1,717 matches
-
scăpat de toate grijile la bătrânețe, glumi el. Să deprinzi și meșteșugul spoitului, dar să știi că alămitul e adevărata noastră meserie. - Mă învață tata de toate; chiar mâine începe un nou cazan și mi-a spus că eu voi ciocăni mai mult, pentru că el are și alte lucruri de făcut. - Bine, atunci... bine, bine, repetă bulibașa de câteva ori. Acum du-te la joacă, te așteaptă șleahta ta, nu auzi cum te mai strigă! Vișinel plecă. Bătrânul îl urmări o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Locotenentul, ajuns în sediul Miliției orășenești, urcă scările până la etajul întâi, dar în fața ușii pe care scria COMANDANT, ezită o clipă, dacă să bată sau nu la ușa acestuia pentru a raporta cele aflate. În cele din urmă, se hotărî: ciocăni de câteva ori și imediat auzi, de dincolo de ușa capitonată, glasul autoritar al colonelului Priboi: - Intră! - Tovarășe colonel, sunt locotenentul Cazacu Diomide, permiteți-mi să vă raportez! - Știu cum te cheamă, spune, băiatule! - Tovarășe comandant, în urma investigațiilor întreprinse în șatra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pus pe etică și pe valorile familiale, m-a scutit de chinurile alegerii. Când imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e că vocea aceea mi-a pus În vedere că, dacă tot aveam să cad pradă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu șofatul, nu zic nu, o fi și ea un talent pe care cu siguranță îl ai, însă eu o văd mai degrabă ca pe o soluție de conjunctură, o ocupație pasageră. — Știu că vreți să mă încurajați, zice Sena ciocănind capacul delcoului cu mînerul șurubelniței, dar cu toate astea, va fi greu să-mi găsesc locul. — Mai mult decît atît, aș vrea să-ți dau încredere în forțele proprii, adaugă domnul Președinte. — De-ar fi totul atît de simplu ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cordoanele scutierilor atacîndu-i pe manifestanți într-o manieră care m-a făcut să pufnesc în rîs. Parcă nu doreau să-i stăvilească, ci din contră, îi invitau să înainteze. — Situația nici nu putea fi mai limpede, spune Gulie, începînd să ciocănească cu degetele în masă, un ghiveci mai mare decît ăsta n-o să ne mai fie dat să vedem nici dacă ne mai naștem o dată. Îngenuncheri în grup în mijlocul caldarîmului, rugăciunea Tatăl nostru recitată amenințător de sute de glasuri la unison, urmată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prima dată cînd trebuia să faci o ghidușie pe cont propriu, n-ai fost în stare de nimic, asta e diferența dintre noi doi Potaie, ți-a spus-o verde în față Picioruș, imaginația, intriga, și a-nceput să-și ciocănească cu degetul arătător ghipsul în care-i era imobilizată glezna. Asta i-a permis să-și continue călătoria neîntreruptă, în timp ce tu ai fost nevoit să sari din tren, elicea elicopterului era aproape la turația de decolare cînd din complezență ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece acasă, cînd fie Tușica cu Milițică, fie Angelina cu Părințelul rămîneau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
masă, iar dumneavoastră nu numai că vă bate vîntul prin buzunare, dar sînteți și mult pe minus, negativ, mă înțelegeți? — Știam eu că nu te guduri tu așa din proprie inițiativă pe lîngă mine, îi zîmbește dezvelindu și dinții albi, ciocănindu-și unul din canini cu unghia. Arată-mi tu un parior înrăit care n a jucat niciodată pe datorie. Pur și simplu n aveam chef să ajung acasă prea devreme, se plesnește cu palma peste frunte, asta-i singura explicație
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spuneți-mi cel puțin dacă pot să mai am încredere în oamenii voștri sau trebuie să-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor, că în zece minute apare autobuzul, adăugă trăgîndu-și în sus mîneca hainei, dezvelindu-și încheietura mîinii, ciocănind de cîteva ori cu unghia în sticla ceasului. Le mai venise inima la loc, rîdeau, chicoteau, începuseră să facă glume. Se apucaseră să-i spună totul de-a fir a păr, să se scuze că strategia lor nu fusese tocmai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a stins. Carole știa cum s-o repare. Noi, eu, ne gîndim s-o punem de-un foc, dar mi se pare prea mult: să aduc cărbunii, să găsesc chibriturile (există oare un pachet nou?), ațîțarea focului, aprinderea. Nu. Am ciocănit la ușa lui Tom Stronach de vreo două ori, dar nu mi-a răspuns. Odată am auzit televizorul, așadar știm că Julie aia e acasă. Meciul de Anul Nou, Stronach o să joace În el. Dar nu, ziarele spun că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să urc scările, pășind cu grijă și ținându-mă bine de balustradă. Ajuns sus am văzut imediat raza de lumină ce pătrundea pe sub ușa camerei lui Honor. N-am șovăit decât o clipă. M-am apropiat de ușă și am ciocănit. După liniștea mormântală de până atunci, sunetul bătăilor în ușă părea asurzitor. Am așteptat ca zgomotul să se stingă și, cum n-am primit nici un răspuns, am deschis ușa. În prima clipă lumina m-a orbit. În fața mea am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se clarifică orientarea sexuală. Adolescența este ultima fază critică. În timpul acestei perioade, nevoile biologice se lovesc de presiunea culturală impusă de lumea care Înconjoară fiecare individ. În general, considerăm că de la paisprezece, cincisprezece ani profilul unei persoane se conturează clar. Ciocănind În desen, adăugă: Aceste mici părți de aici, niște dispozitive de susținere, de fapt, se numesc mușchii cremaster. Atunci când scrotul se contractă - de frică sau din cauza excitației - aceștia ridică testiculele. Unii deplâng tratatul de la Versailles și sunt de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
altele, până când am ajuns la o ușă pe care scria „K. MANETTI, INSPECTOR - ȘEF “. Imediat, inima mi se făcu mică. Nu era deloc persoana pe care cerusem s-o văd! Prefăcându-se că nu observă cât de tulburat sunt, ofițerul ciocăni la ușă și așteptă, studiindu-și unghiile cu un interes proaspăt. După un timp se auzi un „Da?“ moale. Ușa a fost deschisă și nu se vedea nimic. Sau, mai bine zis, nu vedeam decât un contur Învăluit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate fi legat de ceea ce mai demult fusese principala sa sursă de câștig, e puțin probabil ca dosarul ei să mai rămână pe biroul meu. Totul depinde de cauza decesului - despre care raportul de autopsie ne va Înștiința curând. Inspectoarea ciocăni din nou În dosarul dinaintea sa. — Chiar dacă, din câte știu, inspectorul Wickert dorește ca acest caz să fie transferat la brigada de la moravuri, permiteți-mi să vă spun, domnule Knisch: nu cred că va avea succes. Sunt destule indicii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uitat În jur: o bibliotecă șubredă, un birou dărăpănat, o saltea uzată. Poate că Dora avea dreptate. Nu m-am referit la felul În care trăiești, prostănacule. Ci la cum stau lucrurile aici sus, drăguțule. Sprijinită Într-un cot, Îmi ciocăni În frunte. Folosește-ți imaginația. Evident, n-avea de gând să mă lase să scap așa de ușor. — Profesorul meu de desen, am Început, lăsând cuvintele suspendate În aer, un anume domn Maier... Dora se Întinse și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
față avea sute de boabe de fasole pe care le sorta conform unui principiu ingineric necunoscut. La intervale regulate vârî două, patru - nu, mai degrabă cinci boabe Într-un fel de oală. Boabele de fasole dispăreau cu un zornăit metalic. Ciocănind În rama ușii, l-am Întrebat de prietenul meu. — Da, sigur, avem un Anton, veni răspunsul. Chiar doi. Dar nici un Lakritz. Ochii bărbatului erau Înroșiți de băutură, dinții, galbeni de nicotină. Lăsându-și oale la o parte, se bătu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ați și sosit? a întrebat, auzind zgomot de pași în salon. Dumneavoastră?! s-a mirat, văzîndu-l pe bărbatul străin care îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și Carol. O tânără de doar nouăsprezece ani consumase până la această vârstă fragedă o cantitate atât de mare de bere Lamot, încât se trezise la St Simon cu o sumedenie de lucruri interesante de povestit. După doar câteva săptămâni, fusese ciocănită de un membru ocazional al grupului, un fost oțelar velș mic de statură, dar teribil de arătos. Scena stârnise rumoare și provocase numeroase discuții în pauzele de cafea, dat fiind că grupul se împărțise în tabere rivale ce se acuzau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
senvișurile cu parizer, a îngăduit-o acolo până când eu m-am dat bătut, strigând asta cât puteam de tare. Târziu, dar nu foarte târziu, la scurt timp după ce dl Dina și dl Ștefănescu și-au luat fetele acasă, a mai ciocănit cineva la ușa noastră (unde soneria, ca de obicei, nu funcționa). Era Mircea. Gâfâind puțin. Îmi adusese în dar un Pegas verde, modelul cel mai scump, cu ghidonul și cu șaua reglabile, gata potrivite pentru statura mea. Ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea nici o bufnitură, nici un glas, puteam să jur că Migu și Pipiță nu locuiau acolo, etajul patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam de ce mai trebuie să ciocăn, știam că nu-mi va răspunde nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate. După ce a ciocănit de zor la vreo trei sau patru asemenea clancuri, s-a așezat la Camel și l-a desfăcut În bucăți. S-a jucat și a vorbit cu el ore Întregi și, Într-un final, a făcut să funcționeze toate clapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
așternea peste toate în anotimpul secetos, trăsese pe dreapta și o femeie albă zveltă, îmbrăcată cu o bluză și pantaloni kaki, coborî din scaunul de lângă șofer. Se uită scurt la firma din fața clădirii, își dădu jos ochelarii de soare și ciocăni la ușa pe jumătate deschisă. Mma Makutsi o invită în birou, iar Mma Ramotswe se ridică de pe scaun s-o întâmpine. — Îmi cer scuze că am venit fără programare, spuse femeia. Speram să vă găsesc la birou. — N-aveți nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
li se înapoieze referatele, să se adreseze asistenților sau să meargă la biroul facultății. Ascultă să vadă dacă se aude vreo voce din cameră, dar nu se auzea nimic. Auzi doar zgomotul tastelor, semn că doctorul Ranta era acolo. Când ciocăni și întredeschise ușa, el îi aruncă o privire tăioasă. — Da, Mma, o întâmpină. Ce doriți? o întrebă în engleză Mma Ramotswe îi răspunse în setswana. — Aș dori să stau de vorbă cu dumneavoastră, Rra. Aveți un moment? El se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-au uitat, muncitorii aveau bocanci grei, au băut vin și-au mâncat hamsii, ei au acoperit intrarea. După ce au adormit și mă prefac și eu că dorm, cu pătura pe ochi, mă ridic, merg încet, în picioarele goale, și ciocănesc în perete să-i întreb pe omuleți cum e la ei, dacă e cald și plouă, dacă au câini mici și pere și mai mici și prune. - Aseară am vorbit iar cu omuleții, a venit cel cu pălărie și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]