104 matches
-
pe rândul unde se afla tata, și tot el fixa distanța dintre grămezi, la cinci metri în fața lui. Vă asigur că treaba nu era deloc ușoară. Pentru mine era chiar obositoare și extenuantă. Mă aplecam și luam din arătură doi ciocălăi, adică două resturi din tulpina porumbului, de la punctul de unde a fost secționat de seceră și până în pământ, unde, pentru a se menține în poziție verticală, și-a dezvoltat niște rădăcini ramificate și puternice care îl fixau de sol, dar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
niște rădăcini ramificate și puternice care îl fixau de sol, dar care aduceau în același timp și seva necesară dezvoltării plantei. Aceste rădăcini erau pline de pământ; trebuia de multe ori să scormonesc cu degetele în arătură pentru a degaja ciocălăul și pentru a-l putea prinde cu mâna. Având acum doi ciocălăi, unul în mâna stângă și celălalt în mâna dreaptă, îi loveam unul de celălalt cu forță, iar pământul bătătorit și întărit între venele lui groase era complet îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aduceau în același timp și seva necesară dezvoltării plantei. Aceste rădăcini erau pline de pământ; trebuia de multe ori să scormonesc cu degetele în arătură pentru a degaja ciocălăul și pentru a-l putea prinde cu mâna. Având acum doi ciocălăi, unul în mâna stângă și celălalt în mâna dreaptă, îi loveam unul de celălalt cu forță, iar pământul bătătorit și întărit între venele lui groase era complet îndepărtat, el rămânând fără fir de țărână. Numai așa, numai îndeplinind această condiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pământ, atât de grele, încât eram aplecat în față mult, cocârjat, în semn de totală supunere, ca în fața unui zeu nemilos de hotărârea căruia depindea, la cel mai mic semn -, viața ori moartea mea. Scuturam și băteam cu nădejde un ciocălău de celălalt până se mai ușurau de pământ, ceea ce-mi permitea să-mi revin din poziția aia gheboșată, incomodă și obositoare, luând, în sfârșit, poziția strămoșilor noștri după coborârea din pom. Arătura era proaspătă; călcam cu greutate; fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmi solicita nemilos și fără menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu efortul produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona aspectul unui biet copil de culoare muncind până la epuizare pe plantația de trestie de zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai mult când vântul bătea din față, rânjind cu o satisfacție diabolică. Procesul de înaintare se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai mult când vântul bătea din față, rânjind cu o satisfacție diabolică. Procesul de înaintare se făcea cu mai mare dificultate, solicitându-mi un și mai mare efort de voință. Ați adunat vreodată ciocălăi de pe arătură? Nu? Nici nu vă doresc așa ceva. Ajunși la capăt, ne întorceam în aceeași formație de lucru, ridicând un al doilea rând de grămezi, așezate într-o simetrie perfectă cu primul rând; praf, țărână, ochi înroșiți, oboseală. Poziția mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eram cu doi ani mai mare decât el, mă depășea în ceea ce privește robustețea și forța fizică, așa că atât părintele meu, cât și fratele îmi ajutau să-mi termin onorabil norma obligatorie. Urma a doua fază a acestei activități: încărcarea și transportul ciocălăilor până acasă. Operațiunea o făceam tot cu ajutorul dezinteresat a lui moș Danilov, care se atașase de familia noastră, apreciindu-l în mod deosebit pe tata pentru forța fizică, rapiditatea și priceperea la treburile gospodărești și în egală măsură pentru bunătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căruța bătrânului luând și înălțătorile, pentru a putea încărca mai mult, plus cele două coșuri și am plecat la câmp. Am ajuns. Tata a rămas în căruță, iar noi, de o parte și de alta a atelajului, încărcam coșul cu ciocălăi și călcam din nou arătura proaspătă în care ni se înfundau picioarele, îl duceam și îl ridicam până ce ajungea în mâinile puternice ale tatei. După ce umplea căruța, tata o ducea acasă, o golea și apoi se întorcea la locul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ale tatei. După ce umplea căruța, tata o ducea acasă, o golea și apoi se întorcea la locul de muncă. În acest interval de timp, "echipa de încărcători" era liberă și se bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște deținuți condamnați definitiv la o grea și lungă deportare. O, Doamne, cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de cleștar, Căci mâine, poate luna te va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care noi, "echipa de încărcători", învinși de oboseală, "... am adormit pe laurii idilelor lui Teocrit" (Ion Minulescu) A doua zi, toți ciocălăii au fost cărați într-un spațiu acoperit având atribuția de șopron, pentru a-i scuti de efectul dăunător al precipitațiilor atmosferice, și am pus punct activității de aprovizionare cu combustibil agricol. Șintărul... Una dintre îndatoririle civice respectate cu strictețe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tentația rușinoasă sau diavolul nu face mănăstire 32 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile 32 7. Imagini prinse-n chihlimbar 32 Tata... 32 Moș Danilov... 32 Șobolanii... 32 Mita Fâru... 32 Ultima locuință... 32 Miți... 32 Ciocălăii... 32 Șintărul... 32 Toboșarul... 32 Arestarea... 32 Nașterea... 32 Bedros Horasangian Destine frânte de comunism. Mărturii 32 Mirela Stănciulescu Memoriile... ........................... 5 În colecția "MEMORIA CLEPSIDREI" au apărut: Dana KONYA-PETRIȘOR, De pe mal de Prut, pe malurile Senei Valentin COȘEREANU, 100 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ei puteri. îi învelește pe copii mai bine ca să nu simtă răcoarea dimineții de primăvară și ca ei să-și poată continua dulcele somn al dimineții. își adusese din coșer un coș cu știuleți de porumb ca să desfacă boabele de pe ciocălăi, pentru a hrăni mulțimea de păsări ce le aveau în gospodărie și, în timp ce boabele curgeau în căușul așezat lângă scăunelul de lângă ea, făcu un inventar rapid în minte: șase cloște pe ouă de găină, două pe ouă de rață plus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
soacră-sa își aduce aminte cu drag și acum, după ce se scurseseră peste 40 de ani de la marele eveniment care a fost nunta lor. Toate aceste amintiri și gânduri se învălmășeau în mintea Mariei în timp ce grăunțele de porumb desfăcate de pe ciocălăi, cădeau în căușul de pe dușumea. Aruncă o privire și spre patul în care dormeau copiii să vadă dacă nu s-au dezvelit dând din picioare la cine știe ce vis. Emilia e fată mărișoară, trebuie să fie atentă cu ea cum crește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dumnezeu să-i ierte și să-i așeze în ceata îngerilor, că tare mult i-am iubit”. Tot gândind la viața lor și amintindu-și tot felul de întâmplări și oameni, a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au fost atacate și combătute de mama prompt, pe baza dictonului "à la guerre comme à la guerre", cu metode tradiționale, dure dar eficiente: frecții cu gaz pe cap pentru păduchi și băi cu leșie și "masaje" generale cu un ciocălău de porumb pentru râie, de ieșeam din mâinile minunate ale mamei ca un nou născut roșu aprins și cu pielea subțiată cu câțiva milimetri. Mi-a plăcut cartea, prindeam totul din zbor, mi-a plăcut enorm să citesc, să aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al lui Parmenide: Ion Barbu), Fănuș Neagu (Cu dragoste din București), Ioan Alexandru (Luchian, zugravul), Mihai Cimpoi (Eminescu, homo folcloricus), Ion Ciocanu (În căutarea numitorului comun, Andrei Lupan și limitele sale) Ion Hadârcă (Răzbunarea prin scris), Alexandru Gromov (Din vremile „ciocălăilor de aur”) ș.a. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
peretele de lut al grajdului damigeana de sticlă acoperită cu o împletitură frumoasă de răchită. Lupău coborî repede pe scara pusă aproape vertical, luă în mână damigeana ceea de vreo zece litri, dădu să-i scoată dopul făcut dintr-un ciocălău de porumb, dar se răzgândi deodată urcă din nou treptele și o ascunse în fân. În ziua ceea nu a băut nimic. A umblat până seara pe câmp, călcând agale fără nici o grabă, vorbind de unul singur, speriind ciorile care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
posibilă numai după hidroliza amidonului. Din cereale și cartofi se obțin sortimente diverse de whisky și vodcă. ∗ materii prime care conțin inulină sau lichenină: nap porcesc, rădăcini de gherghină etc.; ∗ materii prime celulozice: deșeurile de lemn (rumeguș, talaș), paie, coceni, ciocălăi etc.; înainte de fermentația alcoolică sunt supuse unei prehidrolize. In prezent 61% din alcoolul de fermentație se obține din trestie de zahăr, sfeclă de zahăr și melasă. Restul din cereale, în primul rînd porumb. Prețul de cost al materiilor prime reprezintă
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
făină de nutrețuri fibroase. ... 2. grupa nutrețurilor suculente a) grupa însilozate; ... b) semisiloz; ... c) nutrețuri verzi; ... d) borhoturi ... e) rădacinoase; ... f) tuberculi; g) bostănoase; ... h) resturi culinare. ... 3. grupa nutrețurilor grosiere a) paie de cereale ... b) coceni de porumb ... c) ciocălăi; ... d) vreji; e) plevuri; ... j) gozuri ÎI. ... 4. grupa nutrețurilor concentrate a) concentrate cultivate; ... b) concentrate industriale ... c) făinuri proteice de origine vegetală; ... d) făinuri proteice de origine animală; ... e) spartuei de cereale (gozuri I). ... 5. grupa substanțelor energetice a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/136146_a_137475]
-
lipsindu-i de sămănța de porumb. „Ia te uită dom’le ce sunt în stare netrebnicii! Dacă nu pot altfel, vor să-i flămânzească pe oameni. Dacă nu-i sămânța bună, apoi la toamnă iar adunăm doar două-trei coșărci de ciocălăi și restul ciocleji. Bună treabă, n am ce spune. Da’ lasă că o scoatem noi la capăt. Vorba ceea: „Nu mor caii când vor câinii... Ajuns la primărie, a intrat ca o furtună în încăperea unde lucra Petrache. Oamenii, veniți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am să trec, n-am încotro. Vorba ceea: „Cum și-o face omul cu mâna lui nu i-o face nici dracul”. Doar pe mine m-o mâncat limba, că am să merg la târg... Moș Țâdulă, mărunțel cât un ciocălău, s-a aburcat în căruță cât ai clipi. Dă-i cărbuni, Dumitre, că, conofăit cum te știu, ajungem la târg taman la amiază - l-a îndemnat Țâdulă. -Măi Țâdulă! Tu crezi că eu îs surugiu la poștă? Că amu’ te
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile), patru-cinci ciocălăie de păp’șoi de lapte, ciupit, din mers, prin porumbiștile străbătute. Și, bine-nțeles, șâpu’ - În fapt, o butelcă de-un litru - cu vin: jinișoru’. Dar pe acesta nu-l scotea - Încă... Mă lasă pe mine să păzesc focul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două fotografii de-ale lui Cocoș, din față și din profil. Una în haină militară. Niște femei. Bărbați cu pălării de fetru și cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]