaie a aripilor unui fluture, care poate provoca o furtună în cealaltă parte a Pământului, atât de pomenită în teoria haosului, e aici luată drept cheie de boltă a narațiunii. Și nu e, atunci, de mirare că pasajele
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
începutul anilor '90, de la un magazin ce adusese pentru prima oară la Timișoara mobilă italienească. E solid, plăcut la atingere, ușor de curățat și, după aproape douăzeci de ani, pare nou. Nu se disting prea multe zgârieturi, nu s-a ciobit și nici nu s-a urâțit. Poate că e puțin uzat "moral" - astăzi mi-aș face un birou din lemn masiv, lustruit de vreunul din meșterii pe care i-am cunoscut între timp. Dar merge și așa. E destul de rezistent
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]