285 matches
-
tata cu șase ani În urmă. Am urcat treptele și m-am adăpostit de ploaie sub arcada portalului, care mirosea a urină și a lemn mucegăit. Cimitirul Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am lovit În ușă de trei ori. Ecoul cavernos se Împrăștie În interior. Imediat am ciocănit din nou, de astă dată șase lovituri, mai puternice, pînă ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e adevăratul tău tată. Am zîmbit, amintindu-mi de noaptea aceea febrilă de lectură, cu șase ani În urmă. Am Închis cartea și m-am pregătit să bat la ușă pentru a treia și ultima oară. Înainte să fi atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o memorie excelentă. — Iar dumneata ai un simț al oportunității care Îngrețoșează. Știi cît e ceasul? Privirea lui oțelită detectase cartea de sub jacheta mea. Isaac a făcut un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că Îi scăpa un surîs de hoțoman șiret. Isaac Își savura, În mod limpede, rolul de cerber Înfricoșător. Am zîmbit, la rîndu-mi, În sinea mea. Acum nu mai aveam nici cea mai mică Îndoială a cui era mutra drăcușorului de pe ciocănelul de la ușă. 10 Isaac Îmi aruncă pe umeri două velințe subțiri și Îmi Întinse o cană cu o combinație aburindă ce mirosea a ciocolată fierbinte cu vișinată. — Îmi spuneați de Carax... — Prea multe nu-s de spus. Primul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ce depusese cocheta cu galoane, porni din nou, în mare grabă, la ordine, să-i facă rost de ouă, „mai mult decât ouă, niște mici lumi, niște mici lumi“, în acest fel le numea judecătorul Mierck, spărgând coaja cu un ciocănel minuscul de argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare dată special pentru asta din buzunarul de la vestă, pentru că avea adesea acest capriciu, care-i făcea mustața să se mânjească de gălbenuș auriu. În așteptarea ouălor, cerceta cu privirea metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi sperat că a-și face pe plac sieși ar fi mulțumit pe toată lumea. Convingerea că una trebuia să decurgă în mod aproape sigur din cealaltă era pentru ea o reacție la fel de simplă ca tresărirea unui genunchi sub lovitura unui ciocănel. Era cea de-a șasea noapte pe care mi-o petreceam în apartamentul ei și, ca de obicei, gătise o cină care era aproape necomestibilă. Nu trebuie să o mâncați, să știți, zisese ea. N-am fost niciodată o bucătăreasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de cazare. Era o elegantă clădire cu trei etaje în stil Wilhelmine, vopsită în portocaliu, cu o mare fereastră pătrată, ieșită în afară, la etajul întâi. Becker începu să tragă de clopoțel de mama focului. Când se plictisi, începu cu ciocănelul de la ușă. Până la urmă, în hol se aprinse o lumină și am auzit sunetul zăvorului tras. Ușa se deschise atât cât permise lanțul pus și am văzut fața palidă a lui Lange trăgând cu ochiul, cu neliniște, de după ușă. Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru a mă gândi la mine însumi. Am parcat aproape de blocul ei pe Lepsius Strasse, și am intrat singur pe ușa principală, cu cheia pe care mi-o dăduse ea, iar apoi am urcat la etajul al treilea. Am folosit ciocănelul de la ușă. Aș fi putut să intru și singur, dar cumva nu mi s-a părut că ei i-ar conveni asta, având în vedere circumstanțele ultimei noastre întâlniri. După o vreme am auzit pași și ușa fu deschisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
afla o jumătate de secol mai târziu (când studiam arhiva școlii în vederea scrierii monografiei acesteia) că era „prins” într-un simplu număr de inventar ce trebuia să fie demult dat la „casare” - un adevărat ceremonial al atingerii clapelor, al cercetării „ciocănelelor” și „barelor și cutiei de rezonanță”, eram precum Coșereață, sanitarul satului, ce ne lua la puricat cămeșile odată la două-trei săptămâni, ne „pudra” cu prafuri DDT și ne aplica apostila „despăducheat pentru școală !”... Lecția unei zbateri de aripă frântă a
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
în raionul Sticle. Sacii la saci și sforile la sfori. Șireturile la șireturi, nasturii la nasturi, ațica la ațică și fermoarele la fermoare. Acele la ace. Pipotele la pipote, ficații de pasăre la ficați, inimile la inimi, aripile la aripi, ciocănelele la ciocănele, capetele de pasăre la capete cu sau fără creste, etc.” Sinu realiză într-un târziu, că în loc să ajungă la supermarket, reveni la mașină, pentru că-și uitase cardul. ” - Hai să zicem - auzea Sinu vocea fostului coleg de spital, venind
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Sticle. Sacii la saci și sforile la sfori. Șireturile la șireturi, nasturii la nasturi, ațica la ațică și fermoarele la fermoare. Acele la ace. Pipotele la pipote, ficații de pasăre la ficați, inimile la inimi, aripile la aripi, ciocănelele la ciocănele, capetele de pasăre la capete cu sau fără creste, etc.” Sinu realiză într-un târziu, că în loc să ajungă la supermarket, reveni la mașină, pentru că-și uitase cardul. ” - Hai să zicem - auzea Sinu vocea fostului coleg de spital, venind din adâncurile
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
te va păstra într-un ungher, Să te mângâie din când în când, Gelos pe acei virtuozi Care ți-au dat strălucire, Să se laude la prieteni, La jocul de cărți, Câți bani a dat Pe tine. Maestrul Lovind cu ciocănelul de lemn, licitatorul se gândi că nu prea merită efortul să-și piardă timpul cu vechea vioară. Dar continua să o țină în brațe zâmbind și strigând: - Iată ce licitez eu, oameni buni ! Hai, care este primul? Un dolar... un
EŞTI CA O VIOARĂ, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360794_a_362123]
-
In imaginația mea de copil, mi se părea o aventură deosebit de interesantă, pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
har de sănătate. Gutui, smochine și piersici aromate ce le-adunase moșul cu migală, în paie sub covercă adeseori găseam, că mă culcam cu el în fiecare seară. Era pândar la vie în fiecare toamnă. Făcuse o sfârlează cu multe ciocănele - sperietoare. Cădeau nori negrii graurii pe pârguiții struguri și ... multe coțofene. Trosneau de rod pe drumuri trocurile pline. Era o bucurie-a noastră, a oricărui copil să intre, să storcească în picioare ciorchinele de struguri ca piramidele stivuite-n lin
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică-i acum, culoarea. Un déjà-vu a preschimbat în șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Referință Bibliografică: Superstiții / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUPERSTIȚII de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368723_a_370052]
-
nepoate, asta-i țuică dă la noi, dă la Văleni, d-aia pusă cum o punea ăl bătrânu’ la doagă, da’ la el n-apuca să-mbătrânească. Da’ d-aia trăi obzeci dă ani că lua în fiecare dimineață un ciocănel. Dup-aia... - Cu respect ne permitem să vă reținem atenția că sunteți pe aproape. Aceasta este techilla Jose Cuervo, cea mai renumită în lume pentru calitățile ei. Mai ales că este dintr-un lot special, fabricat acum zece ani pentru
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
chelnerii arătau ca niște statui din templele budiste. După un timp mârâielile de plăcere se mai domoliră, domnul ministru se șterse la gură cu un colț al feței de masă și spuse: - Bă, fu bunicică! Parc-ar mai merge un ciocănel dă trăscău, no!? Hai! Meștere, bagă unu’, să te iert! Și această glumă fu savurată în solitudine de excelența sa. Nepotul Marinel părea cam dus pe gânduri și oarecum muncit de o criză hemoroidală. Abia dacă bâigui ceva când unchiul îi
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
rujează, Mama spală vasele, Tata roade oasele, Noi ne dăm de-a-ndoasele. -la momente care joacă un rol important în viața copiilor: De ziua mea , Unchiul Titirez Mi-a adus în dar O mară,o pară, O Lună cu scară, Două ciocănele Să mă joc cu ele... -la persoanele mai în vârstă: O mică doamnă grasă s-a urcat într-un tramvai; tramvaiul a scârțâit doamna a sărit. Copilul se dovedește astfel un observator atent și critic;el găsește, în tot ceea ce
FOLCLORUL COPIILOR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366718_a_368047]
-
publicat în Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012. CONSULTAȚIE ... AD LITTERAM În cabinetul unui doctor. Normal, de-altfel. Doctorul, prezent la datorie, din plictiseală medicală, își face singur o consultație sumară. Scoate limba la o oglinjoară, dă cu un ciocănel peste rotula genuchiului și își ia tensiunea numărând invers. Când ajunge la zero, trage o spaimă și își pune repede stetoscopul ascultându-și inima. Aude în urechi o melodie săltăreață și țopăie după ritmul melodiei. În acel moment dansant intră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
nobelic pe pacientul intrat hodoronc-tronc pe teritoriul ... Citește mai mult CONSULTAȚIE ... AD LITTERAMÎn cabinetul unui doctor. Normal, de-altfel. Doctorul, prezent la datorie, din plictiseală medicală, își face singur o consultație sumară. Scoate limba la o oglinjoară, dă cu un ciocănel peste rotula genuchiului și își ia tensiunea numărând invers. Când ajunge la zero, trage o spaimă și își pune repede stetoscopul ascultându-și inima.Aude în urechi o melodie săltăreață și țopăie după ritmul melodiei.În acel moment dansant intră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
moldovencele, medințencele, ardelencele, dobrogencele sunt cărbune aprins care se usucă de dor, cât timp se mai frământă câte o horă românească pe undeva, se mai bate coasa pe boatcă, se mai seceră și se mai macină la vreo moară cu ciocănele, mai trece pasul țărăncilor prin loturi, al ciobanului în urma oilor rărite nu de lupi ci de veacul internetului. O asemenea artistă, unde este când nu este, unde pleacă, dacă pleacă?! E o dragă artistă a cântecului numai din duh! A
ANGELICA STOICAN. ARTISTĂ A CÂNTECULUI NUMAI DIN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354978_a_356307]
-
la Paris, sincronismul azi, cu statui ieftine, fără soclu, de să-ți bage blonda mâna-n buzunar, ca lui Leopold von Sacher-Masoch la Lvov, corecte și hipercorecte politic, pentru români e ca un Kitsch culinar neimportabil, avem și noi destule ciocănele de pui orientale și aripioare genial prăjite în crustă, ni s-a acrit de atâta caragialesc. E ca și cum, „aplicând“ și fiind trimis în delegație academică la Universite Sorbonne Nouvelle Paris III Asnières sur Seine, ai da la un colț de
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
sărutat pe colțul gurii, l-a tras pe o canapea și s-a culcat lîngă el, adormind instantaneu amîndoi în clipa următoare. Cînd s-au trezit, musafirii erau tot acolo! Scoseseră o masă în curte și doamnele gătiseră ciorbă de ciocănele și se trăgea la măsea. Adelina l-a privit cu seninătate pe Marcu. Una dintre gagici, care avea un funduleț apetisant, se culcase lîngă el, îl tragea spre ea cu putere și îl săruta pe gură. Vreau să înțeleg și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
de suluri de hârtie igienică! Punct! Ba sorry, mai erau în dotare 4 grătare duble care au sfârâit încontinuu și o stație de amplificare, cu difuzoare și microfoane. Operatori la grătar, staful consulatului! Precum niște țambalagii moderni, manevrau cu dexteritate ciocănelele, pardon, ustensilele de întors micii și fripturile. La obiectivul nr.1, domnișoara viceconsul, diplomat-jurist, Lavinia Toma, la obiectivul nr.2, doamna Liliana Grecea, soția marelui consul, la obiectivul nr.3 doamna Tatiana Cosma șefa serviciului de secretariat și contabilitate. Domnul
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
Acasa > Poezie > Delectare > XILOFON Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului XILOFON Sunt pași de lemn aceste simple clape Și game minunate ies din ele, Lovite-ncet de blânde ciocănele, Iar sunetele tremură să scape. De parcă-s triluri, mii, de păsărele, Când muzica ne cheamă mai aproape, Iar noi plutim pe aer, ca pe ape Și cântecul ne duce către stele. Nu-i calea către aștri prea facilă, Dar drumul
XILOFON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370580_a_371909]